Sociograme. Violența potențială și violență reală

Autorul articolului: Dan Culcer (Franța) 

Am vizitat, în 14 noiembrie 2023, salonul MILIPOL Paris, eveniment mondial dedicat securității în general și securității interioare a statelor, o imensă expoziție de material disponibil, aparent exclusiv pentru achiziție de către serviciile de forță ale statelor, adică poliție, jandarmerie, justiție, penitenciare, supraveghere și securitate în serviciul întreprinderilor sensibile a căror producție este sau poate fi obiectul intereselor întreprinderilor concurente din același areal economic sau din areale inamice. E un privilegiu pe care am reușit să-l obțin ca ziarist, în mod normal vizitatorii fiind doar reprezentanții instituțiilor mai sus pomenite, interesate să cunoască evoluția tehnologiilor de supraveghere, control, represiune, prevenție fără să împărtășească toate tainele activității lor cu muritorii de rând, cum se zice. Adică o adunare de dulăi, la care cățeii nu au acces. Nici eventualii teroriști, bandiții, spionii și alte asemenea categorii a căror supraveghere și combatere ar face parte din zona de activitate specifică a statului, a justiției, a represiunii legale și regaliene.

Problema este că instrumentele de supraveghere, control și represiune nu sunt, în ciuda restricțiilor de acces limitat la acest salon profesional, disponibile doar pentru cei îndrituiți. De fapt, cu bani se pot obține toate informațiile, toate armele, toate softurile de penetrare a secretelor statului, ale întreprinderilor de supraveghere a cetățenilor care utilizează telefoane mobile ca să-și trimită sms-uri sau fotografii, cu rost sau fără nici un rost. Și cei care au bani nu sunt membrii societății civile (cu excepția celor finanțați de generoasele fundații, de genul Open Society), nici ecologiștii independenți, nici cetățenii normali, ci mai ales cei care ar trebui să fie obiectul activității de control și de represiune. Adică bandiții, spionii, instituțiile specializate ale statelor sau întreprinderilor inamice. MILIPOL este cea mai mare colecție de arme de ultimul tip, uniforme, costume de protecție și camuflaj, automobile de poliție anti-rebeliune, anti-insurecție, cartușe cu funcții distructive diverse, cu prezența reprezentanților unor întreprinderi de stat sau private producătoare de softuri specializate de supraveghere a comunicațiilor, adică de spionare declarată legală prin decizii judecătorești, sau ilegală, secretă, în cea mai bună tradiție a sistemelor din dictaturile comuniste sau fasciste, naziste etc, a rețelelor și a aparatelor telefonice, însoțită de analiza datelor în circulație, bazată pe algoritmi de înaltă specializare.

Gradații din Securitatea română, care stăteau cu căștile apăsate pe urechi îndurerate ore în șir să ne asculte convorbirile pe care le transcriau cu pixul pe foile apoi îndosariate, erau niște victime ale tehnologiei învechite. Adevărat că, fără sacrificiul lor de profesioniști conștiincioși, care îi desemnau pe cei supravegheați cu apelativul «Domn», în vreme ce legea obliga cetățenii români în România să utilizeze apelativul «tovarăș», nu am avea nici o urmă despre subiectele pe care le pritoceau, în conciliabulele lor diurne sau nocturne, micile grupuri de «disidenți» intelectuali, rezistenți prin cultură. Unii dintre ei, mai ales aceia care decăzuseră din starea lor de privilegiați ai regimului kominternist de dinaintea de 1964, cu origini alogene sau nu, deveniseră din această pricină anticeaușiști ascunși. Pentru sectorul cultură și artă, este lămuritoare lectura paginilor cu notele de ascultare din dosarele Ninei Cassian, a lui Ov. Crohmălniceanu, Zigu Ornea, Paul Cornea, Dan Deșliu, Eugen Jebeleanu etc., în care se cârtea fără folos și fără finalitate, numai din perspectiva antinațională. De aceea este insultătoare pentru cultura română ridicarea în slăvi a acestor pseudorezistenți, simpli cârtitori, dintre care unii, sau descendenții lor, au revenit/devenit, după 1990, responsabili culturali în instituțiile statului român sau formatori/manipulatori de opinie în presă, în numele unei democrații electoraliste, prin finanțarea de către Open Society, una din cele mai odioase fundații americane, care a cumpărat noile elite compradore cu bani aparent mulți, în realitate foarte puțini față de eficiența lor devastatoare în cultura României, prin impunerea unui proiect de colonizare ideologică și economică, susținut de acestea.

