Arhiva Afectivă. Registrul sărbătorilor de iarnă

– Pe cine punem de gardă? Rămâne tov Popicu sau tov Sandu?
– Care Sandu? Sandu de la uzină sau Sandu Ene de la proiectare?
– Ene. Sandu Ene.
– Eu zic să-i punem pe amândoi. E, totuși, Crăciunul…
– Nu merge să-i punem amândoi pe 25, gândește-te ce facem de Anul Nou? Pe cine mai punem? Eu zic – unul să fie de Crăciun, celălalt de Anul Nou.
– Nu-i bine. Așa a fost și anul trecut. Uite aici registrul. Tot ei au fost.
– Ba nu, n-a fost așa.
– Cum „ba nu”, care „ba nu”? Uite, scrie aici clar: Popicu Elefterie, ofițer de serviciu pe 25 decembrie 1981, Ene Sandu of serv pe 31 dec 1981 spre 1 Ian 1982!
– Eu știu că a fost invers. Adică Ene Sandu a fost de Crăciun și Popicu a fost de revelion.
– Da. Și așa o să mai fie.
– Cum? Ești de acord să-i punem iar? Nu e un abuz?
– Nu, fiindcă acum facem o rocadă. Popicu va sta de Anul Nou și Sandu Ene va sta de Crăciun. E diferit! Nu mai e fix că anul trecut. Ei? Ce zici, nu-i bună ideea mea? E totuși o schimbare.
– Da, măi omule, e o mică schimbare dar tot pe ei, tot pe ei și anul ăsta?
– Tot.
– De ce?
– Uite-așa.
– Nu înțeleg. „Uite-așa” nu-i un argument.
– Ba e! Și află că nu avem de ales. Mai ai țigări? Dă și mie una. Fii atent aici că-ți fac schema: Ignat, Ionescu, Istrate, Ioniță…
– De ce începi cu litera i?
– Vrei alfabetic? Bine, o iau alfabetic: Antohi, Arvinte, Babău, Bonea, Cornea, Căciulă, Draisig, Ene. Ene!.. Mai departe, Fărcaș, Farcăș .. ce probleme am mereu cu ăștia! Unul e cu ă la început, iar după ăsta vine altul cu ă la sfârșit.
– Ar trebui să-și schimbe numele…
– Vezi să nu… Nu, nu e cazul. Dar e enervant. Enervant și riscant!
– Stai! Ho! Oprește-te! Nu citi tot registrul că știu ce vrei să-mi spui.
– Ce vreau să-ți spun?
– Că restul sunt femei și că în afară de Ene, Popicu, Ignat, Ionescu, Istrate, Ioniță, restul sunt familiști, au copii sau au diabet, fac dializă sau au hipertensiune. Iar dintre femei o parte urmează să nască și o parte … în fine o mică parte …cum ar fi Răsură Aida, se îmbată și vine așa abțiguită la gardă.
– Nu e concludent exemplul cu Aida. O singură dată a fost ofițer de serviciu și atunci ea a salvat întreprinderea de incendiu. A observat la timp că la magazie un comutator face scurt și a chemat intervenția. Dar lumea e rea și au crezut că de la băutură a avut halucinații și au votat în unanimitate să fie scoasă de pe lista celor care fac de gardă.
– Ție îți place de Aida? Spune sincer…
– Îmi place că e dintr-o bucată.
– Serios? Când s-a transferat la noi pe secție, mai ții minte ce spuneai?
– Ce spuneam?
– Tovarăși, avem și noi o Sofica Loren a noastră! Asta spuneai.
– Termină cu insinuările. N-am nimic cu ea, dar nici împotriva ei.
– Bine, bine. Deci cum rămâne? Popicu de Anul Nou sau de Crăciun?
– Și, și.
– Nu ‘nțeleg…
– Popicu va face de gardă întâi de Crăciun și p’ormă d’Anu Nou.
– Cum așa? Nu cre…nu se poate…
– Ba se poate, fiindcă Ene Sandu s-a logodit și se însoară fix pe douășopt decembre, iar Popicu va primi liber trei zile – punte cu întâi mai anul viitor – pentru gărzile astea.
– Măi să fie! Se descurcă băiatul!
– Așa am zis și eu.