1989. Istorii povestite, de la fața locului, de Teodor Brateș. Cantonarea în detalii și riscul de a nu vedea ansamblul

1  – 7 aprilie

„LUNG PRILEJ DE VORBE ȘI DE IPOTEZE”. Pentru a păstra ritualul, liderul suprem a prezidat, la 7 aprilie 1989, o ședință a CPEx, consacrată, în principal, inventarierii documentelor care urmau să fie supuse aprobării Plenarei a CC al PCR. Era vorba despre punctele referitoare la pregătirea Congresului al XIV-lea, la activitatea desfășurată în anul 1988 în domeniile muncii organizatorice, ideologice și politico-educative, la măsurile din domeniul sistematizării teritoriului, la anularea și reeșalonarea unor datorii ale CAP-urilor (acele entități – scuzați repetarea – despre care a afirmat că sunt „rentabile”).

Stenograma consemnează, la început, precizarea Elenei Ceaușescu potrivit căreia, documentele „dacă va fi nevoie, vor fi completate”. Lui N.C. i-a sărit țandăra și a reamintit că „acum discutăm probleme pentru Plenară și nu este cazul să se discute despre completări, deoarece nu dăm nimic în comunicat” (adică în textul care urma să apară în presă). La punctul 2, s-a trecut, ca de obicei, „ca gâsca prin apă”, iar în legătură cu Raportul privind sistematizarea teritoriului, Gheorghe (Gogu) Rădulescu a intervenit spunând că „e foarte bine”, așa cum s-a stipulat în document. Părea că și acest punct va fi „rezolvat” rapid. Numai că lui N.C. i-a venit, între timp, o idee, și anume să explice de ce este necesar să se înființeze nici mai mult, nici mai puțin, încă 28 orașe agroindustriale. Argumentul „forte” consta în faptul că – în intervalul care a trecut de la adoptarea primelor legi, în temă, la mijlocul anilor ʼ70 – nu se trecuse la aplicarea integrală a obiectivului stabilit, rămânând tot felul de „codițe”. Totodată, a subliniat că necunoașterea și, implicit, neaplicarea legilor reprezintă o practică inadmisibilă și a indicat să se elaboreze un sistem de publicare sistematică a culegerilor de acte normative.

În continuare, în strânsă legătură cu aspectele care priveau sistematizarea teritoriului, s-a oprit la propunerile privind „anularea și eșalonarea unor datorii ale cooperativelor agricole de producție”, măsură menită, între altele, să faciliteze accelerarea procesului de sistematizare a teritoriului (adică, demolarea a mii de sate). Uitându-se pe propunerile respective, Elena Ceaușescu a intervenit: „Nu înțeleg ce înseamnă A.E.I.”. Gheorghe David, ministrul Agriculturii, a precizat: „Asociație Economică Intercooperatistă”. E.C. nu s-a lăsat: „Cu toate inițialele acestea, ne-am obișnuit cu CAP, dar cu acestea?!”.

În privința anulării eșalonării unor datorii, tot E.C. a remarcat:

„Este de neînțeles acest lucru, cum s-a lucrat pentru ca acum cooperativele agricole de producție au forță economică mult mai mare, în ultimii ani”.

Acest punct de vedere a fost susținut de N.C., care a dat verdictul:

„Nu se poate așa ceva! Ministerul Finanțelor și Banca Națională sunt, de fapt, vinovații. În mod ilegal au dat aceste credite încălcând legea. Nu mai pot fi acceptate asemenea lucruri! Și, desigur, vinovat este și guvernul. Guvernul ca atare poartă răspunderea să controleze și să vadă ce se întâmplă. Ați văzut, tovarăși, cum se propune să soluționăm această problemă. Dacă aveți ceva de spus în plus sau în minus.”

S-a grăbit să răspundă exact cine nu era vizat direct de tema în discuție:

„Tov. Paul Niculescu (președintele CENTROCOOP): Tovarășe secretar general, este foarte corectă decizia pe care ați luat-o. mi-aș permite să fac două propuneri. În primul rând, să se stabilească ce măsuri să se ia și să se facă programe ca, în viitor, să nu mai ajungem în această situație cu aceste cooperative agricole de producție. În al doilea rând, în legătură cu dobânda care se anulează…

Tov. Nicolae Ceaușescu: …este vorba despre 1,9 miliarde.

Tov. Paul Niculescu: Vor mai plăti dobândă?

Tov. Silviu Curticeanu: Plătesc în continuare pentru datoria rămasă, dar cu 1,5%.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Pentru datoriile anulate nu mai plătesc dobândă.

Tov. Elena Ceaușescu: Trebuie să se scrie clar”.

Nu redau celelalte intervenții, deoarece, practic, niciun fel de propunere, inclusiv cele ale E.C., nu au fost luate în seamă de N.C.

ÎN CĂUTAREA ȚAPILOR ISPĂȘITORI. Ultimul punct de pe ordinea de zi era, pe fond, cel mai interesant. CPEx urma să examineze Raportul referitor la modul în care au fost aplicate, în anul 1988, prevederile Legii nr. 18/1968 privind controlul provenienței unor bunuri ale persoanelor fizice, care nu au fost dobândite în mod licit.

Obosiți, participanții la ședință așteptau cuvintele magice:

„Tov. Nicolae Ceaușescu: Ce aveți de spus?”