Anii din urmă au plonjat continentul european în trei războaie. Primul a fost cel declarat ca atare de oameni politici de tipul lui Emmanuel Macron, cu afirmațiile sale paranoice. Suntem în război, Nous somme en guerre, a zis cu glasul unui comandat de oști și gestul pumnului strâs, președintele Franței. Este sluga perfectă a sistemului bancar din care a fost selectat și propulsat spre funcția supremă în stat, care aplică neabătut tot soiul de indicații prețioase ale finanțatorilor campaniilor sale electorale. Așa-zisa pandemie ne-a covidizat pe toți, cu pașapoarte de vaccinare, cu măști inutile, care au funcționat ca surse de autoinfectare, sub teroarea indusă de oficialități care au refuzat să asculte opiniile unor epidemiologi cu experiență, să aplice sfaturile lor, medicale, au interzis medicamentele propuse de aceștia, în favoarea unor vaccinuri abea ieșite din laboratoarele BigPharma, fără nici o perioadă de testare, care este obligatorie în toate cazurile.

Bizareriile pe care le-am trăit merită măcar să fie consemnate. Soția mea, care are 70 de ani, a fost testată de două ori pozitiv cu Covid 19, fără să aibă simptome mai grave decât o gripă fără febră, adică oboseală, dureri de cap, lipsă de poftă de mâncare și o sete mai mare, în timp ce eu, în același apartament, în același pat conjugal, nu am fost bolnv, nici testat ca virusat, nici n-am avut vreun simptom similar. Dar, cu ocazia unei excursii turistice în grup, la Florența, în ultimele zile ale primăverii, ne-am îmbolnăvit amândoi de o boală care ne părea necunoscută, simptome fiind ale unei gripe grave, care ne-au chinuit două săptămâni, și au dispărut fără să lase urme vizibile. Iar testul covid a fost negativ pentru amândoi, medicul nu a putut identifica morbul decât cu formula vagă de viroză. Nici nu ne-a trimis la un laborator de microbiologie. Mister. Trebuie spus că turismul la Florența și la Pisa seamănă cu o autostradă cu circulația blocată sau cu fluxul continuu al uneia din șoselele peripariziene, unde circulație e densă mereu iar vuietul ei terorizant nu se întrerupe niciodată. Un torent uman de densitatea și vâscozitatea unei scurgeri de lavă.

Epidemiolog de renume mondial, doctorul Raoult a fost pedepsit de către confrații năimiți de BigPharma, constituiți în tot felul de comisii și consilii, pentru curajul de a-și fi susținut opiniile, analizele și soluțiile de tratament, contra curentului dominant. Didier Raoult, născut la 13 martie 1952 în Dakar (Senegal), este un microbiolog francez, specialist în boli infecțioase, profesor universitar – practician în spitalul universitar din Aix-Marseille și la Spitalele Universitare din Marsilia, avansat până la gradul de emerit, fost director al Institutului Universitar Mediteranean de boli infecțioase între 2011-2022.

Al doilea război este cel declanșat între Rusia și Ucraina, întâi sub forma unor bătălii electorale și politice între filoruși și filo-occidentali, apoi sub forma unor conflicte de graniță, a unor revendicări teritoriale (recuperarea de către Rusia a peninsulei Crimeea, act geopolitic ineluctabil, asigurând Rusiei ieșirea maritimă), și a proclamării unor republici populare pe baze etnice în estul Ucrainei, regiunile Donbass și Donețk, populate de rusofoni și teritorii economic importante ca surse de energie, activarea unor presiuni economice sau militare occidentale, prin înaintarea nenegociată a zonei de influență și control militar al Tratatului Nord Atlantic. În fine, lovitura de teatru, în sens politic și mediatic, prin înscăunarea unui comediant evreu ucrainean, Volodimir Zelenski, în urma unui scenariu tipic american, care fusese deja experimentat în instalarea actorului american Ronald Reagan ca președinte al Statelor Unite.

Recomand vizionarea serialului al cărui scenariu a stat la baza alegerii și instalării lui Zelenski ca președinte. Din 2015, el a fost principalul actor în Servitorul poporului, un serial de televiziune umoristic difuzat pe canalul ucrainean 1+1, în care întruchipează un integru profesor de liceu care accesează într-un mod neașteptat la președinția Ucrainei, ca luptător împotriva corupției. Acest rol îi va permite să dobândească o reală popularitate. Pe care o transformă, în mod evident sfătuit și orientat de specialiști americani în comunicare politică, într-o carieră neartistică, de conducător de oști, pe care îl vom vedea o vreme pe ecrane, omul cămașă verde de luptă, până când păpușarii îl vor arunca la lada de gunoi ca pe o marionetă stricată, devreme ce gesticulația sa războinică nu contribuie la câștigarea războiului cu Rusia. Va rămâne în istoria Ucrainei ca omul politic care a reușit să omoare cei mai mulți ucrainieni într-un război fără sens, fără șanse de a fi câștigat de Ucraina. Pentru români, Zelenski va fi pomenit ca ucigașul unor tineri români, cetățeni ucrainieni, trimiși să moară pentru o cauză care nu era și nu este a lor, în condițiile în care drepturile minorității române din Ucraina au fost reduse și încălcate cu nerușinare. Iată o sursă pentru pomenirea acestor victime tragice : https://bibliotecacernauti.com/

