Trezirea la realitate sau cum am fost lăsați singuri să ne salvăm România

30 de ani de schimbare. Perpetuă. Uneori cu mici perioade liniare. În rest, în cea mai mare parte a timpului scurs de la Revoluție, societatea românească s-a aflat într-o vâlvătaie permanentă. Am alergat ca nebunii după himere servite strategic de către niște șmecheri care și-au tot amânat sfârșitul. Mai întâi setea de democrație, apoi instalarea economiei de piață, integrarea în NATO, aderarea la UE, lupta cu oligarhii, apoi cu mogulii, cu corupții, pentru ca în final să ni se vândă dorința de normalitate. Exact ca atunci când otrăvești cu forța un organism, după care tot tu, călăul, îl faci să-ți ceară medicamentul. Sinistru!

Actuala clasă politică, toată, este produsul lui Decembrie ’89. Profitând de schimbările istorice globale, generația de 40 de ani, de atunci, a luat puterea. Să nu uităm că, în frunte cu Ion Iliescu (el fiind seniorul generației), toți actorii acelor vremuri: Theodor Stolojan, Petre Roman, Traian Băsescu, Nicolae Văcăroiu, Mugur Isărescu, Adrian Năstase, Dan Voiculescu, Dinu Patriciu, Călin Popescu-Tăriceanu, Teodor Meleșcanu, Mircea Geoană, Mișu Negrițoiu, Florin Georgescu, Miron Mitrea, Puiu Popoviciu, Dan Adamescu, Viorel Hrebenciuc, Verestoy Attila, Marko Bela, Corneliu Vadim-Tudor, Adrian Sârbu, Sorin Ovidiu-Vântu și mulți alții, cu toții reprezentau „lupii tineri” ajunși la maturitate, antrenați să conducă România. Și și-au asumat frâiele țării. Cu bune și cu rele. Însă după ei nu a mai venit nimic. În spatele lor nu a existat un eșalon doi, autentic și bine dezvoltat care să preia puterea de la ei. Să ducă România la next level. Pentru că ei nu au făcut altceva decât să șubrezească statul, în toate formele lui, ori de câte ori s-au intersectat cu el. Fiindcă nu i-a oprit nimic și nimeni. Iar ca să-și conserve puterea la nesfârșit au avut grijă să promoveze în jurul lor doar amante, nepoate sau castrați. Și astfel, de la un ciclu la altul, a tot scăzut nivelul. Noi descoperind mereu cu amărăciune că se poate și mai rău.

Ce ne-a salvat de colapsul total? Pilotul automat! Faptul că România face parte din acest „club select” denumit Uniunea Europeană a facilitat atingerea unui nivel substanțial al activității economice (capital multinațional într-o proporție covârșitoare – situație extrem de riscantă pentru economia națională) care a generat prosperitate. Și astfel, stricăciunile clasei politice nu s-au resimțit acut. Însă fără lideri autentici, România nu a reușit să zboare! Pentru că „pilotul automat” știe doar să ne țină în viață. Exact ca-n vorba neaoșă: „Dumnezeu te ajută, dar nu-ți bagă în traistă!”.

Astăzi, însă, în această criză devastatoare, „pilotul automat” nu mai funcționează. Și nici nu va mai funcționa o bună bucată de vreme. Coronavirusul ne-a demonstrat tuturor că organismele internaționale funcționează doar atunci când numai câțiva dintre membrii lor sunt loviți de criză, cei neafectați ocupându-se de ajutorarea celor cu probleme. În schimb, când toată lumea e cuprinsă de o situație critică, fiecare stat acționează legitim în protejarea cetățenilor săi. Așa cum nu se întâmplă în România, astăzi. Fără lideri autentici, fără instituții puternice, fără viziune țara noastră este complet expusă în fața pericolelor.

În aceste momente grele, s-a văzut și s-a resimțit acut lipsa unor conducători adevărați care să-și asume deciziile necesare salvării de vieți omenești, fără tot felul de socoteli politice sau pecuniare.
În aceste momente grele, s-a văzut inconștiența și incompetența statului de a se pregăti pentru o criză anunțată.
În aceste momente grele, s-a văzut neputința statului român de a acționa și de a gestiona o criză.
În aceste momente grele, au ieșit la iveală toate nenorocirile care ne definesc de 30 de ani: conducători rupți efectiv de realitate, combinațiile și combinatorii politici, politrucii din conducerea spitalelor și a tuturor celorlalte instituții publice, nepotismele, corupția din achizițiile publice, firmele abonate la banii publici, lentoarea procesului administrativ.
În aceste momente grele, am văzut întreaga noastră clasă politică pusă la adăpost în vilele luxoase de la munte. Sau cele de protocol. Așteptând relaxați să treacă criza, pentru ca apoi, să revină în fotoliile lor comode din fruntea statului.
În aceste momente grele, am văzut că există speranță! Am văzut oameni în România care se implică fără să ceară nimic. Am văzut medici, asistente, polițiști, jandarmi, militari pregătiți să-și facă datoria complet expuși în fața virusului. Am văzut români care își pun eforturile în comun și construiesc în timp record spitale, platforme digitale, fac achiziții internaționale și prognoze statistice impresionante. Am văzut tineri mobilizându-se și ducându-le alimente bătrânilor neajutorați, pe care până deunăzi fuseseră manipulați să-i disprețuiască. Am văzut milioane de români care au dat dovadă de înțelepciune și responsabilitate și au înțeles că trebuie să stea în case, cu mult înainte ca guvernul să se trezească la realitate și să le ceară asta.

Am văzut o Românie care știe să se salveze singură, atunci când statul și conducătorii au abandonat-o.
Această Românie trebuie să continue și după ce va fi trecut epidemia. Acești oameni trebuie să facă pasul în față și să ne conducă, fiindcă au demonstrat prin faptele lor curaj, viziune și devotament.
Față de România și poporul român!