America, mormântul unei iluzii – de la „neutralitatea judicioasă” de ieri la hegemonia militaristo-rapace de azi (7)

America lui Tucker Carlson

Tucker Carlson  e unul dintre  cei mai recenți proscriși ai Americii  corecte politic. Înainte,  fusese prezentator la Fox News TV, deci ditamai personajul mediatic,  adică  un formator de opinii  la nivel național. Anul trecut, s-a săturat  să tot îndruge  verzi și uscate și a plecat cu imens tam-tam de la postul de televiziune înregimentat în grila oficială. Acum, jurnalistul lucrează pe cont propriu  și se produce pe Twitter, pe contul său personal. Opiniile disidentului  sunt  mereu de-a curmezișul celor preparate în laboratoarele puterii de la  Washington. Bunăoară, el și-a șocat compatrioții dezvăluind  că „teroriștii ucraineni” ar fi aruncat în aer barajul hidrocentralei  Kakhovka, iar nu rușii. Și asta fiindcă  barajul de acolo  „de fapt, era rusesc. A fost construit de guvernul rus. În acest moment, el se afla pe teritoriul controlat de Rusia. Rezervorul barajului furnizează apă Crimeei, unde flota rusă de la Marea Neagră a avut sediul în ultimii 240 de ani. Poate că spargerea barajului a făcut rău Ucrainei, dar a făcut și mai mult rău Rusiei. Și tocmai din acest motiv guvernul ucrainean a plănuit să-l distrugă.(…) Ucraina – după cum probabil ați auzit – este condusă de un bărbat pe nume Zelenski. Și putem spune cu absolută certitudine că nu a fost implicat în asta? Este imposibil. Zelenski este prea decent pentru a fi numit terorist? Adevărat, dacă îl vezi la televizor, s-ar putea să ai o altă impresie. În schimb el este un comediant transpirat și asemănător șobolanului devenit oligarh, persecutor al creștinilor, prieten cu firma internațională de investiții americană BlackRock.”[1]  Da, da, căci „dintre toți oamenii din lume, doar prietenul nostru ucrainean neînțelept, cu o privire goală și în trening, nu este capabil să arunce în aer un baraj. El este literalmente un sfânt în viață. Omul fără de păcat. De aceea lui Lindsey Graham[2] îl place atât de mult .

Sunt doar doi oameni buni: Zelenski și Graham. Iar ca toți oamenii buni, când se întâlnesc în persoană, vorbesc mult despre uciderea oamenilor, fac glume ca prietenii. Iată câteva de săptămâna trecută.

ZELENSKI: Libertate sau moarte.

GRAHAM: Libertate sau moarte.

ZELENSKI: Acum suntem liberi. Și vom rămâne liberi.

GRAHAM: Și rușii mor… Este cea mai bună investiție pe care am făcut-o.

ZELENSKI: Mulțumesc foarte mult.

«Dar rușii mor. Aceasta este cea mai bună investiție a noastră», a mai spus Graham. Buzele lui subțiri și tremurătoare se curbară într-un zâmbet. Arată ca un om flămând care se uită la un bufet. Aroma morții l-a trezit pe Lindsey Graham.

«Mulțumesc foarte mult», răspunde Zelenski. El simte la fel. Și nu este nimic întunecat aici. Doar doi bărbați de vârstă mijlocie, care se bucură de exterminarea poporului . Și deloc ca oamenii care ar putea inunda cu bucurie satele și ca urmare, înfometeaze atât ucrainienii, cât și rușii. Și chiar dacă da, cui îi pasă? Nu te preocupa. Sarcina ta este să sprijini Ucraina.”[3]

Nu de alta, dar „este în cel mai bun interes al securității noastre naționale. Pentru ca Ucraina să câștige, trebuie să mergem până la capăt. Trebuie să o terminăm. Spuneți că este foarte ușor de înțeles. Este de o importanță vitală pentru voi să sprijiniți Ucraina, pentru că este necesar ca Ucraina să fie sprijinită de voi. Sprijinul vostru este obligatoriu până când se termină, indiferent ce este și orice ar însemna asta.

Așa că taci din gură și susține Ucraina, altfel ai probleme.

