Gîndul de joi, 14 ianuarie 2016

M-am amuzat văzîndu-i autori pe cei care – sînt sigur – întrebați dacă au auzit de Mihai Eminescu, ar răspunde Cîți bani are în cont ca să aud de el?

Am urmărit și eu cu atenție tărăboiul stîrnit în opinia publică de afișarea Listei cu vedetele din pușcărie care au publicat cărți în proporție de masă.

Dintre toate reacțiile m-a contrariat cea a multor intelectuali, de regulă autori de cărți pe bune, ca să mă exprim în termeni mai de colțul străzii.

Aceștia s-au indignat că apariția unor cărți iscălite de Gigi Becali, ca să dau exemplu nume identificat – pe drept sau pe nedrept – cu semidoctismul, ar compromite noțiunea de autor și prin asta și pe ei.

Eu însă m-am amuzat văzîndu-i autori pe cei care – sînt sigur – întrebați dacă au auzit de Mihai Eminescu, ar răspunde Cîți bani are în cont ca să aud de el?

M-am amuzat, pentru că, la fel ca în cazul doctoratelor luate pe ochi frumoși, eu nu-i consider pe cei de pe listă concurenți ai scrisului meu.

Scriem – cred eu, poate iluzionîndu-mă – ca să sfidăm Eternitatea. Asta pentru că scriem în speranța că în posteritate cineva ne va citi așa cum acum îi citim pe Cehov, pe Gogol, pe Caragiale, pe Sadoveanu, fără ca bieții de ei să știe că sînt citiți.

M-am amuzat citind lista și chiar m-am bucurat într-un fel.
Sigur, pentru a semna cărțile respective, tipii au plătit. Autori, pe post de scribi, profesori universitari pe post de îndrumători, edituri, pe post de tiparnițe.

Dacă mă gîndesc la disprețul lor de pînă acum față de cei care scriu cărți, față de profesia care este munca intelectuală, neașteptata constatare că o carte poate juca în viața ta un rol crucial va fi strecurat în creierele lor fie și o așchie de stimă față de carte.

Să mă explic.
Noi, cei care scriem, știm de la înaintași că o carte îți poate schimba viața.
Devii autor cunoscut, poate obții chiar și un premiu, nu mai ești un nimeni.
Ciocoii postdecembriști au tratat cu dispreț tot ce nu era în legătură cu banii.

Mare brînză o carte! își vor fi spus ei înainte de ajunge la pușcărie.
Ei uite că în pușcărie și-au dat seama că o carte e mai mult decît o mare brînză.
O carte îți poate aduce libertatea
Și mai știi? poate cînd un tînăr scriitor famelic va veni la ei să le ceară o sponzorizarea pentru tipărirea cărții sale de debut, respectivii se vor grăbi să scoată banul știind acum cît de important e uneori să-și vezi numele pe o carte.
Chiar și pe o carte scoasă de altul!

Comentarii

De ce PROSTII clasei au pensii Speciale?

Prostii clasei s-au facut ofiteri, judecatori, politicieni si astfel au ajuns sa aiba pensii Speciale.
Elevii cretini din clasa care nu erau in stare decat sa memoreze s-au dus la Universitate, la Istorie, Limbi straine, Drept, Sociologie…si au devenit ofiteri, judecatori, politicieni.
Elevii semicretini s-au dus la Studii Economice, Medicina…
Cei mai destepti elevi s-au dus la Facultatea de Electronica din Bucuresti.
Acad. Gheorghe Buzdugan spunea: am venit sa predau la Electronica nu la Mecanica deoarece voi sunteti cei mai destepti studenti.
Cei mai destepti au fost cei care au plecat primii din Romania sa concureze in tari mult mai competitive.
Prostii clasei au ramas, fiind majoritari ei ne conduc!

PS.Universitatea Babeş-Bolyai in 10 ani a triplat numarul de studenti, pentru a vinde studentilor oligofreni din Secuime pana in Mocanime diplome fara valoare, pentru ca niste profesori universitari idioti sa faca bani!!
https://www.researchgate.net/publication/282733832_Evolution

Cine le citeste cartile?

Florica Chis Florica Chis says:

Aveti dreptate d-le Cristoiu – Ce sa stie de EMINESCU ,daca nu stiu citi !!!! Sa se anuleze toate lucrarile PUSCARIASILOR !!

uite ca ,,joia,,gandesti mai bine..

Nelu Ion Nelu Ion says:

Problema este ca se terfelesc valorile si cea mai urata este demonetizarea notiunii de carte !!!

Daniel Ene Daniel Ene says:

Sabia, crucea si cartea! Vom vedea in curand, sau mai tarziu, o statuie a lui Gigi cu aceste trei simboluri….poate si-o minge cu vreo doi miei!

Aneta Ilie Aneta Ilie says:

Frumos spus:”Scriem – cred eu, poate iluzionîndu-mă – ca să sfidăm Eternitatea.”

Marsilia, marele port de Provence – partea I

Sentinela despre Rebeliunea legionară
Un James Bond prea British
Am dat mîna cu Ramon Castro, fratele lui Fidel Castro | 7. Fidel, un copil nelegitim, făcut de taică-său cu servitoarea
Cel care merge la Gara de Nord
Cu Ion Cristoiu prin infernul contemporan | 13. Focurile au fost bine ţintite, făceau parte dintr-un scenariu