1989. Istorii povestite, de la fața locului, de Teodor Brateș. Dacă asta v-a plăcut, iar o luăm de la început

15  – 21 aprilie

VOX POPULI. Nicolae Ceaușescu nu era omul care să fie împăcat cu propria-i „măreție” dacă s-ar fi limitat la manifestările „instituționale” (în spații închise) din zilele de 12-14 și 17-18 aprilie 1989. Dorea să încununeze spectacolul omagial în maniera cunoscută: desfășurarea unei Mari Adunări Populare la locul tradițional, în fața sediului CC al PCR.

Miercuri 19 aprilie. Carele de reportaj ale Radioteleviziunii Române erau pregătite pentru a transmite, în direct, momentele menite să marcheze în cea mai triumfală manieră „victoria istorică reprezentată de achitarea, în avans, a datoriei externe”.

Au participat peste 100.000 de oameni, evident, pătrunși de o bucurie irepresibilă. Au vorbit primul-secretar al Comitetului de Partid al Capitalei, reprezentanți ai muncitorimii, țărănimii, intelectualității, femeilor și tineretului, cu toții emoționați, inspirați de înalte idealuri (mărturisite prin texte scrise – ca de obicei – de grupul „specializat” de gazetari de la „Scânteia”).

Manifestarea a păstrat tipicul altora organizate în acel spațiu tradițional, începând din august 1968, cu celebra adunare de condamnare a invadării Cehoslovaciei de URSS și de celelalte state membre ale Tratatului de la Varșovia, cu absența realmente istorică a României.

Noutatea, la 20 aprilie 1989, a prezentat-o presa de a doua zi. Niciodată până atunci nu consacrase o întreagă pagină unei singure fotografii panoramice a Pieței Palatului. Uriașa fotografie fusese intitulată „Document istoric al mândriei patriotice, al unității de neclintit a poporului în jurul partidului, al Marelui Erou al României socialiste, tovarășul Nicolae Ceaușescu”.

Probabil, această fotografie a părut „insuficientă” pentru ilustrarea adevărurilor afirmate în reportajul eclatant, așa că pe trei pagini de ziar au mai fost „amplasate” alte șase la fel de expresive. Toate erau menite să depună mărturie a unei participări de masă, entuziaste, ale cărei mesaje se puteau citi și pe pancartele purtate de demonstranți. Cred că este de prisos să precizez că în rândurile participanților nu se vedeau decât portretele lui Nicolae și Elenei Ceaușescu, multiplicate în mii de exemplare.

Vorbitorii au păstrat un anumit tipic, de la elogierea fără măsură a Cuplului prezidențial până la exagerările fără limite referitoare la evenimentul căruia îi era consacrată „Marea Adunare Populară”. Titlul paginilor dedicate manifestării rezuma exact ceea ce spuseseră, repetat, vorbitorii: „Vibranta expresie a deplinei unități a poporului în jurul partidului, al tovarășului Nicolae Ceaușescu, a angajării revoluționare pentru înflorirea patriei”.

În același număr de ziar, o pagină întreagă avea următorul titlu: „Tovarășului Nicolae Ceaușescu, conducătorul iubit al partidului și țării, înaltul omagiu, aleasă prețuire ale partidului și poporului. Telegrame adresate secretarului general al partidului”.

În mijlocul paginii, o casetă sintetiza conținutul telegramelor:

„Profundă mândrie patriotică, vie satisfacție a întregului partid și popor pentru mărețe realizări din «Epoca Nicolae Ceaușescu», angajament ferm, revoluționar, pentru a înfăptui exemplar programul de dezvoltare multilaterală a patriei, întâmpinând cu noi și remarcabile fapte de muncă a 45-a aniversare a actului istoric de la 23 August și Congresul al XIV-lea al Partidului”.

Presa a publicat telegramele preț de patru zile.

„DRAGI TOVARĂȘI ȘI… PRETINI…”. Aceste cuvinte, rostite de o voce inconfundabilă, sunau în urechile noastre, ale ziariștilor din Redacția de actualități a RTV ca un preludiu la operațiunile pe care aveam să le săvârșim contracronometru pentru diversele „reparații” la înregistrăriic care urmau să redea, în rezumat, cuvântările liderului suprem (de la acoperirea cu imagini ale mulțimii, a cadrelor „necorespunzătoare” până la gesturi necontrolate, bâlbâieli și agramatisme). Asemenea operațiuni au fost necesare și în cazul „Marii Adunări Populare” din 19 aprilie 1989.

Cuvântarea lui Nicolae Ceaușescu „întindea” sub formă de text pe zece pagini de stenogramă, dactilografiată cu literă mare. Dacă adăugăm durata aplauzelor și ovațiilor ajungem la aproape o oră. Practic, nici de această dată, n-a emis vreo idee nouă, ci a pus numai câteva accente care aveau să fie „amplificate” și „aprofundate”, la următoarele manifestări publice (de la 1 Mai și, mai ales, de la 23 August).

