România a obţinut, prin Roxana Mînzatu, poziţia de vicepreşedinte al Comisiei Europene şi portofoliul Competenţe şi Educaţie, Locuri de muncă şi drepturi sociale, demografie

Uneori și experții suferă mutații

Nu m-aș fi ocupat în mod special de tema mutațiilor și a mutanților dacă nu aș fi descoperit-o pe site-ul unei organizații investigative nonprofit – una care se străduiește să combată dezinformarea și să „corecteze informațiile” în sensul spulberării afirmațiilor unor experți prin explicațiile altor experți care evocă de obicei… lipsa dovezilor științifice. Și unii și alții sunt virologi, infecționiști, imunologi și epidemiologi cu diplomă și cu renume. Se menționează pe site: „Dezinformarea direcționată este folosită pentru a ne dezbina societatea, a răspândi ura sau a face afaceri. Informațiile unilaterale sau incorecte creează viziuni distorsionate asupra lumii. CORRECTIV. Faktencheck contracarează acest lucru și descoperă informații false, zvonuri și adevăruri spuse pe jumătate în fiecare zi.”

Nu comentez modul în care poate cineva – jurnalist fiind – să facă lumină în hățișul impenetrabil în care ne-am rătăcit și nici de ce unor experți li se pune titlul între ghilimele, deși până de curând se bucurau de o reputație excelentă. Unii dintre ei conduceau – înainte de a intra în colimatorul „regizorilor” – institute celebre, alții publicaseră zeci și sute de articole în jurnale de renume, primiseră premii internaționale și se bucurau de încrederea celor care-i angajaseră în posturi-cheie. Care să fie motivul pentru care acei experți acum dezavuați să fi suferit astfel de „mutații” și să ajungă la raționamente atât de eronate? Și mai interesant de aflat ar fi răspunsul la „mutațiile” suferite de alți experți aduși să-și combată colegii dominați de scepticism sau care doar își pun întrebări (incomode), și pentru care nicio afirmație nu pare a fi penibilă, nici măcar acelea care contrazic cunoștințele de bază și dovezile anterioare. Se contrazic chiar pe ei înșiși, uitând că marele internet nu le poate șterge chiar toate urmele.

M-a frapat un pasaj în care se combăteau presupunerile unora despre cine sau ce stă la baza mutațiilor, ei pretinzând că vaccinurile ar reprezenta o provocare pentru virus, o punere sub presiune, din care el, virusul, încearcă să evadeze, modificându-se. Omițând cunoștințele anterioare prin care tot ei atrăgeau atenția asupra fenomenului și solicitau o bună evaluare a vaccinurilor înainte de aprobare, experții dintr-o altă grupă se mulțumesc prin a amenința populația nevaccinaților că, dacă refuză în continuare vaccinul, o să se infecteze fix cu acele variante ale virusului și o să provoace un următor val pandemic. Prin urmare, nu doar pe plan politic și în societate se încearcă asmuțirea unora împotriva altora, ci o fac chiar și experții de la cel mai înalt nivel.

Bineînțeles că mi-am îndreptat gândul la toate cele însușite și aprofundate de-a lungul anilor, la cunoștințe referitoare la cum și de ce apar mutațiile la agenții patogeni, partea cu „vinovăția” însă – cu excepția bacteriilor obligate la mutații de bombardamentul cu antibiotice și despre care am relatat pe larg aici – refuza să-mi revină în memorie. Așa că am pornit în căutarea de cunoștințe mai vechi și mai actualizate. Nu mi-a fost ușor, fiindcă mereu se interpunea vedeta actualei pandemii și cu greu se mai poate găsi un articol de specialitate pe net care să nu-ți aducă în prim-plan SARS-CoV-2 atunci când te afli în căutarea unor teme legate de virusuri și vaccinuri, dar am insistat.

Primul lucru pe care-l readuc în actualitate este faptul că virusurile, acele (ne)ființe, suferă permanent mutații: mai mici (punctiforme) sau mai mari, benefice sau malefice pentru ele sau pentru potențialele gazde. În primul rând prin simple greșeli de copiere a materialului genetic atunci când se replică, greșeli care sunt moștenite și de descendenții lor. Astfel de greșeli se produc în orice celulă care se multiplică, inclusiv în celulele umane. Putem spune deci că sunt mutații întâmplătoare și că ele sunt cu atât mai numeroase cu cât se multiplică virusul mai des. Unii dintre mutanți supraviețuiesc, alții, mai slabi decât originalul, dispar. Așadar, un mecanism al selecției naturale.

