Ucraina, pământ românesc

Scriam într-un articol mai vechi (știu că mulți cititori mă consideră o fantezistă, dar credeți-mă pe cuvânt, sunt o fantezistă foarte realistă) că PSD, PNL, UDMR, USR, AUR, Grupul de la Davos, SUA, Uniunea Europeană și China lucrează și manipulează pentru ca Diana Iovanovici-Șoșoacă să ajungă președinta României. Toți acei bărbați de stat și de propagandă, inclusiv ziariștii de casă (ziariști care visează să devină politicieni de succes, ceea ce înseamnă că nu au fost niciodată ziariști) lucrează practic pentru Diana Iovanovici-Șoșoacă. Dar nici chiar eu, în toată fericirea fanteziei personale, nu m-aș fi așteptat la așa cadou, logic și de bun simț.

Binecuvântat popor român, bogații lumii nu știu ce să mai facă cu Ucraina așa că o vor alipi României, pentru o Românie prosperă și dodoloață, așa după cum a meritat după ce istoria i-a fost mereu tulburată de cei ce și-au spus mari puteri. Se spune că Rothschild, Rockefeller, Soros au cumpărat pământ și influență în Ucraina și amestec în viața politică a Republicii Moldova. Ce filantropi! Acum mă gândesc că vor să le doneze României Mari. Mulțumesc domnitorului Ștefan cel Mare pentru aportul diplomatic în revenirea la țara mamă a Chiliei și a Cetății Albe laolaltă cu Bucovina de Nord, Moldova și a ce a mai rămas din Ucraina.

Înainte de a spune că e vorba de o glumă, de ce nu analizați faptele? România a acordat ajutor ucrainenilor neiubitori de muncă să ajungă în țările din vest care au plătit și au aplaudat corupția conducătorilor lor. România se ocupă de tranzitarea cerealelor ucrainene, poate oricând bloca belșugul grohilor ucraineni. România a facilitat accesul Ucrainei la Marea Neagră, bâlbâindu-se pe Bâstroe. România a trimis bani și ajutoare. România l-a lăsat pe Volodimir să vorbească parlamentului. România s-a ocupat de distribuiri de armament, de educația ofițerilor folosind angajați ai țărilor din vest pe post de prestatori de servicii. Banii virați Ucrainei, precum și cei rezultați din vânzările de armament, sunt probabil vărsați în contul de economii al Bucovinei de Nord. O țară se poate preta la astfel de acțiuni doar când e vorba de propriul teritoriu și de propriul popor. Quod erat demonstrandum.

Ucraina a fost răspunzătoare de multe atrocități în timpul celui de-al doilea război mondial. Ucraina a fost creată artificial, din dorința unor țărănoi de a fi mai țărani decât rușii, mai culți nu au reușit. Ucrainenii s-au simțit ai nimănui. Cernobâlul nu a fost un accident. Prietenul meu Hercule Poirot, fost polițist, mare detectiv, susține că nu există accidente. Americanii nu reușesc să se salveze pe ei înșiși, chinezii mai au de învățat în a le păsa de om, cine să se încumete să aducă pace în Ucraina? România, o țară bisericoasă, dar nu ofticoasă. Parte din Ucraina e demult România. Rusia a luat deja teritoriile locuite în majoritate de ruși; acele regiuni, oamenii care locuiesc acolo vor să facă parte din Rusia, războiul împotriva acelor oameni, distrugerile au fost o mizerie. O mizerie pentru care vestul va plăti scump. Acum Ucraina îi frige pe cei din vest la degete. Ce să facă? O stropesc un pic cu Marea Neagră și se ocupă de reîntregirea României Mari. Ucraina fără teritoriile datorate altor țări nu se mai poate numi Ucraina. Și atunci i s-a spus simplu România, pentru că pe acolo se mai găsește ceva milă. Mulțumesc cetățeanului Marin Sorescu, chiar dacă pentru o vreme s-a închinat cetățeanului Shakespeare.

O Europă în parteneriat cu Rusia și cu Turcia poate readuce echilibrul pierdut al Pământului de Mijloc, aflat între babiloanele Americii de Nord și ale Chinei, plus India și Japonia. Mulțumesc cetățene J.R.R. Tolkien. Într-o astfel de alianță, Turcia constituie legătura cu lumea arabă. Devin lianți ai echilibrului: America de Sud, Africa, Australia și Noua Zeelandă. Bineînțeles că trebuie oprite furturile de petrol și diverse alte zăcăminte din alțe țări sub pretenția luptelor pentru pace sau pentru instaurarea unei false democrații.

