Suntem la un pas de stâlpul infamiei și lapidare

15 mai, zi emblematică! Oameni cuprinși de frenezia nebună a relaxării, lume haotică și parcă scăpată dintr-o mare pușcărie. Zici că era Revelionul aseară! E normal să ne bucurăm de starea de libertate, de vederea unui chip luminos neastupat de mască, e bine să dăm drumul vieții după care am tânjit atâta timp, e minunat să ne întoarcem la normalitate. Dar parcă spectacolul a fost prea de Champions League, până și pentru o țară cu sânge latin.

Însă, nu asta e problema, veselia exacerbată, reală ce va urma să vină, ci ura ce se sădește între noi în ceea ce privește problema vaccinării. Noi oricum reușim să ne urâm pentru orice, pentru unii dintre noi este un stil de viață, ne urâm pentru o postare pe Facebook, pentru o funcție sau avansare la muncă, pentru un loc de parcare, pentru bunăstarea celui de lângă noi. Cum să nu ne urâm și pentru vaccinare? Cuprinși de complexul de inferioritate, simțim avid nevoia să demonstrăm că noi le știm pe toate, că suntem mai pricepuți decât toți ceilalți, să creăm cele mai mari teorii ale conspirației. A fi sau a nu fi vaccinat! Aceasta este marea dilemă a românilor.

Odată cu această mare relaxare, se pare că strategii noștri au calculat puțin greșit startul și vor eșua în procesul vaccinării. Dar vom vedea în scurt timp dacă nu vine iarăși un val pandemic, dacă nu ne trezim, din nou, că țipăm după paturi la ATI, că ne vedem iarăși afacerile ruinate, pentru că noi, românii, nu știm să apreciem real această relaxare.

Ura se strecoară încet în mințile noastre și ne inundă sufletele, deoarece cei vaccinați au voie la teatru, la meci, la spectacol, la nuntă…

Ura vine din educație, spun unii. Și se pare că există un sâmbure de adevăr. Suntem crescuți să ne urâm, să nu căutăm înțelegere și echilibru. Iar această ură ne-a fost inoculată, de ani de zile, de societatea în care trăim și de aceea vedem în jurul nostru atât de multe suflete schilodite.

Cred că era nevoie de un număr mai mare de populație imunizată, pentru că dacă privim dincolo de granițe vedem că relaxarea altora e mai normală. Dar noi ne relaxăm românește! Și tot românește o să ajungem să ne spargem capetele între noi, pentru că relaxarea nu ne mai dă voie să gândim și să arătăm cu degetul: Tu ești vaccinat, tu nu ești.
Suntem la un pas de stâlpul infamiei și lapidare. Acea metodă barbară despre care numai am auzit și ne-a dat fiori.