Pe vremea când încă se mai preda logica, afirmațiile de acest gen aveau explicații științifice. Ceva este adevărat pentru că așa este, cu cât îl repeți mai mult, cu atât devine mai sigur. Este o realitate care se întărește de la sine. A fost o vreme când aceste afirmații erau considerate argumente nelegitime, ca să nu mai vorbim de o prostie hilară. Numai oamenii proști vorbesc așa. Acum, toți cei aflați la putere vorbesc așa. Diversitatea este punctul nostru forte. Femeile trans sunt femei. Zelenski este Churchill. Totul e o chestie de sine. Evident, e adevărat. Nu e nevoie de explicații și nu pune întrebări. Vă sună cunoscut? Bineînțeles că da. Ăsta e papirusul narațiunii. Ne servesc zi de zi în porții aburinde și grumoase. Până în acest moment, este posibil ca americanii să fie cei mai puțin informați oameni din lume. Un păstor de iaci din Tadjikistan știe cine a aruncat în aer conducta Nord Stream. Este evident. Crede acest păstor că un tip slab în rochie este de fapt o fată? Haida-de! Această idee nu i-ar trece niciodată prin cap. Trebuie să fii mințit insistent pe o perioadă de ani de zile pentru a ajunge la astfel de concluzii. Și bineînțeles că am fost mințiți de mass-media. O fac, iar de cele mai multe ori ignoră chiar adevărurile care contează. Ce s-a întâmplat cu sutele de miliarde de dolari americani pe care i-am trimis în Ucraina? Niciun indiciu despre cine a organizat acele revolte BLM de acum trei ani. Nimeni nu a ajuns la fondul problemei. Ce s-a întâmplat mai exact pe 11 septembrie? Ei bine, este încă clasificat. Cum a făcut Jeffrey Epstein atâția bani? Cum a murit? Dar JFK? Și așa mai departe. Nu numai că mass-media nu-s interesate de nimic din  toate acestea, dar sunt și fățiș ostile față de oricine face jurnalism. Curiozitatea este cea mai gravă crimă. Un grup mic de oameni controlează accesul la toate informațiile relevante. Iar noi, restul, nu știm decât că avem voie să trăncănim cât vrem despre rasism. Dar mergeți mai departe și vorbiți despre ceva care contează cu adevărat și vedeți ce se întâmplă. Dacă o țineți tot așa, te vor face să taci. Ai încredere în noi. Așa mențin ei controlul.

Când turiștii occidentali au început să călătorească în număr mare în Uniunea Sovietică la începutul anilor 1970, au descoperit că mulți ruși aveau o înțelegere complet deformată a Statelor Unite. Ei credeau că americanii trăiau într-o sărăcie cruntă, într-o stare de război rasial perpetuu, și că erau disperați să fugă de libertatea și prosperitatea blocului estic. Ei credeau acest lucru pentru că așa li se spusese. Nu aveau cum să știe altceva. Puținii ruși, care înțelegeau ce se întâmpla cu adevărat în restul lumii, aflaseră despre asta ascultând emisiuni radio pe unde scurte, uneori la adăpost, pentru ca vecinii să nu audă. 50 de ani mai târziu, este uluitor să ne gândim la ironii. Aici, noi suntem cei care trăim în ignoranță. Acum, guvernul american a reușit să clasifice peste un miliard de așa-zise documente publice. Așa că, în acest moment, nu avem cum să știm ce fac liderii noștri. Nu avem voie să știm. Prin definiție, asta nu este încă o democrație. Este în regulă cu mass-media.

Secretul este un instrument puternic de control. Nu vă mai întrebați cum am ajuns atât de bogați. Iată o altă poveste despre rasism. Mergeți și mâncați-vă între voi. Ăsta e programul. Așa trăiesc cei mai mulți dintre noi acum, aici, în Statele Unite. Manipulați cu  minciuni, reduși la tăcere de tabuuri. Este nesănătos și dezumanizant, iar noi ne-am săturat de asta.

Începând de astăzi, am ajuns la Twitter, care sperăm că va fi radioul pe unde scurte de sub pătură. Ni se spune că aici nu există opreliști, gardieni. Dacă se va dovedi că este fals, vom pleca. Dar, între timp, suntem recunoscători că ne aflăm aici. Ne vom întoarce în curând cu mult mai multe.”[4]

Pfu, sumbru tablou! Vasăzică, o Americă obsedată să nu-și piardă rolul de hegemon discreționar al comunității internaționale arogat cu trufie timp de un secol. O Americă paralizată de spaimă, căci nu degeaba Hillary Clinton și-a exprimat în public, nu demult, angoasa: „Nu vreau ca nepoții mei să trăiască într-o lume dominată de chinezi !”[5] Și pe bună dreptate,  fiindcă „pentru America este foarte dificil  din punct de vedere emoțional să accepte să  fie înlăturată  nu din lume, ci chiar și din Pacificul de Vest de un popor asiatic pe care l-a desconsiderat și  l-a tratat, multă vreme cu dispreț,  considerându-l decadent, slab, corupt și inapt. Sentimentul supremației culturale a americanilor va face ca această ajustare să fie foarte dificilă.”[6] De aici și tonele de manipulări  grosiere și zgomotoase, de tabuuri revoltătoare prin  stupiditatea  lor, de amestec ostentativ în treburile altor state sub pretextul democrației și libertății. Strigătul carlsonian are accente  disperate, de aceea, poate, și cele 80 de  milioane de  vizualizări  (în numai 19 ore) ale emisiunii sale.

[1] Primul episod al emisiunii Tucker pe Twitter

[2] Senator republican de Carolina de Sud

[3] Primul episod al emisiunii Tucker pe Twitter

[4] Primul episod al emisiunii Tucker pe Twitter

[5] Citată de Graham Allison în Capcana lui Tucidide: mai pot evita Statele Unite și China războiul?

[6] Lee Kuan Yew (fostul șef al statului Singapore), citat de Graham Allison în Capcana lui Tucidide: mai pot evita Statele Unite și China războiul?