Anticar, cronicar. Adam Smith-ul necorespunzător ideologic

Azi mi-am propus să pun un pic pe tapet problema drepturilor, dar și despre abuzul clienților, comportament față de carte și alte metehne rare, dar reale.
Problema cu, unde se sfârșește dreptul și unde începe abuzul nu e de nasul meu amărât de anticar, e filozofică , juridică, pardon să vă spun, abisală…Deci nu intrăm prea mult în logica juridică.
Dar, când onor cititorul , cumpărătorul la așa 5-7 zile se trezește că lectura cărții respective nu-i dă satisfacții și vine cu ea în vârf de degete strigând autoritar : știți nu e ce mă așteptam, ce credeam…vreau să o dau înapoi…Ce faci?
N-ai ce , bagi mâna în buzunar, faci hârtii și dai înapoi banii că altfel riști să te plimbi pe la moșia lu’ Conu Horia (Constantinescu) și , pe principiu, clientu are tot timpu dreptate mai primești de la un comisar din ograda-i și nițică amendă…

Azi, după ceva timp, mi-am adus aminte de drepturi/abuzuri, când un tânăr nemulțumit de Adam Smith, Avuția Națiunilor, ediția aia bună comunistă de la Academiei, nu cea apărută vai mama ei prin Moldova, după anii 90, incompletă și trudită pe cea mai proastă hârtie, deci când după fix o săptămână de la cumpărare, distinsul client mă onoră cu returul.
Primul imbold, să-l refuz, dar anticarul irațional fu imediat pus la punct de partea latentă din mine rămasă din avocat și dădu soluția rațională: ia bre banii și fugi d-aci…

Asta de azi mi-a adus aminte de una care le întrece pe toate: Cineva a cumpărat o carte cu ani în urmă a lui Gauck, primul conducător al Institutului care se ocupă/ocupa cu cercetarea abuzurilor lu’ STASI în Germania.
M-a sunat un tip după o săptămână cum că iubita sa a cumpărat din greșeală, că de fapt cartea e o tâmpenie să mi-o dea retur.
Până la urmă, zic, las-o așa ce mă cramponez de 20-30 de lei…Când primesc cartea ce să vezi, individul sau individa pur și simplu au măcelărit cartea, era decupată în zeci de locuri…

Dar, alt „drept” de care cred unii că beneficiază și îl folosesc în exces este dreptul la cât mai multe poze sau informații despre carte…Sună sau trimit maill , le trimiți informația de cele mai multe ori, iar ei nu te obosesc măcar cu un mulțumesc, de cumpărat sa fi convins că ăla care zice ca la pozar :mai la dreapta, mai la stânga, pagina de titlu, sumarul, sunt cei care n-o să cumpere în 8 din 10 cazuri. Azi, de exemplu, după experiența cu Adam Smith-ul necorespunzător ideologic, fix când se pregătea să plece răzgândacul, mă sună un domn care nu era lămurit de ce conține Tehnica prelucrării maselor plastice, cu capsa bine pusă de abia încheiata convorbire cu primul stimabil, pe acest ultim domn l-am expediat în cel mai crud stil de vânzător plictisit cu argumentul (cumva real) că nu am cartea la îndemână.
Dar, zic totuși e o carte ieftină de 20 de lei, vă dați seama, dau să zic…
La care completarea clientului îmi taie elanul oricum inexistent: ” a, nu e 10 lei…”
Am uitat să vă spun care a fost argumentul oferit pentru restituirea „Avuției…” de către tânărul meu cititor: „Eu de fapt vream „Capitalul” de Marx, dar era stoc 0…