1989. Istorii povestite, de la fața locului, de Teodor Brateș. Mai bine mai târziu decât niciodată

15  – 21 aprilie

TERMENELE SE STABILESC PENTRU A FI ÎNCĂLCATE. În timp ce țara se afla în aprilie 1989 într-o sărbătoare prelungită dedicată achitării datoriei externe înainte de termen, numeroase obiective ale activităților curente se înscriau în rândul restanțelor. Deosebit de presante erau lucrările agricole de priomăvară, de efectuarea cărora, la timp și la un nivel calitativ acceptabil, depindea realizarea ambițiosului țel al liderului suprem (despre care am mai vorbit) de a conferi anului 1989 „cununa” celor mai mari recolte din întreaga istorie a României. Or, în vaste zone ale țării se depășiseră cu mult termenele indicate de N.C. pentru finalizarea semănăturilor , fertilizărilor și prașilelor aferente.

Se atesta, astfel, că starea de spirit a țărănimii nu se afla la cotele dorite de conducerea de partid și de stat. Mai ales în CAP-uri se înregistrau restanțe considerabile din cauza absențelor de la muncă a cooperatorilor și a lucrului de mântuială, inclusiv în IAS-uri. Acesta era contextul în care s-a accelerat procesul legislativ menit să „stimuleze activitățile de sezon de pe ogoare”.

Așa se face că, în ultima zi a sesiunii de primăvară a Marii Adunări Naționale s-a adoptat „pe repede înainte” Legea privind anularea unor datorii ale cooperativelor agricole și a asociațiilor economice intercooperatiste.

În preambulul actului legislativ se recunoștea că, de-a lungul ultimilor ani, cooperativele agricole de producție și asociațiile economice intercooperatiste au primit de la stat, sub formă de credite, pentru dezvoltarea lor economică, însemnate sume de bani pe care nu le-au putut restitui. Pentru a veni în sprijinul acestor unități, s-a decis anularea unor datorii totale de 117 miliarde de lei. Această măsură era prezentată drept un ajutor direct dat unităților cooperatiste în vederea sporirii producției agricole, a creșterii eficienței, a întăririi lor economico-organizatorice.

Se preciza că obiectivul urmărit consta în crearea cadrului juridic necesar pentru aplicarea măsurilor  financiare, dar de asanare a spațiului cooperatist agricol. În consecință, Marea Adunare Națională a Republicii Socialiste România a adoptat o lege cu următorul conținut:

„Art. 1 – Se anulează datoriile cooperativelor agricole de producție și asociațiilor economice intercooperatiste, în sumă de 117 miliarde lei:

1. 115,1 miliarde de lei provenite din creditele contractate până la 31 decembrie 1985;
2. 1,9 miliarde de lei reprezentând dobânzile neachitate, aferente creditelor ce se anulează.

Art. 2 – Acoperirea datoriilor ce se anulează potrivit prevederilor prezentei legi se face din excedentele bugetare din anii anteriori.

Art. 3 – Datoriile provenite din creditele primite de cooperativele agricole de producție și asociațiile economice intercooperatiste în anii 1986-1988, precum și dobânzile aferente acestor credite se vor achita la termenele scadente.

Art. 4 – Unitățile agricole cooperatiste cărora li se aplică prevederile art. 1, precum și cuantumul datoriilor provenite din creditele și dobânzile anulate se aprobă prin decret al Consiliului de Stat, la propunerea comitetelor executive ale consiliilor populare județene și al municipiului București; propunerile se fac pe baza unei analize temeinice a situației economico-financiare a fiecărei unități, efectuată de către uniunile județene ale cooperativelor agricole de producție, direcțiile generale pentru agricultură și sucursalele Băncii pentru Agricultură și Industrie Alimentară.

