1989. Istorii povestite, de la fața locului, de Teodor Brateș. Cum poți să te rătăcești până și pe un drum în linie dreaptă?

29 aprilie – 5 mai

CAUZE ŞI EFECTE. La 5 mai 1989 s-a reunit CPEx. Nici nu se stinseseră ecourile manifestărilor de 1 Mai când s-a trecut cu „forțe sporite” la săpunelile prezidențiale „curente”. Au participat toți cei 48 de membri ai CPEx, precum și alți 36 de demnitari, în majoritate miniștri. Cu un asemenea „public”, Nicolae Ceaușescu s-a simțit „în apele lui”, întrucât (nu era – la mijloc – nicio noutate) îi plăceau spectacolele cu asistență numeroasă, chiar și atunci când nu erau de „uz public”.

Primul punct la ordinea de zi conținea „Raportul privind realizarea planului pe luna aprilie și măsuri pentru îndeplinirea integrală a planului pe luna mai, trimestrul II și întregul an 1989”. După ce a enunțat acest punct, Nicolae Ceaușescu a deschis dezbaterile: „Dacă aveți ceva de spus. Spuneți tovarăși!”. Cum nimeni nu se „înghesuia” să ia cuvântul (știau participanții „de ce”), liderul suprem a conchis: „Atunci atrag eu atenția asupra câtorva probleme”. A intervenit Elena Ceaușescu: „Cum trebuie realizat planul și planul de export”. După o asemenea expresivă „prefață”, Nicolae Ceaușescu a intrat în temă cu tonul care îi era propriu:

„Avem restanțe de 13 miliarde în patru luni, din care 9,7 în aprilie. Dar ce este interesant: din această producție pentru așa-zisul consum intern – 108% și pentru export – 103%, când trebuia să fie invers conform planului. Deci, nu s-a realizat cu aproape 14 miliarde producția pentru export, din care 4,3 miliarde în luna aprilie, și avem o depășire foarte mare a producției interne. (…) Propun să obligăm Guvernul ca în trei zile să raporteze special Comitetului Politic Executiv de ce s-a încălcat planul, de ce s-au dat materiale și s-a făcut producția pentru alte destinații și nu s-a făcut exportul! Cine sunt vinovații, pe ministere, pe centrale, pe întreprinderi pentru asemenea situații? Într-o săptămână să se prezinte situația (cu puțin timp înainte spusese „în trei zile” – T.B.) cu aplicarea de măsuri, de sancțiuni, în conformitate cu legea. Nu se poate merge mai departe așa!”.

„Mai departe”, Nicolae Ceaușescu a luat, la rând, câteva domenii de activitate (metalurgia, chimia, industria ușoară etc.) pentru a „demonstra” că neîndeplinirea planului la export echivalează cu încălcarea extrem de gravă a legii. Cei doi miniștri care au încercat să dea niscaiva explicații – Marin Enache și Ion M. Nicolae – au fost întrerupți și apostrofați. Nici urmă de intenție de a se identifica măcar unele dintre cauzele reale ale neîndeplinirii obiectivelor stabilite. Ba mai mult, apetența pentru „măsuri excepționale” (care desconsiderau total nu numai legitățile economice, ci și cele mai simple calcule matematice), s-a manifestat, din nou, în maniera în care N.C. procedase și în cazul militarizării întregului sector energetic. De această dată, i-au cășunat trei domenii: metalurgia, transporturile și mineritul. A decis, pe loc, să fie numiți „reprezentanți speciali” cu puteri depline în vederea realizării planului, adică niște politruci de tipul sovietic CEKA/NKVD. Cel mai mult îl deranja faptul că o parte din producția de cărbune era consumată în centralele electrice în vederea diminuării crizei prelungite din acest sector. În consecință, a decretat:

„Combinatul minier Valea Jiului și zilnic (redau – și aici – fără „stilizări” exact ce a zis – T.B.) trebuie să livreze 15.000-16.000 tone de cărbune cocsificabil și pentru semicocs să se trimită conform programului stabilit cu metalurgia în combinatele care îl folosesc, dar trebuie să fie program stabilit pe lună sau în fiecare săptămână! Nu se poate da altă destinație că luna aceasta au luat cărbunele, mai cu seamă pentru semicocs și l-au introdus în centrale. Trebuie pedepsiți cei care au făcut aceasta!”.

Nesocotind ceea ce i-au spus specialiștii din Valea Jiului cu prilejul vizitei recente în județul Hunedoara (vizită prezentată într-un episod anterior) N.C. a ridicat „potul”:

„Trebuie să se livreze zilnic, de aici, între 16.000-17.000 de tone de cărbune cocsificabil. De mâine căile ferate, cu toate vagoanele, trebuie să treacă la transportul cărbunilor”.

La un anumit moment părea că se epuizase respectivul punct de pe ordinea de zi. Eroare! N.C. a luat-o, din nou, de la capăt și în „focul” demonstrației și-a adus aminte de multe alte „probleme” de marile restanțe la export și de două accidente extrem de grave, despre care voi vorbi în alt episod în ordine cronologică, când urma să se analizeze rezultatele anchetei. Per ansamblu, se adeverea că „întrecerea socialistă pentru întâmpinarea zilei de 1 Mai cu succese deosebite” fusese, în mai toate domeniile, un fiasco. Era o realitate pe care nimeni dintre cei prezenți nu putea cum s-o nege. De aceea, liderul suprem și-a continuat discursul astfel:

„N-aș vrea, tovarăși, să facem o discuție, ca să discutăm, să începem iar că să vedeți, că m-am dus, că am venit, și să începeți iar cu justificări!

Dacă aveți probleme deosebite de ridicat? (Nimeni n-a avut – T.B.)”.

ÎN CĂUTAREA DE NOI RECORDURI… DE INADECVARE. Cititorul este îndreptățit să se întrebe de ce rezerv atât de mult spațiu stenogramelor de la diverse ședințe care, pe fond, repeta obositor ceea ce s-a examinat anterior? Răspunsul, chiar simplu și direct, trebuie să aibă obligatoriu cel puțin trei componente:

• chiar repetarea unor teme supuse atenției participanților (deoarece, de fapt, dezbateri autentice nu mai aveau loc de ani buni) este necesară pentru respectarea adevărului istoric. Omiterea unor „secvențe” după criterii insuficient fundamentate, ar diminua considerabil valoarea documentară a narațiunilor;
• însăși repetarea (în sine), așa cum s-a produs atât de frecvent în cazurile evocate aruncă o lumină clarificatoare asupra ineficienței cronice a așa-ziselor analize;
• redarea riguroasă, detaliată, a activităților zilnice ale Cuplului prezidențial permite, cu adevărat, acumularea de date, de fapte care pot explica, într-o manieră complexă, aprofundată, unele dintre cauzele deznodământului cunoscut din decembrie 1989.

Cunoașterea a ceea ce a urmat în desfășurarea ședinței din 5 mai 1989 poate fi de folos pentru întregirea argumentelor prezentate în rândurile precedente. Deci, redau, în continuare, fragmente din stenograma cu pricina, pornind de la punctul în care liderul suprem a considerat că nu merită să-i mai asculte pe cei criticați:

„Nu facem nici autocritică, că autocritică înseamnă că trebuie să luăm măsuri!

Dacă la măsurile pe care le-am propus aveți ceva de spus? (Liniște deplină ca și în multe alte asemenea cazuri – T.B.).

Dacă credeți că trebuie să suplimentăm producția de export, nu subliniez aceasta! (posibil a vrut să afirme că n-avea nimic împotrivă – T.B.). Ca minim planul pe luna mai și nerealizarea din luna aprilie; întreaga nerealizare este mult mai mare, de aceea spun! Este de 600 și ceva de milioane. De aceea am spus de 180-200, dar rămâne aceasta în lunile următoare.

De aceea spun, chimia, dacă aveți propuneri să suplimentăm exportul pe luna mai sunt de acord! Minus, nu!

Toată lumea trebuie să ia măsuri hotărâte pentru a realiza în întregime!

Tot la export este problema de un miliard stoc!

Eu le-am cerut mai din timp, tovarășii au făcut un material, dar au spus că încă mai lucrează la el pe ministere. Când terminați, Andrei?

Tov. Andrei Ștefan: Mâine dimineață!

Tov. Nicolae Ceaușescu: Pe ministere, și ca să nu mai chem miniștrii, cu Dăscălescu discutați după-masă, nâine dimineață și pe urmă veniți la mine! Discutați cu fiecare ministru și viceprim-ministru, cu măsuri de vămuire a stocurilor. Aici să intre și finanțele, să intre, sigur, și institutul nostru de economie și statistică, controlul muncitoresc și controlul financiar, că noi am discutat deja, dar până acum nu am văzut că trebuie să creștem puțin rolul controlului muncitoresc și a controlului financiar în realizarea planurilor în toate domeniile!

N-am ajuns încă să discutăm, dar până atunci, cu drepturile pe care le au, pot să-și facă treaba!

Deci, aceasta ar fi! Fără niciun fel de discuții!

Și, în fine, o problemă mai generală este aceea legată de securitatea și buna funcționare a întreprinderilor (…)

Avem o slăbire foarte serioasă a ordinii și disciplinei, a disciplinei tehnice, a răspunderii tehnice!

Iată, legat de plan, eu atât am avut de spus!

Dacă aveți ceva de spus acum, eu vreau să ascult!

Nu m-am referit la ministere că toți cunoașteți, am atras atenția în general.

Aici și investițiile au mers foarte prost și punerile în acțiune sunt nesatisfăcute, și ceilalți indicatori sunt nesatisfăcători datorită nerealizării în general a parametrilor!

Aveți ceva de spus, tovarăși? (Niciun răspuns – T.B.).

De acord? (Tăcerea nu înseamnă, oare, un… acord? – T.B.).

Atunci, așa cum am stabilit, cu toții, să luăm măsurile care sunt!

Sigur, aceasta este valabil și pentru organizațiile de partid. Trebuie și pe linie de partid să atragem atenția pentru că în fond de vină sunt și organizațiile de partid. Nu se poate!

Și acolo (unde se produc gravele accidente – T.B.). avem un organizator de partid în centrala nucleară! Special pus pentru a supraveghea măsurile de ordine și disciplină, că nu este tehnic pus acolo! (Era interesantă definirea atribuțiilor unui activist de partid – T.B.).

Atunci sunteți de acord cu toate măsurile pe care le-am propus (din nou, liniște – T.B.).

Bun!”.

Cred că cititorul s-a lămurit. Nu mai insist.