Mare om trebuie să fi fost ăla care-a inventat vacanța. Logic, treaba asta trebuie să fi apărut pe la sfârșitul Evului Mediu, neinstituționalizată încă, ci doar ca fugă din calea ciumei, fiindcă abia atunci s-a descoperit că poți să te dai din calea vieții de zi cu zi și cu ce nu-ți aparține. Vacanța-vacanță a venit însă mult mai târziu, abia după ce proaspăt revoluționații industrial s-au prins că, printre altele, pentru un consum sporit e nevoie de mai mult timp liber. Înainte de asta aveau vacanță doar școlarii, cel mai probabil urmând tradiția de a face economie iarna și de a profita de mâna de lucru ieftină vara. Azi ni se pare normal să ne ținem departe de ce facem de obicei și ca adulți. O săptămână, două, trei, șase în fiecare an – după puteri și posibilități –, întru refacerea presupusului chef de muncă și, spun unii, a neuronilor. Foarte frumos! Dar, dacă ne gândim bine, nu vorbim despre cine știe ce invenție…
Încă din vremuri imemoriale, cu mult înainte de a merge în vacanță, oamenii aveau parte de vacanțe în moduri conștientizate mai ales de… ceilalți. E greu de spus câți dintre noi și-au trimis de-a lungul vremii în vacanță mai mult sau mai puțin permanentă bunul-simț, rezonul, memoria sau glagoria. Până în secolul ăsta rețelele sociale tradiționale – deci primitive – funcționau defectuos, așa că știm relativ puține lucruri despre Amenhotepii și Inhotepii negurilor și umbrelor istoricești, pentru că toată atenția era delegată celor de la vârf. Așa se face că n-avem nevoie de Câinii Domnului ori de vreo relatare despre regele David ca să știm cine ce trimitea în vacanță pe vremea când nu existau poze din motive mult mai obiective decât absența din peisaj a telefonului. De la Tutankhamon până la Napoleon sistemul a funcționat perfect, fără poze, agenții de știri, ministere ale propagandei ori guguștiuci consumatori.
Azi sunt pline rețelele sociale de idei chioambe și bine dezlegate ale puternicilor planetei, în frunte cu președintele și vicepreședinta Americii (care de curând a reușit performanța – deloc surprinzătoare pentru putirințele dumisale – de a propovădui investițiile în reducerea populației), dar astea nu sunt noutăți. Cine nu e convins, să încerce să facă o listă cu liderii importanți din secolul ăsta care s-au închis în casă după câte un puseu de oligofrenie ori nesimțire. S-ar putea însă ca o noutate, și totodată o mare problemă, să fie vacanțele colective luate de rezonul și glagoria majorității super-calificate a populației. Gem rețelele de inepții și imposibilități fizice vândute pe post de life-hacks ori dezvăluiri epocale, iar televiziunile nu sunt cu mult în urmă. Limba eliberată de tirania logicii și pasiunea de a îngurgita pe nejudecate sunt cele mai răspândite afecțiuni de sezon.
Economic, când pleacă în vacanță o parte importantă din personalul unei organizații, se trag obloanele. Ce se întâmplă însă când își trimit în vacanță facultăți din ce în ce mai importante pentru supraviețuire foarte mulți membri ai unei societăți? Trăim într-un mediu al interacțiunii globale fără instrumente ori capacități de discernământ, așa că pietricelele ciugulite pe post de boabe atârnă din ce în ce mai serios în cântarul metabolic tot mai personalizat. În mod tradițional, majoritatea indivizilor erau înconjurați de semeni care îi ajutau sincer să facă diferența între pietricele și boabe. Și de cele mai multe ori îi și ascultau. Azi, omul emancipat de fereastra către univers pe care o poartă în buzunar, ferm convins că asta-l scutește de privitul în jur, face și desface singur totul, după învățăturile preluate de pe net și de la televizor, suportând cu stoicism cucuiele pe care i le face realitatea, care se încăpățânează să reziste la trucaje și comportamente aberante, funcționând după vechile tipare, pe care oricum le-am deslușit într-o măsură destul de limitată. Încă un semn că vin vremuri interesante. Mai ales când sezonul o să se încheie și, mai de voie, mai de nevoie, o să se întoarcă suficiente minți din vacanță.
Pentru ca traim intr-o societate cu multe activitati de tip rumegus. Din cauza ca avem stapani (imparati, regi, presedinti, conducatori si sefi de orice). Ca omul sa nu iasa de sub stapanire, s-a inventat, ca Terapie Ocupationala, munca-rumegus (sau activitatea-rumegus). Fiind o terapie, trebuie facuta cate o pauza, astfel incat omul sa nu se obisnuiasca cu ea si sa nu isi mai faca efectul. Pauza a fost denumita concediu. Omul a devenit pacient.
La ce ne trebuie o astfel de societate cu stapani?
.
Propun o alta organizare a lumii pe urmatorul sistem simplu: fiecare familie sa detina o casa sau un bordei, o livada, cateva animale și o gradină pentru cultivarea legumelor. Toti egali pe planeta, fara nici un fel de stapanire. Această schimbare fundamentală ar aduce cu sine multiple avantaje, cum ar fi egalitatea sociala, o perfecta conexiune cu natura, autonomia la nivel de familie si chiar sustenabilitatea ecologică.
.
Astfel, la gunoi cu tot ce e rumegus si a facut mai mult rau decat bine omenirii.
Carte multa nu mai trebuie, doar o limba unica si simpla vorbita pe toata planeta si ceva aritmetica, dar nu mai mult decat adunari si scaderi. Scris nu, avem memorie si putem invata de la generatia precedenta. Medicina, doar naturista, cata se poate transmite intr-o familie, de la generatie la generatie (acum chinuim oamenii aiurea prin spitale intr-un mod salbatic, lasa omul sa traiasca cat are de trait, ce-l mai chinui, ca tot acolo ajunge si nechinuit).
Armatele nu ar mai fi necesare, fara nici un felede cafteala ca nu mai avem de ce neavand stapani care sa ne impinga la asa ceva, fara bani pentru ca fiecare familie isi va produce tot ce e necesar pentru ea, fara orase, fara fabrici, uzine, spitale si alte astfel de salbaticii. Si inventiile minore, dar aiuristice ca ziarele, televiziunile, internetul nu isi vor mai avea rostul.
Deci o lume doar cu casute sau bordeie, livezi si gradini cu legume. Nimeni stapan, toti egali. Si se rezolva toate, ne-am complicat prea rau din cauza stapanilor hrapareti.
O sa ma intrebati ce facem cu stiinta, cultura, artele, filisofia si alte asemenea… Raspunsul este: la ce ne-au folosit, ati vazut sau auzit vreodata de vreun om cu adevarat inteligent, unul singur? Pe bune… (Credem ca ar exista astfel de insi, iar unii chiar cred despre ei insisi ca sunt, dar e o iluzie inocenta, respectivii ar avea nevoie de ceva mai multa tandrete in vietile lor.)
Sau am folosit vreun rezultat al acestor feluri de terapie ocupationala (mai uzual numite munci) in mod inteligent. Niet.
Igiena – in rauri, lacuri si mari curate, evident nepoluate ca nu vor mai fi motive de poluare ca acum (din cauza acelor monstruozitati de fabrici si uzine).
Comert: deloc, cine vrea sa dea ceva va da din bunatate, fara nici sa-i treaca prin gand de vreo plata.