Art. 5 – Consiliul Național al Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii și Gospodăririi Apelor, Ministerul Agriculturii și Uniunea Națională a Cooperativelor Agricole de Producție au obligația să urmărească elaborarea și aplicarea, în fiecare unitate agricolă cooperatistă, a unor programe concrete de îmbunătățire a activității lor, care să asigure buna folosire a fondului funciar, a întregii baze tehnico-materiale și umane de care dispun, întărirea ordinii și disciplinei în vederea realizării producțiilor vegetale și animale, planificate, a dezvoltării micii industrii și a prestărilor de servicii, a creșterii veniturilor și reducerii cheltuielilor materiale și bănești, a aplicării ferme a normativelor economico-financiare, astfel încât în toate unitățile să se desfășare o activitate rentabilă, să se asigure înfăptuirea în cele mai bune condiții a obiectivelor noii revoluții agrare”.

Nici în preambul și nici în corpul Legii nu se menționau (măcar aluziv) cauzele care au determinat acumularea și neachitarea unor datorii atât de mari. În schimb, enumerarea direcțiilor de acțiune, așa cum fuseseră formulate în ultimul articol, indica foarte clar că tocmai rezultatele cu totul nesatisfăcătoare din domeniile respective au stat la baza falimentării a sute și sute de unități agricole. Pentru cine știa să citească printre rânduri nu mai erau necesare explicații suplimentare.

PSEUDOSTIMULENTE ȘI FALSE RAPORTĂRI. Telejurnalele de seară difuzate de-a lungul întregii luni aprilie 1989 aveau ca subtitlu „Raport muncitoresc”. Îndeplineam astfel indicația expresă, valabilă pentru întreaga presă, de a „mobiliza oamenii muncii în vederea eliminării restanțelor în realizarea planurilor” pe întreprinderi și ramuri ale economiei și „obținerii de rezultate mai bune, comparativ cu obiectivele stabilite”.

Evident, n-aveam voie să criticăm. Totul se cerea pus sub semnul „popularizării experienței avansate”. Era, însă, suficient să se rețină titlurile articolelor din presa tipărită și accentele din emisiunile de radio și televiziune pentru a se identifica punctele slabe, zonele în care bilanțurile se situau departe, chiar foarte departe de prevederile de plan. Ilustrez acest aspect cu titlurile ziarelor apărute în ziua de 21 aprilie 1989. Aproape fiecare articol avea ca supratitlu trimiteri directe la „sarcinile subliniate de tovarășul Nicolae Ceaușescu la Plenara CC al PCR”.

Astfel, se „sancționau”, practic, neîmplinirile, dezideratele majore pe domenii și pe întreaga economie: „Eficiență și competitivitate în întreaga activitate economică”, „Producții mari, rentabilitate superioară”, „Țării cât mai mult cărbune”, „Metalurgiștii își bat propriile recorduri cantitative și calitative”, „Crește exportul de tractoare românești”, „Ritmuri înalte de lucru pe șantiere”, „Rezultatele cercetării științifice puse operativ în practică”.

Trebuie să precizez – cel puțin în cazul informațiilor difuzate în telejurnale, că toți corespondenții care relatau despre rezultatele din activitatea economico-socială se referea exclusiv la fapte reale, verificate riguros. Incontestabil, în anumite domenii se înregistrau progrese notabile. Numai că acestea erau „extrase” dintr-o realitate mult mai complicată, mai puțin roză. Voi avea prilejul să recurg la concretizări atunci când mă voi referi la analizele efectuate de Nicolae Ceaușescu în luna mai în legătură cu bilanțul pe aprilie. Acum, nu anticipez. Am în vedere doar modul în care se derula propaganda prin presă pentru a se contura o imagine cât mai favorabilă a României prin prisma evoluțiilor din economie, evoluții pe care nicio cosmetizare, oricât de abilă, nu putea să anuleze ceea ce se întâmpla, cu adevărat, în viața cotidiană, la vedere, inclusiv prin constatările directe ale personalului ambasadelor și corespondenților presei străine.