Să pomenim, tot din perspectivă românească, efectele economice și demografice negative ale invaziei de refugiați, traficul transfrontalier de armament și de alte produse de contrabandă, politica neprotecționistă practicată de guvernul român față de dumpingul cerealier ucrainean. Asta în vreme ce Ungaria lui Orbán refuză să se alinieze indicațiilor politice și economice de la Bruxelles, criteriul unguresc de acțiune fiind interesul național. Aceasta este singura poziție valabilă în aceste condiții, așa cum o formulase Mircea Eliade în Jurnalul portughez, cât se poate de clar: «Cât timp judec în istorie iar nu în absolut – nu pot gândi nimic fără să ţin seama de neamul meu».

Iluzia imbecililor și escrocilor politici care ne conduc țara, că ar fi în interesul lor dacă nu și al majorității românilor, supunerea dublă sau triplă, la indicațiile și ordinele complexului militaro-industrial americano-israelian, combinată cu credința că fondurile europene, care sunt instrumentul major de șantaj politic, ar fi o sursă de bună-stare pentru ei, va dura atâta timp cât nu se va instala o altă clasă politică, de data asta integral alogenă. Doar o minune, adică trezirea politică a unei majorități, poate feri România de așa ceva. Discursul electoral generat în aceste condiții pentru populația României este doar o mască pentru orientarea surselor de venituri ilicite în buzunarele corupților de toată mâna, monstruoasa coaliție care ne conduce din 1990.

Al treilea război, cel din centrul Israelului, din zona Gaza, care a ocultat aproape integral, câteva săptămâni de la începutul lui octombrie 2023 și până acum, interesul pentru conflictul din Ucraina, este cel declanșat de organizația de eliberare națională cu mijloace teroriste, Hamas. Aceasta este forma de luptă a comunităților disperate. Așa a acționat, în perioada dintre 1945 și 1948, comunitatea evreiască, în dorința de a aplica, cu orice preț, planul sionist, de fundare a unui «cămin evreiesc» în Palestina, în numele dogmei prin care evreii declaraseră că aceste ținuturi ar fi patria lor originară, la care au dreptul de a accede în numele istorie, dar și, mai ales, a pactului dintre poporul lor și Jahve, dumnezeul lor, care le consacra mitic privilegiile. Atunci a început curățarea etnică în aceste teritorii pe care, în perspectiva restabilirii sioniste a evreilor pe coasta Mediteranei, finanțatorii bancheri și bogătași evrei europeni sau nord-americani, organizați prin asociația Keren Kayemeth Leisraël, le cumpărau, le populau cu pionieri evrei, așa cum s-a făcut prin pionierii imigranți din Europa, în imensele câmpii ale Far West-ului, în dauna băștinașilor indieni în curs de exterminare. Terenurile cumpărate de la proprietarii arabi mici și mijlocii erau cultivate și organizate, sub forma unor complexe de ferme agricole, insule de activitate agricolă și meșteșugărească, de mică industrie, care au trecut în câteva decenii după începutul aceste colonizări, adică după 1901, de la statul de arhipelag la acela de teritorii compacte.