În al doilea rând, dacă luăm în considerare faptul că 2/3 dintre virusurile care produc îmbolnăviri la oameni provin de fapt de la animale, trebuie să luăm în calcul și modificările pe care virusurile sunt nevoite să le suporte pentru a se adapta diverselor gazde. Și aici nu doar apropierea fizică om-animal joacă rolul decisiv, ci și schimbul de virusuri dintre specii, până când apar mutanți adaptabili și la om. Tot schimbând informații și material genetic între ele, populațiile de virusuri pot da naștere la un moment dat unor variante cu potențial pandemic. Așadar, mutații cu rol de adaptare. Astfel de recombinări ale materialului genetic pot avea loc și atunci când într-o singură gazdă își fac apariția simultan mai multe tipuri de virusuri. Și iarăși vor supraviețui și se vor impune exemplarele dominante, cu un bun fitness și capabile să se răspândească mai ușor.

Dar poate că cel mai important rol în selectarea mutațiilor și a mutanților îl reprezintă mediul înconjurător. Deși el nu influențează mutațiile întâmplătoare, are efect asupra ratei mutațiilor. Există o selecție pozitivă și există una negativă a acestei rate. Ce înseamnă asta? Că, deși rata mutațiilor unui anume tip de virus rămâne constantă (supusă fiind factorilor genetici), sensul în care se dezvoltă o mutație poate fi determinat de factori externi. De pildă, de sistemul imunitar al gazdei. De îndată ce se implică un sistem imunitar, începe să se contureze și o anume direcție pentru mutații. De un sistem imunitar dispun – cine ar fi crezut? – ambele categorii pe care „experții” le joacă acum una împotriva alteia: cea a vaccinaților și cea a nevaccinaților. Deși virusurile nu raționează și nu planifică, e totuși ușor de înțeles că scopul principal al lor este acela de a nu fi detectate de vreuna dintre moleculele și celulele sistemului de apărare sau măcar să nu fie combătute atât de puternic încât să fie eliminate din corp. Evaziune imună și respectiv infecție virală latentă se cheamă tacticile de camuflaj de care se folosesc agresorul și mutanții săi. Așadar, mutații cu scop de evadare de sub atacul sistemului imunitar.

De aici și teama producătorilor și a beneficiarilor de vaccinuri, care nu contenesc să se întrebe dacă și în ce măsură mutațiile serioase scapă de sub controlul anticorpilor produși prin vaccinare. Sau de sub controlul apărării mult mai complexe conferite de trecerea prin boală. Suntem asigurați că, deocamdată, mutațiile apărute până în prezent nu au deformat proteina spike folosită de serurile vaccinale într-o asemenea măsură încât s-o facă de nerecunoscut pentru anticorpi. Foarte puține dintre mutații (la virusul gripal sunt trei din câteva mii) se dovedesc a fi cu adevărat semnificative. Niciuna dintre mutațiile SARS-CoV-2, mari sau mici, nu a condus până acum la creșterea mortalității, ci doar au ușurat transmiterea virusului.

Încă din decembrie 2020 experții erau de părere că prima mutație serioasă (una care includea vreo 20 de mutații punctiforme), care astăzi poartă numele Alpha (tulpina britanică), ar fi apărut ca o consecință a punerii virusului sub presiune. Cum și de către cine? Atunci când virusul dă peste o imunitate slăbită, neputând fi eliminat de organismul gazdei în cel mai scurt timp, începe să sufere diverse schimbări. Cu cât infecția trenează mai mult (și la acei pacienți poate dura și până la trei, patru luni), cu atât mai pestriță va fi populația de virusuri care circulă prin corpul pacientului. Dacă la un moment dat se intervine printr-o terapie cu plasmă de reconvalescent, atunci virusurile se apără și mai abitir de anticorpii injectați, dând naștere unor mutații serioase precum varianta/tulpina Alpha. Plasma de reconvalescent conține, după cum se știe, anticorpii de la cei trecuți prin boală. O astfel de terapie dă rezultate doar dacă se aplică la debutul bolii, nu și după săptămâni de luptă cu virusul, atunci când în corpul pacientului se află prea multe tipuri de virusuri.

Experții mai spuneau și că vaccinurile slabe (de care au beneficiat și cei care nu au primit încă doza de rapel), predispun la fabricarea de mutații. Tot ei mai recunosc încă ceva: La ultimele trei mutante –botezate Beta, Gamma și Delta –, s-a constatat temutul fenomen al evaziunii imune (immune escape), așadar acele tulpini au învățat să se ascundă de anticorpi și să-i ocolească. Indiferent dacă marile mutații au apărut înaintea sau după introducerea vaccinului, experții spun: Cu cât virusul întâlnește în cale mai mulți anticorpi (…), cu atât șansa de a dezvolta mutații evazionale crește. Miroase cumva a indiciu de a nu vaccina în plină pandemie, când virusul circulă printre pacienți, vindecați, vaccinați și nevaccinați deopotrivă? Iar dacă revenim la „vaccinuri slabe/ineficace”, ar trebui să recunoaștem și faptul că la grupele de vârstă înaintată și la cei cu imunitate scăzută (printre primii vaccinați) vaccinurile nu au fost chiar atât de eficace pe cât ne așteptam. Doar unul din cinci imunosuprimați ca urmare a unui transplant, de pildă, au dezvoltat anticorpi vaccinali. Odată expusă virusului, această categorie se transformă într-o pepinieră de mutații virale. Dacă se cunoșteau aceste lucruri încă din decembrie 2020, atunci de ce s-a insistat pe „imunizarea parțială” a unei mase cât mai largi de populație – ba chiar pe prelungirea intervalului până la rapel –, în loc să se fi preferat imunizarea completă a unei pături mai restrânse, care să fi dezvoltat imunitate (aproape) completă?

Întrebați fiind dacă vaccinurile forțează virusul la mutații, aceiași experți răspund evaziv, majoritatea prin negații! De ce nu, când la destui vaccinați răspunsul imunitar e unul slab, nu se explică. Alteori aceiași experți recunosc că, cel puțin teoretic, este posibil ca și vaccinurile să pună virusul sub presiune, obligându-l să se modifice, motiv pentru care recomandă scurtarea intervalului până la rapel. Între timp, acel interval dintre primul vaccin și rapel a fost transformat în armonică. Un mișmaș s-a făcut și din diversele tipuri de vaccinuri. Dacă la început amestecul vaccinurilor era o eroare impardonabilă, acum acest lucru a devenit dezirabil.

Vaccinurile au fost dintotdeauna o armă profilactică, nu una terapeutică. (Cel puțin deocamdată, fiindcă se discută introducerea lor în terapia cancerului.) Ce înseamnă asta? Că le putem folosi – de multe ori cu succes, așa cum ne-o arată istoria medicinei – pentru a preveni o boală, adică a-i împiedica apariția sau pentru a-i ameliora evoluția, înainte ca agentul patogen să-și fi făcut apariția în colectivitate, astfel încât să se lase sistemului imunitar suficient timp pentru a-și pregăti armele cu care să poată ataca la nevoie. Dar când armata inamicului a invadat deja teritoriul și se află în propriul teren, atunci ce-i de făcut? Un vaccin are nevoie de câteva săptămâni, dacă nu luni, pentru a pregăti apărarea. Numai că virusurile nu au niciun interes să aștepte. În lipsa unui tratament adecvat, așa cum este de multe ori cazul virusurilor, nu mai rămâne decât punerea la punct a unei strategii cât mai practicabile, una care să se bazeze pe o bună cunoaștere a grupelor de risc și acționarea în consecință.

În concluzie, mutațiile și mutanții virali pot apărea fie întâmplător, cu ocazia replicării (cu cât mai multe copii virale iau naștere, cu atât mai multe greșeli de copiere), fie cu scop de adaptare la respectiva gazdă, fie pentru a scăpa de sub presiunea sistemului imunitar al gazdei cu care virusurile „își doresc” de fapt o conviețuire pașnică, nu război. Fără răspuns rămâne întrebarea referitoare la experți. Ei în ce scop au suferit „mutațiile”? Câți dintre ei au suferit mutații „din greșeală” și câți bine țintite? Câți în scop de adaptare la curenții actuali și câți pentru a scăpa de sub presiunea diverselor provocări? Câți și-au petrecut timpul la patul pacienților, câți în laboratoare și câți în fața camerelor de televiziune? Chiar dacă nu dispune de rațiune, un virus nu are niciun „interes” să devină letal dezvoltând mutații agresive, ci doar să se poată transmite cu ușurință. Dar experții? Care le-a fost „interesul”? Virusurile se ghidează după cantitate, nu după calitate. La experți ar trebui însă ca lucrurile să decurgă invers. Timpul care le-a stat la dispoziție ar fi putut fi folosit pentru îmbunătățirea calității cunoștințelor și a experienței, nu pentru impulsionarea mutațiilor virale. Și de fapt virusul Corona era renumit prin stabilitatea genomului și prin capacitatea redusă de a suferi mutații, comparativ cu HIV sau cu cel gripal. Firește că tehnologia actuală permite adaptarea în timp record a vaccinurilor la viitoarele mutații ale virusului, dar scopul nostru nu poate fi vaccinarea la infinit, ci conviețuirea pașnică.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

4 comentarii pentru articolul „Uneori și experții suferă mutații”

  • Se pare ca nemtii (iar nemtii) s-au trezit (de foame) si iau in calcul doar ce ajunge cu forme grele in spital. Nu mai masoara cu lopata cati sunt pozitivi la „guturai” ca nu e eficient si mai tii si economia blocata pentru o fandaxie combinata cu ipohondrie. Daca se va ajunge si la noi la chestia asta, cred ca Arafat va disparea vreo doua saptamani de pe sticla, timp in care ar plange in hohote sub plapuma, ca cineva i-a luat jucaria. Doamne, as vrea sa fiu o musca in casa lui si sa-l vad cum se isterizeaza!
    PS Se pare ca Base a avut ochiu’ format si nasu fin cand l-a mirosit pe „Sefu’ la DSU” cam cat si ce ii poate pielea! Deh, o fi facut copilu’ ceva!

  • Va supun atentiei un scenariu care mi-a fost indus de un comentariu de bun simt dintr-o alta gazeta. Ideea este urmatoarea, pe scurt. In copilarie, parintii ii puneau pe toti copiii bolnavi si sanatosi (pojar sa zicem) in aceeasi camera, in ideea obtinerii rapide a trecerii prin boala, respectiv imunizare (nu stiau ei exact termenul dar il intuiau). Azi, cineva a hotarit ca lumea sa fie izolata, tocmai pentru a nu se ajunge rapid la imunitatea de turma si trecerea de la pandemie (vorba sa fie, la mortalitate declarata de 0,05%) la boala sezoniera comuna. E ciudat ca nimeni nu discuta despre tratamente, intubarea fiind solutia de tip panaceu (total criminala si malefica), iar boala e cu muuult mai slaba decat alte molime mortale care au bantuit planeta. Eu sunt convins ca nici gripa spaniola nu a facut atatea victime cate se declara acum, mai ales ca totul s-a petrecut in perioada atat de fluida a sfarsitului primului razboi mondial. E ciudat ca nici atunci, nici acum, la intalnirile oficialilor, nimeni nu poarta masca si nu exista distantare (decat in cele oficiale). Exista poze si de atunci si de azi. Ca sa nu mai spun ca exista o gluma dar care are suficienta acoperire si care suna cam asa: Care e diferenta dintre teoria conspiratiei si realitate? Raspuns: cca 6 luni!
    PS Nu sunt antivaxer, sunt pentru vaccinuri care chiar sunt vaccinuri si si-au dovedit eficacitatea in timp. Sunt contra pozitiei de cobai pentru ceva care ne e vandut ca vaccin si care iata, se dovedeste unul din cele mai mari hoax-uri ale timpurilor moderne. (Israel e cel mai bun exemplu). Incerc sa-mi folosesc ce am deasupra gatului si pentru alt scop inafara de cel de paravan de ploaie. Multumesc!

    • Sunt întru totul de acord cu cele afirmate de dumneavoastră. Și eu vă mulțumesc!

  • referinta se gaseste la inceputul pandemiei.
    ea e o nonactiune, in modul.
    orice ‘facere’ destabilizeaza, in acest caz.
    vaccinurile sint o ‘actiune’ pentru virus, iar asta inseamna destabilizarea virusului.
    indiferent ca e natural sau artificial, virusul s a si se comporta ca o nonactiune. prin urmare mai multa actiune genereaza mai multa destabilizare.
    citeam…, inca de la debutul pandemiei, ca acest virus contine secvente proprii altor virusi, deloc blanzi.prin urmare n ar fi nicio mirare daca acele secvente devin active, producand efecte, la un moment dat. ..o fi adevar sau nu, in ce am citit…habar n am, insa era vorba despre o revista titrata.
    cea mai probabila varianta ramane, dpdv logic, cea in care actiunea genereaza dezechilibru.

    ce am zis mai sus e acoperit de o alta dinamica, aceasta spunind ca e mai probabil ca sistemele sociale, in frunte cu cel politic, sa migreze spre o gestionare care sa aiba ca esenta inteligenta artificiala, caz in care ‘acoperirea’ doar intareste probabilitatea expusa mai sus.

    una peste alta…actorii pasesc in scena pas cu pas, iar actiunile oamenilor, ca raspuns la prezenta actorilor, genereaza negresit si o dinamica in oglinda in Natura. care devine actorul principal, pentru ca ea oglindeste toate! actiunile umane, indiferent pe ce directie in in ce sens al sistemelor sociale se manifesta.

    de unde ar rezulta ca dezechilibrele artificiale ar putea fi flancate de dezechilibre suplimentare, insa pur naturale.

    povestea acestui virus, din punctul meu de vedere, este la inceput.
    iar finalul tinde sa fie doar unul: solutia la aceasta problema va fi gasita de o inteligenta artificiala. adica povestea se va complica, treptat, pina cind doar o inteligenta artificiala mai poate gasi o solutie. ( caz in care, intre timp, noi sisteme sociale se vor manifesta…de voie de nevoie, iar acestea vor fi dorite!, pentru ca alternativa va fi…pierdere vietii cu o probabilitate suficient de mare pentru a fi refuzata…in general

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *