Azi am avut onoarea sa întâlnesc un om! Cam unul dintre putinii rămași! *** și anume Generalul veteran Ion Durnescu de 97 de ani din Mărășești- orașul istoric.***
Am fost invitata in cadrul proiectului „Ce-ți dorim noi ție, dulce Românie? Anii mulți să-ți fie: din 100, 1000!” derulat în parteneriat cu Centrul pentru Tineret Vrancea unde elevii vrânceni omagiază Ziua Armatei și 100 de ani de la semnarea Tratatului de la Paris din 28 oct. 1920.
Cu această ocazie, Generalul veteran Ion Durnescu, exemplu viu de curaj, demnitate și prospețime a acceptat invitația de a împărtăși unele amintiri din timpul celui de-al Doilea Război Mondial și din perioadele următoare, pentru a oferi un exemplu de urmat elevilor, profesorilor și altor români cu sufletul.
Cea mai vie amintire este aceea a faptului că deși a trebuit să întoarcă armele și să se lupte cu nemții care mai înainte le fuseseră prieteni, totuși după ce au fost răniți și unii și alții el a putut să se îngrijească și de sănătatea unui neamț de 16 ani, dansul având 19 care se devenise ca un tata pentru tânărul neamt.
*** mi-a rămas in minte cum întrebându-l cum de arată așa bine, și credeți-mă era sprinten și vioi cum rar mi-a fost dat sa văd, ne-a spus ca “dacă vine cineva la mine mie nu mai imi trebuie pastile” și “am trăit cu iarba și muguri de brad in război” “sunt pasionat și ma consum pentru frății mei din război, pentru veteranii mei”
*** vrea sa înfrățească Marasestiul cu un oraș din Franța și am sa fac tot posibilul să-l ajut. Este implicat in viata orașului și a foștilor camarazi, înființând Asociatia copiilor veteranilor de război.
*** m-a rugat foarte mult sa “dau in presa despre întâlnirea cu el” și mai ales sa spun ca a fost implicat in activitatea liceului din Mărășești și ca a fost influențat și ajutat de profesoara de istorie de acolo.
*** iubirea de țara și de rege sunt încă foarte vii și când s a îmbrăcat in uniformă militară vedeai esența a ceea ce a trăit și încă in ceea ce crede! Țara, istoria, regii, neamul nu sunt doar cuvinte pentru acest om, ci Realități pentru care a luptat și părți din sufletul lui care încă pulsează puternic. Sunt uluită și recunoscătoare ca am avut parte de o asemenea experiența. Mulțumesc Psiholog Iulia Soare pentru cooptare!
***i-am lăsat numărul meu de telefon iar când am ajuns acasă m-a sunat ? mi-a spus sa nu ma supăr dacă ma mai suna ca Singurătatea e boala grea. Ce sa mai spui? Eu mulțumesc și ma înclin!
Multumim de poza Dima Vali
(Sursa: Pagina Roxana Lupu)
Lasă un răspuns