Acțiunea oragnizației KKL, Keren Kayemeth Leisraël, a început în 1901. Atunci a avut loc al cincilea Congres sionist de la Basel, când o idee emisă în urmă cu patru ani de profesorul Zvi Hermann Shapira (1840-1898) și susținută de Theodor Herzl a fost transformată în program politic: constituirea unui fond național evreiesc destinat achiziției de terenuri în Eretz Israel. Moțiunea în favoarea creării lui Keren Kayemeth Leisraël a fost adoptată oficial la 29 decembrie 1901 (19 Tévèt 5662) cu 105 voturi împotriva 82. Primul său donator și președinte, Yona Kremenetzky, susține propunerea bancherului galițian Haïm Kleinman pentru distribuirea în comunitățile evreiești din diaspora de cutii albastre pentru răscumpărarea pământului Israelului. Între 1909 și 1910 KKL contribuie financiar la crearea orașului Tel Aviv, primul oraș evreiesc modern. De asemenea, KKL a cumpărat terenurile pe care vor fi construite Technion și Liceul Științific din Haifa, Universitatea ebraică din Ierusalim (inaugurată în 1925) și Liceul Herzliya din Tel Aviv. În 1909, instituția sionistă a participat, de asemenea, la fundația primului Kvoutsa, De-Gania. În anul următor, 3500 de dounami (350 de hectare) au fost achiziționate de Yehoshua Henkin, în numele KKL, în Valea Jezrél, unde urma să fie fondată Ferma Cooperativă Merhavia (1911). În 1912-1913 KKL este asociat cu crearea de noi districte în favoarea imigranților din Yemen din Petah Tikva, Rehovot, Hadera, Rishon-le-Tsion, Nes Tsiona, Zikhron Yaakov, Yavniel și Beer Yaakov. Între 1914-1918,  în ciuda rigorii extreme a Primului Război Mondial, colecta în beneficiul KKL s-a intensificat, ca efect al mobilizării fără precedent a evreilor americani, care reușesc să compenseze eșecul financiar al co -religionarilor lor europeni. Fondurile colectate fac posibilă atenuarea suferințelor Yichouv, confruntate cu foamete, expulzări, precum și o invazie devastatoare a lăcustelor. KKL organizează restul activității de interes public pentru a compensa deficitul de muncă (uscarea mlaștinilor, plantarea copacilor, construcția de drumuri etc.). Am în biblioteca unul din rapoartele KKL cu precizarea sumelor colectate și utilizarea lor. O acțiune coerentă, continuă și eficientă, fără nici o considerație față de orice alte interese decât cele sioniste.

Așa cum a declarat David Ben Gourion fost prim ministru al Israel, „Grație acțiunii sale, Keren Kayemeth Leisraël a determinat granițele statului Israel”

Cauzele conflictului teribil din sudul Israel sunt însă ocultate de violența acțiunii teroriste a Hamas. Acțiune care mi se pare, politic și militar, complet contraproductivă. Nu se mai evocă decât rar situația colonizatorilor din Cisiordania, unde băștinașii sunt alungați, terorizați de grupuri armate de coloni evrei ultra-ortodocși dar sioniști, care se instalează în ciuda oricărei legi, tolerați ba chiar încurajați de guvernul de dreapta extremistă a lui Benyamin Netanyahou. Politicianul s-a născut la 21 octobre 1949 à Tel Aviv. El este inițial ambasador al statului Israel pe lângă ONU între 1984 et 1988. Contactele americane din partidul Democrat, îl ajută să devină președinte al Likoud, partid național-conservator, prim ministru al Israel între 1996 și 1999, apoi între 2009 și 2021 și în fine începând cu 2022. Fiul istoriografului naționalist Bension Netanyahou, născut sub numele de Benzion Milejkowski, la Varșovia în 1910.

Se vede clar că problemele teritoriale sunt esențiale pentru definirea unui stat. De aceea politica românească de după unirea din 1856 ca și după cea din 1918, privitoare la statutul terenurilor și proprietății lor a fost o politică înțeleaptă și perfect motivată iar modificarea radicală a acestei politici după 1989, prin acordarea dreptului de cumpărare și deci de proprietate a pământului străinilor, definiți foarte lax, este un mare pericol pentru suveranitatea și integritatea României, așa cum este și acordarea dublei cetățenii unor cetățeni maghiari din România sau politica de restitutio in integrum a fostelor proprietăți teritoriale nobiliare maghiare în Ardeal, cu ignorarea criminală și interesată a deciziilor de justiție în procesele optanților maghiari din anii 20.

Așa au acționat algerienii, fără milă și cruțare, când și-au organizat lupta pentru alungarea Franței ca puterea colonială din Africa de Nord. Așa au făcut irlandezii în raport cu ocupația britanică, cubanezii în lupta împotriva ocupației nord-americane.

Nu există nici un motiv admisibil ca să li se refuze locuitorilor neevrei din zonele de dispută din Cisiordania și fâșia Gaza, atâta vreme cât colonizarea nu este stopată, dreptul de a reacționa violent.

