29 aprilie – 5 mai
BIELĂ-MANIVELĂ. Cititorul a reținut, desigur, informația pe care Nicolae Ceaușescu a comunicat-o membrilor Biroului Permanent al CPEx referitoare la sosirea la București a unei delegații sovietice în vederea coordonării procesului de elaborare a viitoarelor planuri cincinale ale României şi URSS. Delegația a venit la data convenită, iar șeful acestia, I.D. Masliukov, prim-vicepreședinte al Consiliului de Miniștri, președintele Comitetului de Stat al Planificării al URSS a fost primit de Nicolae Ceaușescu în ziua de 4 mai 1989. Comunicatul de presă privind primirea a avut câteva rânduri care nu spuneau nimic.
Am căutat în arhive stenograma convorbirii, însă, n-am găsit-o. Nu este, totuși, dificil, să ne imaginăm ce i-a spus N.C. oaspetelui care avea un rang înalt, dacă ne referim la afirmațiile lui la amintita ședință a Biroului Permanent al CPEx. Pe de o parte, erau solicitările româneşti sensibil majorate pentru importul de resurse, în special energetice, iar pe de altă parte, era decizia lui N.C. de a diminua exportul în URSS de produse agroalimentare și, în general, de bunuri de consum.
Evident, oaspetele nu putea să nu sesizeze că acceptarea respectivelor propuneri ar fi adâncit dezechilibrul schimburilor. Deciziile – ca și în foarte multe alte cazuri – urmau să se adopte numai la nivelul cel mai înalt. Coordonarea operațiunilor de întocmire a planurilor cincinale avea să continue, dar pe baza unor aproximări foarte… aproximative. Prin urmare, incertitudinile aveau să persiste și chiar să se acutizeze. În schimb, AGERPRES scria, la ordin, despre evoluția pozitivă a relațiilor economice cu URSS.
Unele date despre realități în raporturile economice nu numai bilaterale am găsit în Raportul pe care Ioan Ungur, ministrul Comerțului Exterior și Cooperării Economice Internaționale, l-a prezentat lui Nicolae Ceaușescu după ce a participat la ședința, de la Moscova a Comitetului CAER pentru colaborare în domeniul relațiilor externe, desfășurată în zilele de 30-31 mai 1989.
Nu se spune niciun cuvânt în legătură cu coordonarea viitoarelor planuri cincinale ale statelor membre, iar în ceea ce privește discuția separată a ministrului român cu K.F. Katușev, ministrul Relațiilor Economice Externe al URSS, de asemenea, nu se prezentau detalii. Nu era, deci, greu de presupus că, în conjunctura dată, nu se putea avansa în direcția stabilirii unor obiective comune măcar pe termen mediu. În schimb, Raportul consemna întârzieri în livrarea unor produse pentru România și amânarea definitivării unor contracte pentru importuri vitale, fără de care industria românească trebuia să „reducă motoarele”.
Voi avea ocazia să prezint date mult mai multe și mai amănunțite despre criza politică și economico-socială din URSS, ca urmare a politicii gorbacioviste care afecta direct şi situațiile din țările membre ale CAER (și nu numai). Rețin, deocamdată, că aproape nimeni din CAER nu se încumeta să-și fixeze ținte pe perioade mai îndelungate în condițiile în care crizele se adânceau, se agravau.
Din această perspectivă pot fi evaluate corect și stările de fapt din țara noastră, așa cum se profilau ele la începutul lunii mai 1989.
„PANSAMENTE” PENTRU RĂNI DESCHISE. Pentru a ne da seama „pe ce picior se dansa”, în special în sectoarele cele mai dificile, propun cititorului să rețină că la 4 mai 1989, s-a dat publicității Decretul Consiliului de Stat, act semnat de Nicolae Ceaușescu, privind asigurarea producției de energie, folosirea rațională a energiei electrice și termice pe perioada de vară 1989. Iată câteva prevederi:
„Ministerul Energiei Electrice și consiliile populare județene și cel al municipiului București sunt obligate să ia măsuri ferme pentru funcționarea centralelor electrice pe cărbune, hidrocarburi și a hidrocentralelor la întreaga capacitate și livrarea energiei la nivelurile stabilite prin plan, în vederea desfășurării normale a activității în unitățile economice, în toate ramurile și sectoarele din economie (…)
Consiliul de Miniștri va prezenta spre aprobare propuneri privind resursele și consumurile de energie electrică și termică necesare lunar și săptămânal economiei naționale. În fiecare lună se va constitui o rezervă de 10 mii tone păcură și 80 milioane mc gaze naturale, echivalentă cu o putere medie produsă de 400 MW în termocentralele pe hidrocarburi, care se va utiliza în cazuri excepționale, cu aprobarea conducerii (…)
În scopul pregătirii condițiilor necesare pentru preluarea vârfului de sarcină din iarna 1989-1990, se vor lua următoarele măsuri:
Ministerul Energiei Electrice va acționa pentru asigurarea funcționării instalațiilor din gospodăria de cărbune și organizarea lucrărilor de stocare.
Consiliile de conducere ale ministerelor, consiliile oamenilor muncii din întreprinderi și instituții, consiliile populare județene și cel al municipiului București, municipale, orășenești și comunale răspund de încadrarea strictă în reparațiile de consum aprobate, îndeplinirea în bune condiții a sarcinilor de plan și asigurarea desfășurării normale a lucrului în toate domeniile de activitate.
Cotele de energie electrică, termică și gaze naturale vor fi defalcate pe unități și se vor lua măsuri de strictă încadrare în reparațiile zilnice și de respectare a programului de lucru stabilit pentru fiecare unitate de încadrare în puterile medii orare, pe schimburi, în cele aprobate pentru vârful de sarcină”.
Decretul conținea cu nu mai puțin de 13 anexe cu cifrele aferente instituirii unei autentice austerități energetice”.
Lasă un răspuns