Cronica de vineri. Adunate într-o săptămână

Parcă era atelierul lui Moș Crăciun, la ora închiderii. Dar fără elfi cu urechi țuguiate, ci namile în pufoaice și salopete groase, mănjite cu noroi și arse de sudură, care nu cântau colinde ci suduiau țevile, mamele tuturor șefilor și viața în general.

Pe 31 decembrie 2021, spre ora 21:00, după ce am încheiat convorbirea telefonică cu domnul Ion Cristoiu, vorbind despre cărți, edituri și alte prostii de-ale noastre, neinteresante defel pentru cei cu sarmaua în gât și cu pocnitori sub geam, am înșfăcat sfânta și binecuvântata telecomandă… Și, am luat la rând toate posturile tv pe care le am în grilă. Cu dânsa (telecomanda) într-o mână și cu stiloul într-alta, hai să vedem și noi în ce comedii se mai dau artiștii în noaptea dintre ani.

Cum compania de cablu mi le-a aruncat cu grație în banda televizorului, aiurea deci, fiind pe digital, nu pot să le așez în ordinea pe care o poftesc eu. Pe analog aș putea, ca o babă decrepită, să pun pe canalul 1 –TVR 1, pe canalul 2- TVR2, apoi televiziunile private în ordinea preferințelor, ProTV-ul, Antenele, Realitățile, apoi cele de filme, iar la urmă alea cu „foaie verde laba gâștii” sau „ieri stăteai în prispa cășii, azi te-ai dus în p… mă-ti!”

O veselie generală, nu alta. Vedete tv, actorași second hand, politicieni pe care nu-i întreabă nimeni ce mai fac, nici chiar Fiscul… Multe, multe țâțe revărsate sau strunite cu greu în strânsori, mai să-ți sară, fleașc, în strachina cu piftie. Se cântă de suflet, de dragoste, de dușmani, se mai arde și una patriotică cu Basarabia sau cu Ardealul.   Pe un post, cu vechi tradiții, un actoraș și o duduie prezintă un show. Vedete consacrate stau pe margine și aplaudă frenetic, se screm să râdă, iar unele mai conștiente de penibilul situației în care au ajuns, zâmbesc amar. Pe scenă nu sunt nici Dem Rădulescu, Toma Caragiu, Amza Pellea, Octavian Cotescu, Birlic, Mișu Fotino, Puiu Călinescu, Ș.M. Brăila, Dan Spătaru, Sărăroiu și mulți alți mari actori dispăruți. Sunt doar niște țâțe care saltă și artiști de doi bani găuriți.

Un actor, un uriaș actor spune un monolog perimat la care a râs doar sufleorul, asta dacă ar fi existat unul. A, stai că râde cineva! Nu, lasă-l, ăla râde și dacă îi arăți un deget! După ce se fâsâie și se sparg pe cerul Bucureștilor toate pocnitorile și artificiile în vălătuci de fum, mai ceva ca la Moșii de iarnă, iar cetățeni se retrag pe la casele lor (încă mai sunt din cei care mănâncă pe la unii, se îmbată prin vecini, dar de culcat se culcă la ei acasă, ca să nu facă … deranj), posturile de televiziune trec pe folclor, din ăla autentic. Cântă Moldova, joacă Ardealul, și invers. Cu lemne care scapără în vatră, cu miros de cetină și bucate alese, cu straie populare minunat croite într-o istorie seculară. Da! Ce să spun, de parcă noi, ăștia de prin sud, umblăm de când ne știm desculți, vorba lui Zaharia… Ori, cu gumari în picioare, veste și șepci roșii de la PSD. Publicitate ieftină!

Noaptea de 4 spre 5 ianuarie 2022, noaptea electrozilor lungi

Această noapte a fost de pomină pentru riveranii din Drumul Taberei, pentru cei de pe străzile și aleile din spatele parcului Moghioroș. Riverani, impropiu spus, pentru că în afară de țevile sparte nu avem nicio apă curgătoare, am avut în schimb vreo două-trei lacuri de acumulare. Am scris, poate ați citit, că înainte de Crăciun și după Anul Nou, în urma unor lucrări subterane n-am avut de niciunele din ceea ce se poate numi apă caldă și încălzire pe țeava de la bloc. În suflet, da, că au fost sărbătorile de iarnă.

În noaptea de 4 spre 5 ianuarie nu a dormit nimeni, de bucurie și de gălăgie! S-a început lucrul din crucea zilei și a durat până a doua zi spre 6 dimineață, când a venit mașina de gunoi, gălăgioasă și sforăind cu tomberoanele în nas. I-au făcut loc, căci nu avea pe unde să treacă. Noaptea a fost cu lumini, metal lovit de alt metal, scântei și fum, mai ceva ca la concertele rock! Cerul era luminat ca acum vreo 10 ani când s-au apucat să sape galeriile pentru metroul minune și au spart țeava de gaze de se ridicau flăcările până la etajul 10, pe Romancierilor.      Parcă era atelierul lui Moș Crăciun la ora închiderii. Dar fără elfi cu urechi țuguiate, ci namile în pufoaice și salopete groase, mănjite cu noroi și arse de sudură, care nu cântau colinde ci suduiau țevile, mamele tuturor șefilor și viața în general. Din gurile de canal săreau artificii de la sudură și se ițeau capete de muncitori ca suricatele în căutare de pradă, apoi se retrăgeau rapid. S-a lucrat în draci, în trei schimburi, ca pe vremuri la Porțile de Fier 2. Strada a fost închisă, iar cei care se încumetau să intre pe acolo, făceau numaidecât cale întoarsă.

Un oficial, probabil de la gubernia de sector, nu cred să fi fost primarul sau vicele, și-a tras mașina cu fundul în stradă, semn că pe acolo nu se trece. Îi spune unuia de pe șantier: Vezi, dacă întreabă cineva să-i spui că… După acel „că” n-am mai auzit nimic…Mașina de fier cu scafă sălta o țeavă ca pe o macaroană și o îndesa în măruntaiele de sub bloc. Gata, bă`, las-o dracu` că iar o f…!N-o mai împinge așa!

Cum s-a vindecat Ion Cristoiu de diabet

6 ianuarie 2022. O întâmplare, la început amuzantă, hazlie chiar, dar la care, serios vorbind, administatorii rețelelor de socializare ar trebui să facă ceva. Se strofoacă pentru un cuvânt care li se par lor anti ceva, și blochează pagina, dar un fals grosolan și o mitocănie ordinară le trec pe sub nas precum tramvaiul 41. Un bun amic și coleg de serviciu mă oprește și mă întreabă timid, apoi îmi arată pe telefon:
— Tu te știi cu domnul Ion Cristoiu, așa-i? Da, mă știu! Adică, vorbești cu el. Da, vorbesc cu domnia sa și din când în când ne mai și vedem. Poți să-l întrebi, dacă zici că-l știi, cum se simte după ce a luat medicamentul ăsta pentru diabet. Îmi spune numele medicamentului și apoi mi-l arată pe Facebook. Este lăudat într-un interviu luat, chipurile, maestrului Ion Cristoiu. Amice, îi zic, e făcătură ordinară, o prostie în toată regula, o chestiune de marketing a unor escroci care se folosesc de imaginea personalităților locale, și nu numai, ca să-și vândă marfa de doi bani, folosind texte de gâgă luate cu google translate și postate sub pozele acestora. Unde, dracu’ ai văzut tu medicamente minune pentru diabet, altele decât cele pe care ți le dă medicul curant sau insulina lui Paulescu? La șamani!? Din păcate, amicul respectiv nu a fost singurul care m-a întrebat…