Am citit acum un articol din ziarul israelian de stânga Haaretz. El evoca o declarație a unui militar evreu, Giora Eiland. Nu voi spune nimic mai mult decât o spune articolul din care citez :

« Giora Eiland este unul dintre „gânditorii” armatei. Simpatic și elocvent, comportamentul său este moderat și judecată sa luminată. Cariera sa militară este impresionantă, în fruntea Diviziei de Operații și Planificare a Armatei și în fruntea Consiliului de Securitate Națională. El este intervievat constant și lăudat pentru forța de muncă. […] Un centrist, de dreapta moderată. Eiland, care are probleme de sănătate și chiar a scris o carte despre suferința sa, are o idee: epidemiile din Gaza [de după invazie armată] sunt bune pentru Israel. „La urma urmei, epidemiile grave, în sudul fâșiei Gaza ne vor apropia de victorie și vor reduce numărul de răniți în rândul soldaților armatei israeliene”, a scris el săptămâna aceasta în Yedioth Ahronoth. Să așteptăm ca liderii Hamas să contracteze boala și războiul va fi câștigat. Eiland nu a dat detalii cu privire la boala  pe care o recomandă : ciuma, furunculoza sau holera, poate un cocktail de varicelă și SIDA; Poate și înfometarea celor două milioane de oameni. O promisiune a victoriei israeliene la un preț imbatabil. „Și nu, nu este o cruzime pentru cruzime”, a insistat el, ca și cum cineva ar fi crezut opusul. De fapt, este o probă de bunătate și un sens uman care ar salva doar vieți umane. Eiland, în rolul Maicii Theresa, un ofițer și un domn al celei mai legaliste armate din lume, a făcut o propunere nazistă dar nu a izbucnit nici o furtună [de proteste]. Oricine ar atribui Israelului realizarea în Gaza a unui genocid, este un anti-semit până la urmă. Imaginați-vă un moment că un general european și-ar propune să facă să moară de foame o țară sau să-i omoare locuitorii printr-o epidemie – fie ei evrei, de exemplu. Imaginează-ți diseminarea unei epidemii pentru a încuraja efortul de război. În război toate sunt admise inclusiv o sugestie visată, fără să îndrăznești vreodată să o menționezi. Corectul din punct de vedere politic a fost inversat. […] Propuneți un genocid, dar nu milă pentru copiii din Gaza. Oferta de curățare etnică este admisă, dar nu poți fi șocat de pedeapsa administrată locuitorilor din Gaza. Nu doar la drepta, există un curent actual majoritar. […]  Monstruozitatea a devenit corectă, diabolismul a pătruns în centru și chiar în stânga centrului. Încă nu ne-am revenit din brutalitatea Hamasului și suntem deja inundați de toată această bunătate – nu numai dinspre extrema dreaptă și coloniști, ci din inima centrului israelian. Se pare că există o cruzime oribilă și o cruzime corectă. Cei din Hamas sunt animale, dar propunerea de a răspândi ciuma este legitimă. Unul dintre cele mai periculoase lucruri născute în acest război este implementat în fața ochilor noștri: standardizarea, legalizarea și normalizarea răului. Acest rău s-a dezvoltat din pământul disprețului incredibil și al indiferenței patologice în Israel cu privire la ceea ce este se întâmplă acum în Gaza. Jurnaliștii străini care vin aici nu își cred ochilor : suferința în Gaza nu există; Israelul nu a ucis mii de copii și nu a expulzat un milion de oameni din casele lor. Sacrificarea Gazei este complet ocultată, a dispărut nu numai din discursul public, ci și din știrile zilnice. […] O societate care disprețuiește realitatea atât de mult și care este atât de indiferentă față de suferința țării împotriva căreia a declarat război, provoacă schimbări morale precum cea a lui Eiland. Putem fi siguri că el crede că sugestia lui nu este în niciun fel poluantă, că a făcut o sugestie rezonabilă care să servească interesele Israelului. De ce-ar trebui să țineți cont, în plus, în afară de interesul Israelului? Dreptul internațional este pentru cei slabi, moralitatea pentru filosofi, umanismul pentru inimile sensibile. Și într-adevăr, ce-ar fi în neregulă cu o ciumă în Gaza? Un singur lucru: ea ar putea infecta și Israelul. De fapt, acesta este deja cazul.»

Sursa informației directe este ziarul Haaretz din Israel, un articol de Gidéon Lévy din 29 novembre 2023. https://www.haaretz.com/opinion/2023-11-23/ty-article-opinion/.premium/giora-eilands-monstrous-gaza-proposal-is-evil-in-plain-sight/0000018b-f84b-d473-affb-f9eb09af0000

Versiunea franceză accesibilă aici : https://investigaction.net/la-proposition-monstrueuse-de-giora-eiland-sur-gaza-cest-le-mal-au-vu-et-au-su-du-monde/

1. Eternul feminin în versiune armată (foto: Dan Culcer)

2. Costum de protecția. Armurile revin la modă (foto: Dan Culcer)

3. Expozanți chinezi prezintă un robot transportor de arme pentru militari ambuscați (foto: Dan Culcer)