ANTI- INTERVIU. Dan Puric, artist, scriitor: „Pot să-i facă ăștia toate vaccinurile, dar omul fără libertate nu mai e om!” (prima parte)

Reporter: Bună seara!
Dan Puric: Sunteți britanic. Aveți punctualitate.

Rep: Am întârziat două minute.
Dan Puric: Fiind român, le-am băgat înapoi.

Rep: Se întâmplă. Între români se acceptă. Așadar și prin urmare…, v-am întrerupt, tocmai vă plimbați cățelul!
Dan Puric: Nu, mi l-am adus. Acum îmi plimbam gândurile!
Rep: Să le duceți departe?
Dan Puric: Trăim o epocă cu o gândire scurtă, de Facebook.
Rep: Vă rog mult să nu-l luați chiar ca un interviu. Mai mult ca discuție!
Dan Puric: L-ați și început, domnule!
Rep: Da, să încep cu o întrebare plictisitoare.
Dan Puric: Dați-i drumul! Hai să vă spun o chestie: știți cu maestrul ăla Zen, care-a zis „Să mă-ntrebe careva ceva, că sunt plin de răspunsuri!”?
Rep: Și câți ucenici avea? Vreo 300.
Dan Puric: Aoleu!

„S-au luptat fantastic să treacă din „ciuma roșie” și-au intrat în „cancerul albastru”

Rep: Nu pot să înțeleg. Caramitru rămâne șef pe Cultură și dvs mergeți la Urziceni. E normală treaba asta? De ce unii pleacă și alții rămân, mai ales în Cultură?
Dan Puric: Păi, cum să zic. Nu am nici un resentiment față de dl. Caramitru. Spunea Socrate ”Dacă discutăm despre idei, suntem inteligenți, dacă discutăm despre evenimente, suntem mediocri și dacă discutăm despre oameni, suntem tâmpiți”.
Dar, hai să luăm esența întrebării. De ce sunt eu la Urziceni? Păi, la Urziceni, ah!, trebuie să aduc aminte cum mă ducea mama la 14 ani în gară, de făcea naveta, și acolo în gară am văzut pe un panou ”Aflăm de la Poliția orașului Urziceni”, erau scrise „Așa Da” și „Așa nu”, și erau vreo sută de țigani care fuseseră prinși fără bilet și râdeau, erau haioși în poze, și la „Așa Da” nu era niciun exemplu, înțelegi, și a rămas panoul, domnule! (râde, n.n.). Ca să ajung și eu pe panou, trebuie să nu plătesc biletul, trebuie să fiu „în flagrant”.
Nu ne dăm seama că sistemul acesta de bulversare a valorilor, de înăbușire a tot ce este românesc, a tot ce este puternic este blestemat, și-atunci este foarte firesc să se întâmple ceva: în România ai început să te miri de lucruri normale. Cum să spun, s-au luptat fantastic de mult să treacă din „ciuma roșie” și-au intrat în „cancerul albastru”.

Rep: Englezii spun „feeling blue” când sunt triști. Că simt „albastru”.
Dan Puric: Tare. Am început cromatic.

„La noi este suferință peste suferință, peste suferință”

Rep: Asta cu biletul e tare de tot. Noi în istorie am fost mai mult la categoria „Așa da” sau la „Așa nu”? Că în Uniunea Europeană am intrat prima oară fără bilet: românii au călătorit sub TIR-uri ca să ajungă în Franța.
Dan Puric: Domnule, uitați care e treaba cu urcatul în trenul Istoriei. A fost și Tratatul de la Varșovia un tren, și comunismul a fost un tren. Știu bancul ăla nemaipomenit cu trei ardeleni în gară și la un moment dat pleacă trenul, și doi aleargă, îl prind și-i făceau semne de „la revedere” lu’ ăla rămas în gară, da’ el râdea în hohote și îl întreabă unul „Da’ de ce râzi,domn’le”, și el zice „No, că ăia trebuia doar să mă conducă la gară” (râde, n.n.). Păi, am vrut noi să urcăm în trenul ăsta? Vin peste noi tot felul de triburi de gândire, ideologice, pe o felie de pământ…
Rep: Ginte.
Dan Puric: Noi suntem marcați de o suferință. Știți cum e: scrii pe pielea aia, se șterge, mai scrii, se șterge, dar rămâne din scrisul celălalt. La noi este suferință peste suferință, peste suferință, iar ce-a venit acuma, am senzația că ei chiar dau foc la scrisul ăsta, ca să ne dispară și memoria, aici este important. Îmi zicea un ziarist, a găsit bine termenul acum câțiva ani, cum e de la „genocid” – e „memoricid”, se lucrează la omorârea Memoriei: ăștia tineri, marea majoritate, nu mai au memorie și nici nu-i interesează să memoreze ceva, sunt total anafectivi.
Dacă mă-ntrebați pe mine ce caut la Urziceni, unde-a făcut mama naveta și, cum să zic, am toată admirația față de comunitatea de-acolo și față de orice cătun din România, câteodată e mult mai valabilă decât Capitala, pentru că- vorba lui Titu Maiorescu, cică „Margine, margine, dar toate lucrurile tremură la margine”. Adică, sunt vii. Ei bine, eu personal, prefer să fie înconjurat, cum sunt acum, de o minoritate românească- tragică dar imbatabilă, decât să stau alături de o majoritate alienată. Asta este.

