Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă

Un şef de stat sub fustele mamei

Colanul şi ciolanul
La plecarea de la guvern, după eşecul din alegerile generale din decembrie 1937, premierul Gheorghe Tătărescu primeşte din partea Regelui, Colanul „Carol I”. Comentează „Ilustraţiunea română” din 5 ianuarie 1938: „În sinteză s-ar putea spune c-a primit colanul şi a lăsat ciolanul…”.

*

Ce poate face entuziasmul
Mihail Sebastian în Jurnal, 4 februarie 1941:

„Teribilă vorbă spusă în gura mare, la o repetiţie, de Nataşa Alexandra, teribilă mai ales pentru că Marietta era de faţă: «Unde e Generalul să-l pup (…), să-i sug (…), că ne-a scăpat de legionari ». Maximum de entuziasm.”

Generalul e Ion Antonescu. „Maximum-ul de entuziasm” e provocat actriţei de înăbuşirea rebeliunii legionare. Vorbă teribilă, pentru că Marietta e Marietta Sadova, legionară convinsă, soţia lui Haig Acterian, condamnat de Antonescu la 12 ani închisoare şi trimis pe front în 1942, unde a murit. Punctele din paranteză sunt puse de noi, pentru că Mihail Sebastian a scris cuvintele neaoşe „spuse în gura mare” de către actriţă.

 *

Ca şi azi
„Frauda de toate nuanţele a stricat totul şi statul îşi recuperează deficitele prin impozite din ce în ce mai grele”.
Aceste rînduri n-au apărut în 2004, ci în 1933. Nu sînt semnate de un jurnalist de azi, ci de Tudor Arghezi. N-au fost găzduite de un cotidian postdecembrist, ci de „Progresul social” din 20 decembrie 1933. Nu se referă la guvernele de tranziţie, ci la guvernul liberal condus de dr. Constantin Angelescu. Ca să vezi!

*

Maiorescu despre libertatea presei
„La început presa era sub autoritatea disciplinară a guvernului, dar cu timpul s-a văzut că nu totdeauna cînd se pedepseau jurnaliştii, avea guvernul dreptate, ci, dimpotrivă, şi astfel s-a adoptat principiul de a se lăsa presa liberă, oricît de mare ar fi primejdia acestei libertăţi. Libertatea presei va să zică, dar mai întîi: liberarea ei de sub autoritatea disciplinară a guvernului, a puterii executive, dar nu va să zică niciodată şi nicăieri licenţa presei şi impunitatea ei.” (Titu Maiorescu „Discursuri parlamentare”, volumul I, Ed. Librăriei SOCEC, Bucureşti, 1887).

Pînă în decembrie 1989, presa a fost sub „autoritatea disciplinară a guvernului”. După 1989, ea s-a eliberat de sub un asemenea Stăpîn birocratic. Asta înseamnă, însă, cum magistral se întreabă Maiorescu, „licenţa şi impunitatea presei”?

*

La doar 5 ani
20 iulie 1927, ora 16. Corpurile Legiuitoare se întrunesc pentru a primi Jurămîntul noului Rege al României. Numele său: Mihai I. Vîrsta: 5 ani. Povesteşte I.G. Duca în Amintiri politice:

„La Parlament, scena a fost mişcătoare, toţi senatorii şi deputaţii au aclamat îndelung pe micul rege cînd a intrat împreună cu Principesa Elena şi cu cei trei regenţi, în afară de reprezentanţii Partidului Naţional Ţărănesc, care s-au sculat în picioare cu toată adunarea, dar care au păstrat o tăcere semnificativă şi confirmatoare a politicii de echivoc ce-şi propuseseră. să urmărească. În faţa acestor ovaţiuni, copilul, neobişnuit cu asemenea scene, s-a intimidat puţin şi, instinctiv, s-a lipit de fustele mamei sale. A fost în sală un moment de intensă şi legitimă emoţiune. După glorioasa domnie a regelui Ferdinand, ce era oare să fie domnia acestui copil care avea parcă intuiţia pericolelor: ce soartă i le hărăzise? Gestul instinctiv fusese simbolic, de altminteri el nu a durat decît o clipă, principesa Elena l-a împins uşor înainte iar copilul, la care desigur pornirile atavice şi-au reluat drepturile, a înaintat un pas ca şi cum ar fi fost conştient de astădată de situaţie, salutînd demn şi stăpîn pe el, pe reprezentanţii naţiunii”.

Fostul prim-ministru e un brav politician interbelic. Dînd curs speciei sale, autorul simte nevoia unui niţel patetism. Şi astfel, o scenă hazlie, cu un şef de stat lipindu-se de fustele mamei, devine izvor de cuvinte mari. În realitate, e o comedie politicianistă. Nu a băieţelului de 5 ani, surprins de ropotul aplauzelor, ci a sforarilor din umbră. Regina Maria, Barbu Ştirbey, Ionel Brătianu, toţi cei care se folosesc de un prichindel pentru a stăpîni ţara.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *