Intrînd în sala de lectură a BAR, îmi amintesc că pe drum, zuruind valiza pe rotile și ducînd în spate rucsacul de TeFeList, mi-am zis că e musai să:
„De ce apărem?
S-a mai făcut o încercare în această direcție, de a se scoate o gazetă periodică în orașul nostru.
Nu s-a putut continua cu aparițiunea fostei gazete, fiindcă «cinstea» n-a izbutit să-și facă loc, în drumul pe care cei de la fosta gazetă ni l-au croit.De astă dată ne vom mărgini la puterile noastre și vom depune toate stăruințele ca începutul să fie încununat de succes.
Avem credința că opinia publică Hârlăuană își va da seama ce însemnează o tribună a Hârlăului și ne va sprijini.
Programul nostru de conducere va fi ca cinstea să triumfe, alungînd cu înverșunare murdăriile și păcatele învechite și nărăvite ale unora.Cu Dumnezeu înainte.
Tribuna Hârlăului.”
Lesne de dibuit aici legătura organică dintre presă și politică. Asemenea partidelor în debutul campaniei electorale, un ziar la prima apariție pe piață făgăduiește ca va fi biciul lui Dumnezeu în pedepsirea păcatelor învechite și mătura din ceruri în alungarea murdăriilor.
După-amiază, reîntorcîndu-mă în sală, chiar în prima bancă descopăr pe tipul care a rezervat Tribuna Hârlăului. Are deschis pe stativ, peste colecția ziarului America, pe cea a Tribunei Hârlăului. Ca de obicei, în astfel de împrejurări, mă opresc lîngă respectivul cititor și-l întreb ce l-a apucat cu Tribuna Hârlăului. Zice că ne știm, că e de la tv sau că a lucrat la tv, nu-mi dau seama, c-a făcut un film despre Nae Ionescu, ale căror aventuri ale producției au legătură și cu mine. Ieșise scandalul cu emisiunea mea la Eugenia Vodă despre Zelea Codreanu și atunci ea l-a sunat de la Cluj că nu mai dă interviu.
De ce se uită peste Tribuna Hârlăului?
E din Hârlău și a fost curios să vadă ce-i cu publicația asta. Îmi confirmă că e o publicație iorghistă, antisemită la modul blînd al lui Nicolae Iorga și că proprietar e unul Breazu, care ținea în Hârlău și o librărie.
*
Sincer să fiu, am nimerit la Villa Farnesina din Roma absolut întîmplător. Căutam în Trastevere Casa della Fornarina, unde locuise fiica brutarului, Margherita, iubita lui Rafael. Am găsit-o pînă la urmă sau, mă rog, cred că am găsit-o, dat fiind că nici o placă nu desemnează fosta brutărie de la numărul 20, Via di Santa Dorotea. Mai întîi însă am ajuns la Villa Farnesina, înșelat de indicatoarele care țineau să precizeze: Cu fresce de Rafael. Mă voi fi gîndit, în prostia mea, că Rafael i-a trîntit brutarului niscaiva fresce de patrimoniu numai și numai pentru că era amorezat de fiică-sa. Villa Farnesina poartă acest nume de la ultimul proprietar, cardinalul Alessandro Farnese, care a cumpărat-o în 1577. Ea a aparținut pînă la moarte bogătașului Agostino Chigi, trăitor între 1466-1520. Între 1508-1512, Agostino Chigi își face pe malul Tibrului o vilă somptuoasă. Printre cei plătiți să realizeze frescele interioare se numără și Rafael. În fresca din Loggia di Psyhe poate fi văzută, drept Psyhe, metresa lui Agostino Chigi, venețiana Francesca Ordaschi. Azi, mii de turiști plătesc bilet pentru a putea vedea frescele lui Rafael. Nu e prima dată cînd dau în străinătate peste vile, palate ale unor bogătași de pe vremuri devenite azi, prin operele de artă conținute, obiective turistice. Nu cred că Agostino Chigi, care dădea în grădina din jurul vilei petreceri faimoase, și-a cîștigat pe căi totalmente cinstite banii din care a ridicat vila. Spre deosebire de pești, pe care Iisus i-a înmulțit în chip cinstit, chiar dacă miraculos, banii se înmulțesc în chip necinstit. În România postdecembristă, din banii obținuți în chip necinstit, îmbogățiții tranziției și-au trîntit vile mărețe, unele întrecînd-o pe cea a lui Agostino Chigi. Te pomenești că peste sute de ani sau poate chiar numai peste decenii mii de oameni vor plăti bilet ca să viziteze vilele corupților noștri de azi!
Plătim tot timpul faptul de a ne fi născut în acest colț de rai numit Romania și de a fi români…