„De la această mare manifestare adresez întregului nostru popor un salut călduros și cele mai bune urări de succese tot mai mari în toate domeniile de activitate. (Aplauze puternice, prelungite, se scandează îndelung: „Ceaușescu și poporul!”).

Această grandioasă manifestare are loc la puțin timp după Plenara Comitetului Central al Partidului și Sesiunea Marii Adunări Naționale, care au marcat plata întregii datorii externe și adevărata independență economică și politică a României socialiste. (Aplauze și urale puternice, prelungite; se scandează îndelung: „Ceaușescu, PCR! Ceaușescu și poporul!”).

Cred că puține țări din lume pot să prezinte realizarea, în 45 de ani, a creșterii industriei de 135 de ori, din care numai după Congresul al IX-lea, din 1965, de 120 de ori. Aceasta reprezintă o uriașă realizare a unui popor stăpân pe destinele sale, care a lichidat asuprirea, exploatarea capitalistă și își făurește în mod liber și independent, viitorul său – socialismul și comunismul! (Aplauze și urle puternice, prelungite, se scandează îndelung: „Ceaușescu, România – stima noastră și mândria!”).

Vă mulțumesc mult pentru această grandioasă manifestare, pentru cuvintele și urările pe care mi le-ați adresat în calitate de secretar general al partidului și președinte al României socialiste. Consider, însă, că toate acestea sunt adresate partidului nostru, forței sale organizatorice și politice, care a condus și conduce poporul nostru pe calea minunată a socialismului și comunismului. (Aplauze și urale puternice, prelungit; se scandează îndelung: „Ceaușescu, PCR! Ceaușescu să trăiască, România să-nflorească!”).

Doresc ca, de la această mare adunare populară, să adresez tuturor oamenilor muncii din Capitala patriei noastre, întregului nostru popor, cele mai calde felicitări pentru minunatele realizări obținute în anii socialismului, pentru îndeplinirea cu succes a planului pe primii ani ai actualului cincinal, precum și urarea de a încheia acest an și întregul cincinal cu rezultate cât mai bune, punând astfel o bază trainică pentru noi și noi realizări ale națiunii noastre pe drumul spre comunism. (Aplauze și urale puternice; se scandează îndelung „Ceaușescu și poporul! Ceaușescu, România!).

Consider că această grandioasă manifestare, legată de toate hotărârile adoptate la Plenara Comitetului Central al partidului și de legile adoptate de Marea Adunare Națională, ca expresie a unității oamenilor muncii din Capitală, a întregului popor în jurul Partidului Comunist Român, a hotărârii de a înfăptui neapărat obiectivele de dezvoltare generală a patriei noastre și de ridicare a gradului ei de civilizație, de a asigura întărirea necontenită a independenței și suveranității României. (Aplauze și urale puternice; se scandează „Ceaușescu, PCR! Ceaușescu și poporul!)

Sunt multe probleme de soluționat în lumea contemporană, sunt multe de făcut pentru a elimina pericolul de distrugere a înseși civilizației lumii. Sunt multe probleme privind apărarea mediului înconjurător și crearea condițiilor necesare ca omenirea să poată trăi și respira un aer curat, și, mai cu seamă, generațiile viitoare să fie sigure că vor putea trăi în condiții mai bune, în condiții de pace, de securitate din toate punctele de vedere. (Aplauze și urale puternice, prelungite; se scandează îndelung: „Ceaușescu, pace!”).

Încheierea cuvântării a fost un fel de premoniție, bazată pe o retrospectivă nu mai puțin „deschizătoare de noi orizonturi”. Să ne gândim, fie și numai la faptul că istoria nemiloasă a adus în prim-plan, la 22 decembrie 1989, o altă imagine a pieței față de cea imortalizată, cu circa opt luni în urmă:

„Dragi tovarăși,

În această piață, după Congresul al IX-lea au fost multe manifestări, vi le reamintiți, Fiecare au marcat anumite evenimente deosebit de importante și au contribuit la întărirea forței economice, forței politice, a unității poporului nostru. Să facem astfel încât această grandioasă manifestare să se înscrie în această tradiție, ca să spun așa, a hotărârii problemelor împreună cu poporul și pentru popor, deoarece numai și numai în deplină unitate cu întregul popor, partidul nostru își va îndeplini misiunea sa istorică. Avem garanția înfăptuirii obiectivelor strategice de făurire a socialismului, de asigurare a unei vieți tot mai bune, îmbelșugate, libere și independente pentru întreaga națiune! (Aplauze și urale prelungite; se scandează îndelung „Ceaușescu – P.C.R.!”)”.