1989. Istorii povestite, de la fața locului, de Teodor Brateș. Incursiune pe tărâmuri interzise

15-21 ianuarie

MULTIPLICAREA STEREOTIPIILOR. 17 ianuarie 1989 a fost termenul-limită până la care Secția de Presă a CC al PCR avea obligația să trimită observațiile la Planul de emisiuni dedicate „împlinirii a 71 de ani de viață și a peste 55 de ani de luptă revoluționară a lui Nicolae Ceaușescu”. Deși nu era vizată o aniversare „rotundă”, s-a cerut ca respectivele emisiuni să aibă o amploare mult mai mare comparativ cu anul precedent când liderul suprem împlinise 70 de ani.

Oricât ar părea de neverosimil, Planul cu pricina al RTV avea 80 de pagini. Sigur, erau incluse și emisiunile de Radio, dar dimensiunile Planului atestau un efort publicistico-muzical de excepție.

În mod normal, asemenea Planuri erau menite să reprezinte un instrument profesional, de lucru efectiv, însă principala observație a mai-marilor Secției de Presă era aceea că a fost redactat… apolitic! Fiecare categorie de emisiuni se cerea „îmbrăcată” în fraze sonore, după un anumit tipic, astfel încât dacă Planul ajungea la Cabinetul 2 (unde era aprobat „definitiv”), să dovedească înaltul nivel politic al celor care îl întocmiseră. Așa s-a ajuns ca preambulul să „sune” astfel:

„Elaborarea și difuzarea de emisiuni (Anexele cu 62 de pagini menționau, rând pe rând, respectivele «producții» radiotelevizate – T.B.) dedicate aniversării zilei de naștere și îndelungatei activități revoluționare a tovarășului Nicolae Ceaușescu, erou între eroii neamului, pilduitor exemplu de înflăcărat patriot și militant revoluționar pentru cauza bunăstării și fericirii poporului român, proeminentă personalitate a lumii contemporane, a mișcării comuniste și muncitorești internaționale, luptător neobosit pentru promovarea fermă a principiilor socialismului, a păcii și colaborării cu toate națiunile Terrei reprezintă obiectivul principal al actului patriotic consacrat Programelor supuse spre aprobare”.

Mai erau observații de detaliu, toate subsumate ideii conform căreia trebuia să se demonstreze vastitatea operei liderului suprem, originalitatea acesteia, valabilitatea universală a contribuțiilor sale la îmbogățirea gândirii și practicii luptei revoluționare în România și în întreaga lume. Chiar dacă Redacția de actualități (în speță, Telejurnalele) a fost exceptată de concretizări, Secția de politică externă era nevoită să prezinte emisiuni specifice, programate până la începutul lunii martie 1989, o perioadă pe măsura personalității omagiate. În Telejurnale, evident, pe lângă prezentarea evenimentelor festive la zi, urma ca de la 17 ianuarie să fie incluse reportaje în care „oamenii muncii” își închinau realizările aniversării „celui mai iubit fiu al poporului”.

Planuri de măsuri dedicate aniversării liderului suprem au fost întocmite și trimise spre aprobare pe scară ierarhică de toate entitățile economico-sociale, de la cele de bază până la ministere și alte instituții centrale. Am găsit astfel de „documente”, inclusiv în Arhiva CNSAS cu excepția (tocmai) a celui pentru 1989. În schimb, se afla îndosariat Planul Departamentului Securității Statului pe întreg anul 1989. Iată o parte a textului adoptat la 17 ianuarie:

„Unitățile centrale și teritoriale de Securitate vor pune în centrul preocupărilor cunoașterea și stăpânirea situației operative din obiectivele, locurile și mediile din competență, în vederea executării ireproșabile a tuturor misiunilor de securitate și gardă.

Pentru prevenirea oricăror acte ostile se va exercita un control informativ riguros asupra elementelor suspecte – inclusiv a celor din străinătate și a legăturilor din țară – semnalate cu intenții ori amenințări cu acțiuni de atentat, instigări la astfel de acte sau alte fapte periculoase.

Împreună cu organele de Miliție, se va urmări permanent depistarea persoanelor care dețin ilegal sau au preocupări de a obține ori confecționa armament, muniție, explozivi, substanțe toxice și radioactive, precum și a celor semnalate cu intenții de a comite acte de atentat, acționându-se prin măsuri ferme de prevenire și neutralizare.

