Surorile Brontë – niște extraterestre

Conspirație. Am găsit pe Amazon.com volumul Les Brontë de Jean-Pierre Ohl. Dedicat surorilor Brontë.
A apărut la Gallimard în 2009. Despre autor se spune doar atît:
Că a scris și publicat patru romane.

În colecția Folio Biografies, care găzduiește cartea despre cele trei surori, el a publicat și un volum dedicat lui Charles Dickens.
De cum am descărcat-o, m-am apucat s-o citesc, de pe tabletă. Am lăsat deoparte La răscruce de vînturi.

Primele pagini, parcurse deja, mă încîntă.
Se vede că autorul a scris romane.
Biografia stă sub semnul unei întrebări tulburătoare:

„Les Brontë. E un mister care, după un secol și jumătate, continuă să fascineze. Ce probabilitate era ca patru astfel de talente originale să se ivească în umbra unui cimitir, asemenea cartofilor încolțiți într-o pivniță, să crească în hotarele unei Anglii încă provinciale, într-un loc hibrid, unde proza revoluției industriale se învecina cu poezia landului sălbatic și, în cele din urmă, măturate de flagelul secolului, această boală care nu se numea încă tuberculoză, lăsînd în urma lor un sentiment de nedesăvîrșire și de tragedie care a contribuit la legenda lor?

Haworth, acest colț pierdut din Yorkshire, unde «nici cele mai mic eveniment» nu venea «să marcheze cursul timpului» și unde toți puteau așa de ușor să se simtă «îngropați de vii» a putut să adăpostească o aventură intelectuală de o asemenea mare amploare, de proporții universale, și căreia i se va căuta în van un echivalent în isteria literaturii?”

Rîndurile autorului mă fac să tresar:
Cum dracuʼ de nu mi-am dat seama de nota de senzaționalism istoric al cazului Brontë?

O simplă trecere în revistă, te îmboldește să crezi în teoriile conspirațiilor de pe Internet, cele mai multe dominate de ipoteza venirii extratereștilor.
a) Talentele urieșești nu sunt unul, cum se întîmplă în familiile din Istoria universală, ci patru, pentru că trebuie să-l punem la socoteală și pe frate.
E ca și cum într-o singură familie s-ar fi născut patru viitori Napoleon.
b) Tatăl nu e scriitor. Nu e gazetar și nici măcar frecventator de medii literare. Sub ce putere se vor fi apucat surorile de scris și mai ales de publicat?
c) Locul e la o depărtare de ani lumină de cenacluri, edituri, reviste literare.
Înaintea celor trei surori, la Haworth nu s-a ivit nici un scriitor, nici măcar un povestitor de basm.
d) Cele trei surori sunt sărace. Aveau, prin condiție, alte treburi decît cea de a scrie.
Cum de s-au apucat de scris?
e) Au scris, desigur, dar asta nu înseamnă nimic. Puteau să nu trimită manuscrisele editurilor. Editurile puteau să nu le ia în seamă.
Ce mînă a intervenit pentru ca pînă la urmă romanele să apară?

*

Militarii Republicii. Lecturi întrerupte din volumul 3 al Cronicii ilustrate a omenirii.
Nu citesc şnur, ca pe vremuri, ci din cînd în cînd, mai precis, înainte de a pica în somn, noaptea şi la prînz.

Ca şi volumul al doilea, al treilea mă amărăşte. Îmi dau seama cît de puţine lucruri ştiu despre Imperiul Roman. Peste jumătate de mileniu se reduce, în capul meu, la Iulius Cesar, la Brutus, la Cleopatra şi la Traian. Imperiul a fost precedat de Republică. Am dibuit, nu fără surprindere, că Roma s-a extins militariceşte şi în timpul Republicii. Or eu riscam să mor cu impresia că Roma a avut comandanţi militari de geniu doar în perioada Imperiului.