Vocea de pe Facebook. Semnal de alarmă tras de un medic: Riscul de contaminare al personalului este imens

O LUME NEBUNĂ, NEBUNĂ DE LEGAT. Secția medicină internă, compartimentul balneologie și secția de boli infecțioase ale Spitalului Orășenesc Hârlău vor deveni suport COVID pentru pacienții testați pozitiv sau suspecți.
Așa stă scris în Monitorul Oficial Nr. 960/ 19. 10. 2020, ordinul nr. 1791, care poate fi accesat și citit de toată lumea de pe net.

Am lucrat douăzeci de ani în acel spital și, mulțumesc lui Dumnezeu, am ieșit la pensie de la 1 octombrie, anul acesta.
Cunosc acest spital ca pe buzunarele mele, știu ce-i poate pielea și ce colectiv de medici are, ce linii de gardă, ce neajunsuri majore, fapt pentru care spitalul nu a fost acreditat niciodată.
A fi ”în curs de acreditare în ciclul II” nu înseamnă că a trecut acreditarea în ciclul I, nici poveste: el nu a fost acreditat în niciun ciclu.

Întrebarea firească este de ce nu a fost acreditat?
Răspunsul cel mai simplu este pentru că-i lipsesc unele lucruri, despre care am tot scris: nu are compartiment de primiri urgențe, nu are triaj (cel de la poartă, acum, e triajul epidemiologic, care e cu totul altceva), nu are compartiment de terapie intensivă, nu are anestezist- reanimator de peste 10 ani, fapt pentru care chirurgii nu operează nici măcar o apendicită, iar obstetricienii nu fac nici măcar o cezariană de urgență.

Ce nu mai are spitalul ăsta?
Păi nu are circuite, care sunt fundamentale în această perioadă.
De exemplu, la medicină înternă, pe care vor să o facă suport covid, bolnavii fac duș, la nevoie, la dușul cadrelor medicale, pentru că e singurul duș din secție, iar ăla e cu boiler electric, ca pe vremuri.
Secția de boli contagioase este într-o situație mult mai dramatică, atât în ceea ce privește clădirea, plină de crăpături și cu risc seismic, cât si cu circuitele de care nici nu mai vorbesc.
Când vine un bolnav la medicină internă, fie cu ambulanța, fie pe picioarele lui, intră direct în holul secției, care e pasaj de trecere pentru cei internați ”de zi”, pentru asistente, dar și pentru bolnavii care vor să iasă în curte, din motive diverse.

Managerul a recunoscut în scris, că a făcut contract cu CAS pentru internările de zi, chiar dacă nu are un spațiu anume pentru asta, cu circuite separate, cu alt personal decât cel din secție.
Nu mai spun că tărgile vin tot pe acolo și ani de zile au făcut slalom printre bolnavii care așteptau în hol să intre la consult.
O harababură totală, pe care am arătat-o, de care m-am plâns în scris ani de zile, din cauza asta făcându-mi numai dușmani, la care mi s-a răspuns în bătaie de joc sau deloc. Am păstrat aceste documente și pot proba tot ce scriu aici.

Când a venit echipa de acreditare, unul din membrii echipei, o doamnă din toate punctele de vedere, a afirmat, la raportul de gardă de la final, în fața tuturor celor prezenți, medici, asistente, infirmiere și managerul, care e economist și mi-e greu să-l pun la socoteală, că numai Dumnezeu ne-a ferit de o nenorocire. Evident, singurul care nu și-a adus aminte de toată povestea a fost managerul, cum era și normal.

Nu știa DSP-ul de toată situația? Firește că știa, doar are reprezentant în Consiliul de administrație. Nu știa directorul medical? Evident că știa, dar singurul cuvânt de ordine pe care l-am auzit din gura acestei persoane a fost: să fie liniște, să ne vedem de treabă. Nu conta cu ce, cu cine și ce risuri.
Este un spital care are o linie de gardă pe ”medicale”, adică medicină internă, pediatrie, neonatologie, infecțioase și balneo cu un medic care le face pe toate, cum îi vine rândul. La ora actuală, din lista de gărzi nu face parte niciun internist, iar unul din infecționiști merge pe 68 de ani.

Cum se descurcă, în sec. XXI, un neonatolog într-o astfel de gardă? Dar un pediatru, care n-a făcut circă zece ani, cum am făcut eu și alții din generația mea, pe vremea comunismului? Dar un balneolog, care nu are altă competență, cu cursuri și diplomă, decât cea din meseria lui?
Răspunsul: să fie liniște, să ne vedem de treabă.

Știe noul director al DSP Iași cum stă treaba la Hârlău?
Răspuns: știe mai bine decât toată lumea.
El a fost la conducerea instituției care nu a dat acreditarea spitalului, el a fost medic, ani de zile, într-o comună vecină cu orașul, pe vremea comuniștilor.
El a fost la conducerea CAS Iași, în 2003, când la DSP era director Ștefan Georgescu. Atunci au vrut să scadă numărul de paturi la 75 și au suspendat o linie de gardă, din două, câte erau.
Da, ați citit bine: medicii de atunci, timp de aproape nouă ani, au făcut o singură linie de gardă: erai chirurg, internist, pediatru, infecționist, neonatolog, ginecolog- toate la un loc. Am fost singurul care am refuzat acest compromis.
Deci, totul e posibil, inclusiv să transforme acest spital neacreditat, fără circuite, cu deficit de specialiști, în spital suport covid.
Să fie liniște, să ne vedem de treabă.

Și mai e un slogan: știm că e așa, dar dacă-l transformăm, îl modernizăm, îl actualizăm, ce punem în loc? Ce facem cu oamenii, cu personalul?
Mai bine cu rău, decât fără rău, asta ar trebui să fie emblema de pe frontispiciul spitalului.
N-aș fi scris nimic din toate astea, dacă nu cădea năpasta cu ordinul ministrului pe capul asistentelor cu care am lucrat peste douăzeci de ani.
Ele vor accepta, vor tăcea, cum au făcut ani de zile? Nu mai sunt acolo să le iau apărarea, să mă cert cu managerul, cu directorul medical sau mai știu eu cu ce politruc, chiar și cu unii colegi, care voiau să vadă asistentele mute, niște simpli executanți.
Tu ești vinovat că asistentele din spitalul ăsta răspund obraznic, mi-a spus un coleg, la un raport de gardă. S-au luat toate după cele de la tine

Evident că nu asta era problema și că respectul nu se câștigă, în echipă, decât prin profesionalism, prin dragoste pentru echipă, nu prin constrângere.
De aceea, în ultima zi de muncă nu a venit nimeni să-mi ureze drum bun, să le spun rămas bun, nu am avut o masă întinsă.
Singurele, două infirmiere au pus pe masă un vas cu prune, un gest pe care l-am apreciat ca un act de mare curaj, într-o mare de liniște. Le mulțumesc că s-au gândit la mine.
Ce se va alege de spital, în aceste condiții? Nimeni nu poate da un răspuns. Riscul de contaminare a personalului este imens. Eu presupun și altele, dar sper să nu se adeverească.
În imagine, prunele de la final.

(Sursa: Pagina Rasvan Cristian Stoica)