Unitățile care obțin informații referitoare la intenții de comitere a unor fapte periculoase vor lua imediat măsuri de verificare și prevenire, asigurând concomitent  un control riguros asupra suspecților, nepermițându-se deplasarea acestora în zonele, locurile sau obiectivele unde se desfășoară acțiuni de importanță excepțională.

Datele obținute privind intențiile suspecților, precum și măsurile întreprinse vor fi comunicate de urgență în scop de valorificare Direcției de Securitate și Gardă (celebra Direcție a V-a – T.B.) și celorlalte competente.

Direcția de Securitate și Gardă concomient cu îndeplinirea ireproșabilă a tuturor misiunilor și sarcinilor specficie, va executa sistematic activități de control, sprijin și îndrumare la Securitățile județene și Securitatea Municipiului București și va realiza o strânsă cooperare cu Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă (cunoscută cu nu mai puțin celebrul nume de USLA – T.B.), cu celelalte unități centrale și Comandamentul Trupelor de Securitate, în vederea asigurării deplinei eficiențe preventive a tuturor dispozitivelor de securitate, gardă și apărare.

Împreună cu celelalte unități de Securitate competente, va asigura verificarea și avizarea personalului destinatsă îndeplinească sarcini în locurile și obiectivele folosite de înaltele personalități apărate.

Direcția de Securitate și Gardă, Centrul de Informatică și Documentare, celelalte unități centrale și teritoriale, inclusiv unitățile speciale, vor verifica și actualiza permanent datele din evidențele operative specifice problemei, asigurându-se un flux informațional corespunzător nevoilor de cunoaștere și stăpânire a situației operative.

În termen de 30 de zile, unitățile de Securitate, potrivit competențelor, vor analiza și actualiza sau – după caz – elabora planurile-cadru de măsuri pentru obiectivele și zonele în care este posibilă prezența înaltelor personalități apărate, asigurându-se pentru toate situațiile dispozitive sigure, impenetrabile.

Direcția a V-a va aduce în continuare îmbunătățirile necesare metodologiei privind organizarea și executarea activităților și misiunilor de securitate și gardă”.

FRICA ȘI PAZA LA BOSTĂNĂRIE. Am cercetat în arhiva CNSAS modul în care urma să acționeze grupul ofițerilor de Securitate „alocat” TVR. Primul pas a vizat întocmirea propriului Plan de măsuri. În această ordine de idei, atrăgea atenția cantitatea uriașă de operațiuni de natură birocratică. Aproape fiecare document conținea numeroase avize, aprobări, adnotări, indicații, ceea ce implica participarea multor „cadre”, inclusiv a celor cu grade de generali și funcții de adjuncți de ministru până la șeful DSS. Circulația hârtiilor era amețitoare. Fiecare ofițer se „acoperea” cu semnături și rezoluții, unele de-a dreptul aiuritoare.

Bunăoară, listele cu angajații TVR care aveau dreptul să „pătrundă” în zona emisiei (cu un ecuson special) se revizuiau frecvent, de cele mai multe ori propunându-se drastice reduceri. Mai ales compartimentele tehnice destul de diverse ca îndeletniciri (operatori imagine, operatori film, operatori magnetoscoape, regizori de emisie și de platou, operatori de sunet, electricieni, depanatori, proiecționiști, recuziteri, manipulatori de decoruri etc.) erau obligate să „taie la sânge” personalul, ceea ce punea în pericol chiar desfășurarea emisiunilor.

Una dinte Notele pe această temă menționa că, pentru 1989, numărul persoane din serviciile tehnice propuse pentru „ecusoane de emisie” se fixa la 90, mai mic față de necesar cu 38 de posturi.

În ceea ce mă privește (și cred că și cititorul este într-o asemenea postură), gradul cel mai mare de interes îl prezintă rețeaua de informatori (de colaboratori) din Televiziune și, cum este normal, înainte de toate din Redacția de actualități. Marea dilemă a fost și este următoarea: să dezvălui numele real al „surselor”, măcar al unora dintre ele? E drept, de la CNSAS am primit copii după documente cu numele reale ale componenților rețelei, nume tăiate gros, dar ușor de… „descifrat”.