„Virusul biologic omoară un milion, virusul ideologic distruge o lume”

Rep: Atunci de ce nu și-o lua Klaus Iohannis consilieri niște păstori de pe muntele Rarău? S-a înconjurat cu surmenații lui.
Dan Puric: Ocolesc, nu din diplomație, dar îmi vorbiți de un pion pe o masă de șah, iar eu trebuie să fiu atent, ca într-o partidă de șah, că ăla face 5-6 mutări, iar eu trebuie să fac 5-6 mutări înaintea lui.
Pe mine mă interesează cum e condusă această țară din afară, nu din interior- că asta nu mai există, spre prăbușire și spre desființare. Noi acolo trebuie să fim atenți. De exemplu, acum, la fumigenele astea care se trag, cu virusul ăsta, care există, avem o evidență chiar tragică, dar în spatele lui, ceea ce este cumplit, este virusul ideologic. Este un virus ideologic care va distruge.
Am mai spus-o, virusul biologic o să omoare un milion, două, trei, între care poate să fie și subsemnatul, dar celălalt va distruge o lume. Iar lumea are totuși spasme, începe să-și dea seama, pentru că virusul ăsta ideologic le-a atacat libertatea. Am găsit astăzi o idee nemaipomenită, care ar merge și pentru poporul român, și pentru toată Europa, este a lui Rabindranath Tagore (filosof din India, n.n.) și spune „Trebuie să convingem fluturele că libertatea cerului valorează mai mult decât adăpostul coconului”.
Libertatea cerului, domnule! De fapt, tot Tagore cred că a spus, cuvântul „pasăre” în sanscrită înseamnă „născut de două ori”: o dată din ou și a doua oară când zboară. Dacă nu zboară, nu-i pasăre.
Omul nu mai e om fără libertate, pot să-i facă ăștia toate vaccinurile! De-asta strigă o Europă întreagă, o lume întreagă: li se ia din libertate! Măsurile epidemiologice și-așa sunt destul de primitive, că de o sută de ani nu s-a făcut niciun progres în materie de virusologie, carantina nu e aia, cum să zic, „quaranta” (40 de zile, lb. italiană în orig.; perioada de carantinare, n.n.) de la 1300-și-ceva unde opreau vasele genoveze, nu, carantina e cu 400-500 de ani înainte de Hristos. Noi suntem pe-aceleași modalități primitive, domnule, ne ținem masca la gură în anul 2020, în timp ce sunt descreierații ăia care bagă cipuri în cap la porci, la oameni, vor să ne controleze.

Reporter: Noi, ăștia cu memorie, ne putem întreba: de la partidul lui Decebal la USR nu cumva este o involuție?
Dan Puric: Nu trebuie să avem prejudecata că dacă Istoria merge înainte, este o evoluție. În ’46 am fost în involuție: am fost 50 de ani în involuție și 30 de ani în cădere liberă. Din punct de vedere tehnologic, este o involuție tehnologică. Din punct de vedere moral, există o istorie morală a omenirii, suntem în cădere liberă. Omul și-a denaturat ființa de om. A prevăzut Constantin Noica atunci când zicea „Occidentul, cultura untului”, adică a unui pragmatism care nu vede mai mult decât asta. Sigur, discursul meu nu este unul anti-Occident ci e la nivelul acesta de pragmatism exagerat.

„Ca niște șobolani băgați într-o traistă: au fugit fiecare încotro”

Rep: E o mică viclenie aici, ei tot timpul identifică Occidentul și cultura Vestului cu câteva „elite”. Putem identifica Occidentul cu câteva „elite” care păpușăresc, spre exemplu, la Uniunea Europeană?
Dan Puric: La noi, tot ce-am avut elite, de la pașoptiști, încoace Junimea, studiile și le-au făcut în Franța, cei din Moldova prin Germania, noi datorăm enorm de mult Occidentului: nu mai fac acum o trecere prin Istorie, categoric că a fost un factor civilizator de mare valoare.
Dar noi ne gândim la Occidentul de astăzi, noi ne gândim la faptul că această cultură occidentală a fost confiscată și distrusă. Reperele de bază- creștinismul, cultura greacă și Dreptul Roman, care erau fundamentele, au fost distruse. Domnule, te unești cu cine, dacă noi nu avem valori comune?
Acum, să mă ierte Dumnezeu, dar prin 1936, Nichifor Crainic voia „o Europă cu națiuni diferite dar cu un cer comun”. Păi, ce „cer comun” avem noi, domnule? Noi avem o monedă comună. Și-acum, gândiți-vă numai la situația aceasta, situația de criză: faptul că nu există un „cer comun”, faptul că nu au o valoare spirituală comună…
Gândiți-vă că a fost o Europă creștină. Dacă Europa era creștină în situația aceasta de față, s-ar fi văzut niște gesturi creștine uluitoare, de solidaritate. Pe când așa, fiind ca niște șobolani băgați într-o traistă, au fugit fiecare încotro. E o nebunie, este îngrozitor, au fost niște demonstrații de separare cumplită, de deșurubare a unui Turn Babel. La Turnul Babel, când cădea un muncitor, nu era nicio problemă, când cădea o cărămidă ieșea un scandal acolo.

Rep: Era cărămida aurită.
Dan Puric: Era material, ca și-acum. Nu vedeți că oamenii au devenit „resurse umane”?
Rep.: Roboței. Încolonați. Frumoși. Cuminți.
Dan Puric: Înainte, pe vremea comunismului, erau „forță de muncă”. Bă, da’ când suntem „oameni”? Știți că în antichitate, apropos de libertate, Cetatea era importantă, cetățeanul și suveranitatea. Și omul era nimic, omul nu avea nicio valoare. Omul a avut valoare când a apărut Hristos pe pământ.

(Va urma)

(https://blogtraianhoria.wordpress.com/)