O să vă întrebați de ce se întâmplă lucruri atât de jalnice în lume și ce anume vor bogații de fapt, mai ales că ei nu sunt în stare să-și facă nici măcar o supă fără argați?
Multe aberații au fost posibile datorită asumării de false impresii, datorită creării unor false impresii în legătură cu evenimente care promovau învățături complet diferite de interesele narcisiste ale celor aflați vremelnic la putere. Știm că bogații au falsificat istoria pentru a le servi interesele. Astăzi mă opresc la un ciob care și-a permis timp de milenii să râdă de oala spartă.

Evanghelia după Luca 23: 33-43 (bibliaortodoxa.ro)
33. Şi când au ajuns la locul ce se cheamă al Căpăţânii, L-au răstignit acolo pe El şi pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta şi unul de-a stânga.
34. Iar Iisus zicea: Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac. Şi împărţind hainele Lui, au aruncat sorţi.
35. Şi sta poporul privind, iar căpeteniile îşi băteau joc de El, zicând: Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască şi pe Sine Însuşi, dacă El este Hristosul, alesul lui Dumnezeu.
36. Şi Îl luau în râs şi ostaşii care se apropiau, aducându-I oţet.
37. Şi zicând: Dacă Tu eşti regele iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi!
38. Şi deasupra Lui era scris cu litere greceşti, latineşti şi evreieşti: Acesta este regele iudeilor.
39. Iar unul dintre făcătorii de rele răstigniţi, Îl hulea zicând: Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi pe noi.
40. Şi celălalt, răspunzând, îl certa, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, că eşti în aceeaşi osândă?
41. Şi noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut nici un rău.
42. Şi zicea lui Iisus: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta.
43. Şi Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai.

Pentru că ne-a plăcut să ne credem buni, am considerat că unul din hoți a ales calea lui Isus. Am greșit când ne-am asumat de ce. Hoțul s-a fofilat toată viața lui, pus în fața morții ar fi acceptat orice cale. Hoțul s-a gândit că dacă era o șansă cât de mică să se scape, atunci de ce să nu se dea cu cei care înlesnesc așa ceva. Oportunism. Poate era și pe acolo ceva de furat. Dacă era o șansă la un milion să se salveze, hoțul nu mai avea nimic de pierdut, viața și-o pre-amanetase deja răului. Isus i-a oferit o șansă de eliberare, hoțul a furat și el un pic din ce mai era de furat. A fost aceea credință? Nu. A fost politică. De pe urma acelui fapt s-au scris tone de cărți. Biblia răstălmăcită pe interesul omului, chiar și pe cel al celor care au scris părți din Biblie, i-a făcut pe oameni să creadă că păcatele nu ar fi mare lucru. Iertarea, de fapt, e mare lucru, credința în Dumnezeu, însă, a fost rezumată în cele zece porunci. Pentru că omul răstălmăcea cuvântul lui Dumnezeu a trebuit să vină Isus Christos. Dar ce răstălmăciri au făcut propagandă după!

Pe ateiști îi bucură aducerea în discuție a Noului Testament așa că nu vă faceți griji pentru sănătatea lor mentală de declarați cititori. Și pentru că prima traducere a Bibliei le-o datorăm grecilor, pentru că dacă s-au consemnat prea mulți morți în Itaca s-a cumpărat Davos, să vorbim puțin și de Odiseea și de încolțirile artistice ale cetățeanului Homer. Ulise și șleahta lui de nelegiuiți au furat, au violat, au ucis, au înșelat fără urme de regret. Au hăcuit oile lui Polifem după care l-au orbit și au scăpat din peșteră (cetățeanul Platon știe de ce) pe sub burțile oilor. Ochiul lui Polifem traversează ceva milenii și se proptește între coarnele diavolului din povestea lui Tolkien. Un profesor profesat de alții mi-a atras atenția asupra acestui capitol din Odiseea, semn că ateii și aheii încă se mai laudă. Carevasăzică, Homer a manipulat cititorul să fie de partea netrebnicilor, că doar oameni suntem. Și de-atunci păcatul a fost prilej de laudă și toți păcătoșii au ajuns să creadă că pot scăpa de Dreapta Judecată pe sub burțile oilor și ale mieilor. Au confundat credința cu politica. Mulțumesc cetățeanului Adrian Păunescu pentru definirea personajelor: “Nebunii negri caută o cale”.
Cine ar fi crezut că Homer credea în România Mare?