Stilul școlii britanice de azi de a face Istorie

De excepție. Am luat de la Poștă cele două volume ale cărții La seconde guerre mondiale, din seria scoasă pe vremuri de Larousse – Paris Match. Abia cînd am ridicat cutia (stînd de vorbă cu diriginta despre imprimanta nouă primită de toate oficiile poștale – mare eveniment, s-a scris și în presă – costă o sută de lei și folosește tonere de 300 de lei bucata), mi-am dat seama cît de grele sînt și am compătimitit-o pe Ioana, conștient că i-a fost destul de greu să le pună la poștă. Ajuns la BAR, le-am aruncat privirea verificatoare, cea menită a mi face o imagine pe scurt pentru a ști despre ce-i vorba. Fiecare volum are un vînzător diferit. Așa se explică deosebirile dintre pachete. Primele pagini din primul volum sînt consacrate fenomenului Hitler, sub titlul Iată acest Austriac, Adolf Hitler, scos din mizerie prin mobilizare și integrat în armata bavareză. Urmează două pagini de excepție prin pozele de excepție:
Niciodată cultul personalității n-a atins această amploare și această frenezie.

Dominate de fotografii, cele două pagini de format mare au drept text cîteva rînduri, din care extrag acest amănunt:
„Pe treptele scării de la Cancelarie zac grămezi de flori aduse de femei și copii”.

O lovitură procurarea cărții!
Evident, mă grăbesc să văd cum e tratat Stalingradul. Bătăliei, incluzînd Contraofensiva sovietică, îi sînt rezervate 15 pagini, sub genericul Dramaticul Stalingrad. De la simpla privire sesizez că mari noutăți în amănunte și viziune nu sînt. Deosebit față de alte abordări mi se pare Grupajul de fotografii de două pagini intitulat: În Stalingradul în ruine, Nemții și Rușii continuă experiența Madrid, aluzie la prima confruntare dintre Germania și URSS, mai puțin amintită, cea din vremea Războiului civil spaniol.

*

Familia Giustiniani. Am primit în fine și La Caduta di Constantinopoli. Il Capitano Giovanni Giustiniani. A. D. 1453, comandată la Amazon.it. Are 200 de pagini, tipărită la Genova („finita di stampar in Genova nel mese din febbrario 2017”, în colecția Genova nella Storia). Primele zece capitole sînt despre Giovanni Giustiniani, din cîte pipăi, un nucleu de date despre personaj răsturnate în cada cu apă a amănuntelor despre familie, despre Maona, despre Genova și despre Chios. Fotografiile nu sar peste granițele banalului. Ciudat rămîne că nici una nu trimite la Familia Giustiniani măcar, la Giovanni nici vorbă, deși dacă autorul e genovez, Palatul Giustiniani e la o zvîrlitură de băț de el. Am reușit să traduc (comparînd variantele italiană, română și franceză) Prefața. Autorul recunoaște că Giovanni Giustiniani e văzut ca un personaj minor în istoriile oficiale. Textul anunță o viziune de roman popular asupra eroului:

„În fapt el n-a acceptat o muncă sigură și bogată, pentru că spiritul său l-a purtat către un destin mai înalt. El a ales meseria armelor, pentru că i-a fost scris s-o aleagă chiar din momentul în care s-a născut; în fine, el n-a dat înapoi din fața pericolelor unei întreprinderi, considerată imposibilă de către naţiunile europene puternice, care se confruntau cu o armată sigură de predestinarea sa și ca atare invulnerabilă, un nou Achile contra Sarazinilor.”

Cu chiu cu vai, cred că o voi citi. Am făcut aseară un experiment. Am citit varianta italiană. Acolo unde mă împiedicam, puneam dispozitivul care-mi dădea traducerea în franceză.

*

Titlu academic. Sub puterea năravului meu blestemat de a epuiza un subiect din punct de vedere documentaristic, am cumpărat de pe Kindle Store varianta electronică a cărții Constantinople. The Last Great Siege. 1453 de Roger Crowley. De pe Internet aflu că în varianta tipărită cartea poartă un titlu academic, descurajant în plan comercial: 1453: The Holy War for Constantinople and the Clash of Islam and the West, apărută la Hachette Books, în 2005. Varianta electronică se publica în 2009. La început mi-am zis să mă rezum doar la Giustiniani. Am pus la Search cuvîntul Giustiniani și răspunsul m-a surprins nițel:
Condotierul e unul dintre personajele principale ale cărții, văzut ca adevăratul comandant al Apărării.

După primele pasaje despre Giustiniani, am simțit nevoia să iau cartea de la început. Pînă acum au fost suficiente pagini pentru a-mi da seama că e o carte în stilul Școlii englezești de azi de a face Istorie. Chiar de la început mă atrage Harta Constantinopolului din 1453. Îmi e de mare folos în refacerea drumului lui Mehmet din cartea franțuzilor. Regăsesc în carte elogiul Zidurilor, făcut și de mine. Acest elogiu e justificat prin aura de legendă a Zidurilor în cei o mie de ani de Bizanț. Construcției omenești i se atribuie puteri Dumnezeiești. Zidul dă măreție Bizanțului. Autorul imaginează pe nebizantini venind din pustietăți și dînd deodată cu ochii de Contantinopol sub înfățișarea Zidurilor. Ar trebui să adaug însemnările autorului la textul deja scris de mine despre Zid, ca erou de seamă al Bizanțului.