1989. Istorii povestite, de la fața locului, de Teodor Brateș. Cum se organiza o campanie internațională de presă, „independentă” și „echidistantă”

11  – 17 martie

MÂINE VA FI PREA DEVREME. Cu prilejul schimburilor de actualități TV (am înfățișat, pe larg, această modalitate principală de „procurare” a materialului filmat în străinătate pentru propriile noastre emisiuni) noi cei de la Televiziunea Română am avut posbilitatea să vedem secvențe de la constituirea, în capitala Belgiei, a unei mișcări intitulate „Operațiunea Satele Române”. În zilele următoare, principalele agenții internaționale de presă au dezvoltat „subiectul”. În esență, era vorba despre o acțiune globală de solidaritate în vederea opririi a ceea ce s-a numit „procesul de demolare a satelor din România”. Unele relatări aveau o conotație specială. În cazul satelor din zonele în care populația de etnie maghiară era în număr mare, se considera că demolarea reprezenta încă o „ofensivă a lui Ceaușescu” împotriva acestui segment de cetățeni. Aveam de-a face cu o denaturare evidentă a realităților, cu scopuri destul de străvezii. Dar aceasta este o temă care se cere tratată, de asemenea, separat. Tot timpul ne parveneau informații despre constituirea altor și altor structuri ale „Villages roumains” nu numai în Belgia, ci și în Franța, RFG, Marea Britanie, Italia, Canada și în multe alte țări.

În Belgia, bunăoară, 1.000 de localități au „adoptat” (de la „adopție”) 1.000 de sate românești. În Franța, 2.100 de localități rurale „s-au înfrățit” cu tot atâtea sate românești, iar în RFG s-a dat curs inițiativei belgiene în 3.145 de localități rurale. Acest proces de „înfrățire” s-a amplificat, iar după decembrie 1989, pe asemenea „canale”, au venit ajutoare considerabile. A fost și o sursă de înavuțire pentru cei care au „împărțit” ajutoarele, în special primari și funcționarii publici din administrația locală. Dar și aceasta este o temă majoră care merită să fie tratată în alt context istoric.

Ceea ce se impune a se releva acum (în legătură cu primăvara anului 1989), vizează datele reale ale trecerii la realizarea programului de „comasare” a satelor. Un ecou neașteptat de puternic a avut transmiterea la Televiziune (în urma „indicațiilor” exprese ale lui Nicolae Ceaușescu) a imaginilor din câteva comune unde se construiseră „prototipurile” de locuințe pentru familiile din satele care urmau să fie demolate. Cum arătau acestea? Este suficient ca astăzi (2024) să se viziteze câteva localități de lângă București pentru a ne da seama cât de motivat era refuzul unui foarte mare număr de locuitori ai satelor de a se muta în asemenea cutii de chibrituri, botezate „confort 4”, adică la nivelul cel mai coborât.

Oameni care erau obișnuiți, din tată-n fiu, să aibă curți, acareturi, lot individual (chiar și la dimensiuni reduse în condițiile cooperativizării) prin care să-și asigure o parte din hrana de zi cu zi, percepeau că se află în postura de „condamnați” iremediabil la pierderea activelor esențiale ale proprietății lor individuale și familiale, aruncați în zona unui mod de trai incompatibil nu numai cu tradițiile, ci și cu parametrii minimali ai lumii civilizate la care aveau cât de cât acces informativ și prin filmele difuzate chiar la TVR (vezi, de pildă, serialul Dallas).

În privința efectelor operațiunii de „sistematizare” a localităților rurale se pune, din nou, întrebarea: a știut Nicolae Ceaușescu, fiu de țăran, ce consecințe aveau, în rândurile locuitorilor de la sate (și nu numai ale lor), planurile de „sistematizare rurală”? Era informat despre tensiunile pe care le provoca? Deocamdată, nu se poate da un răspuns documentat, suficient de concludent, însă istoricul Florian Banu a publicat un Raport al Departamentului Securității Statului (în cartea sa intitulată „Amorsarea Revoluției”) în care se stabileau măsurile legate de organizarea, la București, a unei „mese rotunde” consacrate conservării patrimoniului cultural în procesul de modernizare rurală, la care era invitată o delegație a UNESCO. Manifestarea fusese aprobată de N.C. în vederea contracarării „propagandei străine privind demolarea satelor din România”. Iată o parte din măsurile prevăzute în Raport:

„1. Potrivit competențelor ce le revin, Direcția I, Direcția a III-a, Serviciul Independent «D» („D” de la „Dezinformare”- T.B.), Securitatea Municipiului București și Securitățile județene Timiș, Brașov, Sibiu, Covasna, Alba, Vâlcea și Argeș vor întreprinde măsuri informative corespunzătoare în vederea cunoașterii temeinice a situației operative și contracararea eventualelor intenții ostile ale membrilor delegației.

2. Unitățile centrale și Securitățile județene cu responsabilități în problemă vor acționa pentru verificarea, selecționarea și instruirea participanților (evident se făcea referire la participanții români – T.B.), în vederea prevenirii intrării în contact cu delegația străină a unor persoane cunoscute cu probleme de securitate.
3. Pe perioada cazării la hotelul București din Capitală și hotelul Continental din Sibiu, Direcția a III-a și Securitatea județeană Sibiu vor asigura prin măsuri informativ-operative supravegherea membrilor delegației, pentru a evita intrarea în contact cu elemente contestatare și a cunoaște din timp preocupările acestora de a obține alte date decât cele furnizate de oficialitățile române.
4. a) Serviciul Independent «D» va elabora versiuni de influență și dezinformare pe temele:

– sistematizarea și modernizarea localităților;

– drepturile și libertățile naționalităților conlocuitoare;

– asigurarea libertăților religioase, precum și conservarea monumentelor istorice, care vor fi plasate atât prin surse proprii, cât și ale Direcției I, a III-a, Securității Municipiului București, membrilor delegației UNESCO. Totodată, se va urmări influențarea unor componenți ai delegației, ca, la înapoierea la Paris, să prezinte în mod concret realitățile din R.S. România.

1. b) Prin surse ale Serviciului Independent «D», Direcția I, a III-a și Securitatea Municipiului București, se va acționa pe lângă invitații străini pentru a-i determina să accepte acordarea de interviuri în presa română destinată străinătății, de natură să constituie o ripostă la denigrările ce au apărut în unele mijloace de informare din Occident.
2. c) Prin posibilitățile informative ale Direcției a III-a și Serviciul Independent «D», se va acționa pentru includerea unor materiale de contracarare a propagandei ostile din Occident pe tema sistematizării și modernizării rurale, precum și în alte domenii, în suplimentul revistei Comisiei naționale pentru UNESCO ce urmează a fi difuzat peste hotare.

Informațiile privind desfășurarea acestei acțiuni vor fi exploatate operativ, luându-se în timpul cel mai scurt măsurile ce se impun”.

Cu toate „măsurile” preconizate, delegația UNESCO a avut posibilitatea să vadă și ceea ce autoritățile doreau să ascundă, astfel încât la reîntoarcerea la Paris a adus la cunoștința presei internaționale cele constatate „pe teren”, adică realitatea nudă și dură.