Pentru a salva capitalul unor companii mari, Guvernul a gasit bani. Adică alege sa se împrumute de la Comisia Europeană cu până la 5 miliarde euro, să plătească diferențe la salariu în contul antreprenorilor pentru ca aceștia să nu cumva să își rupă din propriul capital și să plătească salariile la care sunt obligați prin contractele de muncă pe care le au încheiate cu angajații.
A mai găsit bani și să suporte taxele și contribuțiile celor care angajează zilieri, fapt care nu ajută zilierul (nu primeste mai mult) dar ajuta angajatorul care isi baga diferența in buzunar (pentru ca pe costuri introduce inclusiv sumele primite de la stat adica 35% iar banii astia raman ca randament).
Nu mai spun de aberatia cu scaderea cifrei de afaceri cu doar 10% pentru ca masura sa fie aplicabilă, 10% fiind un procent care, in orice conjunctura de piata si mai ales in perioade de scadere a inflației se atinge fara nici un efort.
Sa revenim:
Guvernul rezolva aceasta problema pe datorie.
Nici pentru aceasta masura nu erau si nu sunt bani in buget.
Dar, depinde cine o cere, nu?
Iata ca daca cere cine trebuie, guvernul se împrumută.
Na, acum puneți in oglinda masura asta pe datorie cu afirmatiile despre pensii si alocații despre care ni se tot spune ca nu sunt bani la buget.
Veti ajunge foarte simplu la concluzia ca nu e vorba de bani ci de cine cere.
Pensionarii si copiii nu conteaza pentru cei care sunt atat de „responsabili” si „prudenți” încât ne indatoreaza pentru niște smecheri pe urmatorii 10 ani.
(Sursa: Pagina Adrian Câciu)
Lasă un răspuns