Faptul că, de cele mai multe ori, „dezvăluirile” priveau fleacuri, mai ales din viața intimă a unor colegi, spune câte ceva despre calitatea umană a „turnătorilor”. Până și generalul Iulian Vlad recunoștea valoarea nulă a multor „Note informative” care circulau la DSS. Eu aș numi aceste „documente”, pur și simplu, gunoi.

Aveam, atunci, în 1989, toate motivele să mă întreb (doar să mă întreb și nimic mai mult) dacă nu cumva „sursele” Securității din rândurile angajaților TVR nu erau activate, în continuare, așa „pentru orice eventualitate”? Nu eram atât de naiv încât să nu identific în comportamentul unor colegi indicii ale „manierelor” specific de lucru ale informatorilor. Ei bine, nu-mi închipuiam că unii dintre cei care îmi erau apropiați aveau misiuni permanente sau conjuncturale încredințate de „șeful de obiectiv”. Stau, din nou, în cumpănă: să le spun numele reale sau să mă mulțumesc cu „numele conspirative”? Dacă vreme de 35 de ani n-au considerat că trebuie „să mărturisească”, nu cred că este de datoria mea să-i „deconspir”. Mă voi referi, cu titlu de exemplu, la sursa conspirativă „Sandu”.

Ofițerul de Securitate motiva astfel „recrutarea” acestuia:

„O situație mai deosebită o prezintă personalul muncitor de la Secția de știri externe (Redacția de Actualități – T.B.), care pentru realizarea sarcinilor profesionale, fac frecvente deplasări în străinătate unde vin în contact cu personalități politice, diplomatice, ziariști etc. În acest context, este necesar din partea organelor de Securitate desfășurarea unei activități de protecție susținută în vederea prevenirii angrenării acestora la eventuale acțiuni ostile care să vizeze politica externă, activitatea de propagandă a partidului nostru, determinarea refuzului întoarcerii în țară etc. Pentru aceasta se impune dezvoltarea capacității de cunoaștere informativă din acest sector”.

În consecință, s-a emis o Notă cu propunerea de racolare a celui care, imediat, a primit numele conspirativ de Sandu. Sunt multe documente care se referă la informațiile furnizate de respectivul individ. Ceea ce interesează mai mult privește faptul că atribuțiile lui inițiale au fost lărgite mereu, incluzându-se și informări despre „stările de spirit din redacție”, despre „tendințe de pălăvrăgeală”, despre suspiciuni privind „comportamentul” unor colegi. Dosarul cuprindea șase rubrici: nr. curent, data (ziua, luna, anul) documentul și cuprinsul pe scurt, nr. file, observații. „Opisul” cu pricina începe cu data de 10 ianuarie 1981 și se termină cu data de 26 septembrie 1987. La rubrica „documentul și conținutul pe scurt” sunt trecute informații despre atmosfera din redacție, dar mai ales numele celor menționați în notele „sursei” Sandu. Mai sunt notații referitoare la „starea de spirit” generată de netransmiterea de TVR a campionatului de fotbal (4 iulie 1982) și alte câteva de același gen. În privința persoanelor precizate în dosar – în afară de câțiva străini – Notele i-au vizat pe colegii Florin Mitu (de trei ori), Cincinat Sârbu (care îmi era direct subordonat; lucra în Secția internă și se ocupa mai mult de acțiunile de protocol); Doina Cantaragiu (monteuză), George Marinescu (din Secția externă), Dumitru Tănase – Tănăsescu (de două ori, secretar general de redacție la Actualități), Ioan Lavric (redactor-șef la Actualități), Cornel Pumnea (de două ori, redactor la Secția Sport, tot la Actualități), Dana Popescu (soția lui Petre Popescu; lucra în Redacția emisiunilor economice), Teodor Coman (ilustrator muzical), Voicu Popescu (ilustrator muzical, devenit după 1989, dirijor al Corului „Madrigal”), Victor Ionescu (de două ori), Nicolae Melinescu și Mădălina Melinescu (soția lui Nicolae Melinescu), Delia Balaban (devenită Budeanu, în urma căsătoriei cu Radu Budeanu), Virgil Tatomir (din Secția externă), Rodica Becleanu (realizator de Telejurnale, Secția internă a Redacției de actualități).

Dacă am intuit corect, în Redacția noastră exista cea mai mare concentrare de „surse”, comparativ cu alte compartimente din TVR. Din diverse documente rezultă 23 de nume conspirative.