L-au receptat ușurați. Nimeni nu mai avea chef de vorbă. Erau gata să-și ia dosarele de pe masă și să plece. Dar nu s-a întâmplat așa. S-a auzit o voce ca dintr-o cavernă:

„Tov. Gheorghe Rădulescu: Am două observații. În primul rând, în material se spune – la pagina 2 – că din 708 de cazuri trimise judecătorilor, 320 de persoane nu au fost vinovate, deci, sentințele au fost anulate. Eu cred că se analizează cu multă ușurință și ar trebui să se dea mai mare atenție. În al doilea rând, la pagina 4, se spune că au rămas de recuperat 20 de milioane din 57 de milioane. Este foarte mult. Din moment ce au furat se pune sechestru și trebuie recuperat totul. Nu se poate așa. E prea mult de recuperat.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Comisia centrală din cine este constituită?

Tov. Ion Sîrbu: Din ministrul de Interne, președintele Tribunalului Suprem, ministrul Justiției, Curtea Superioară de Control Financiar, de la Ministerul Finanțelor, procurorul general și Controlul Muncitoresc.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Atunci, înseamnă, tovarăși, că această comisie nu lucrează cum trebuie. Ar trebui lunar să se întrunească. Trebuie să revedem sistemul și lunar să se analizeze, nu la sfârșitul anului. Neapărat trebuie să se întrunească lunar. Nu se poate lucra așa! Trebuie să se întrunească această Comisie, să analizeze și să vadă care este situația (în aceste circumstanțe, ce rol și ce rost mai avea Justiția? Practic, se confirma, din nou, anularea principiului separației puterilor în stat – T.B.). Sigur, și atunci să vadă de ce s-au achitat atâția – eu sunt de acord cu ce a spus Gogu – inclusiv să se vadă de ce s-au revăzut cazurile și Comisia specială are un credit de a revedea cazurile înaintate judecătorilor. Astfel, comisia este un fel de înregistrator, care este pusă numai pentru înregistrare.

Gheorghe Rădulescu: Nu are rolul pe care trebuie să-l aibă.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Observația e justă la felul cum lucrează acum, dar rămâne și a doua problemă, sau mai bine zis o altă problemă, pe care am discutat-o și acum un an – că se merge, ca să zic așa, numai până la acar – și nu merge mai departe, la diferiți oameni ce au funcții de răspundere, în diferite domenii, și care au comis și ilegalități; au venituri mari, cheltuiesc mult – nu sunt sesizate, se opresc sau nu sesizează oamenii, sau nu sunt luate în considerație

În orice caz, față de scrisorile care vin la noi, am impresia că unele nu sunt analizate. Chiar din scrisorile care vin la organele de partid și de stat, lucruri care privesc diferite ilegalități financiare, economice, trebuie neapărat supuse spre judecată.

Trebuie să revedem și legea și sistemul de lucru și analizarea de către Comisie să fie lunară.

Tov. Elena Ceaușescu: Munca noastră de control este slabă. La fel, munca de educație.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Nu au crescut, dar sunt mai multe ilegalități.

Tov. Elena Ceaușescu: Trebuie un control mai mare pe toate liniile.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Și munca politică, de educație și măsurile care sunt o parte a educației. Măsurile ferme fac parte integrală din educație. Dacă închidem ochii peste încălcarea legilor nu este bine. Dimpotrivă, este o îngrijorare. Sigur, noi am reglementat mult, dar mai trebuie luate unele măsuri. De asemenea, bază legală nu există pentru încălcări. Deci, tovarăși, cu această observație sau îmbunătățire să le aducem în regulamentul de funcționare. Dacă nu mai aveți probleme, atunci să fim de acord. (Toți tovarășii sunt de acord).

În ce privește Plenara Comitetului Central al partidului, propun să o facem joi și vineri – 13-14 aprilie. În ziua de 14 aprilie, după-amiaza să facem și ședința comisiei legislative și tot în ziua de 14 aprilie să facem și ședința Consiliului Național al Frontului Democrației și Unității Socialiste, pentru problemele de legi. Sigur, în prealabil, să aibă loc și ședințele celorlalte organe.

Și, atunci, luni, avem Marea Adunare Națională – așa cum, de altfel, s-a publicat în presă.

Cu aceasta putem să încheiem ședința. Nu mă mai refer la plan, pentru că l-am discutat acum câteva zile. Trebuie să luăm măsurile necesare să rezolvăm tot ceea ce am stabilit.

Cu aceasta ridicăm ședința”.

Cum s-a văzut, CPEx a adoptat integral documentele propuse pentru ordinea de zi a Plenarei CC al PCR. În rest, totul avea să fie o certă inutilitate. Statutul PCR prevedea ritmicitatea reuniunilor plenare ale CC al PCR, iar în privința respectării unui asemenea ritual, N.C. nu era dispus să recurgă la compromisuri. Formalist până „în măduva oaselor”, declanșa operațiuni de amploare, care presupuneau un mare volum de muncă, deplasarea în Capitală a sute și mii de oameni, o risipă uriașă de „consumabile”, de energie electrică, de carburanți, în pofida  măsurilor draconice de austeritate pe care le iniția și promova cu o „exemplară” încăpățânare.