Popularitatea lui Orban în România este de 57%. Institutul Nézőpont din Budapesta a dat publicității rezultatele unui sondaj de opinie despre percepția premierului Ungariei, Viktor Orban, în rîndul românilor

Apogeul chirurgiei sau instrument cu două tăișuri?

Am avansat mult pe tărâmul chirurgiei în ultimele câteva mii de ani. De la trepanații (inutile) și amputații de membre pe viu, de la „vindecatul” cataractei prin înțepatul ochilor cu ace în formă de lance până la mult promițătoarea chirurgie genetică. În ultimul secol, chirurgul și instrumentele sale au făcut pași tot mai mari și tot mai repezi. Acea ramură a medicinei (în fond o artă, o chestiune de îndemânare) s-a îndepărtat treptat și de semnificația termenului propriu-zis (gr: cheirourgia: cheir – mână, ergon – muncă, activitate, faptă; deci „ceea ce se face cu mâna”), fiind lăsată în ultima perioadă în seama roboților, inclusiv a celor microscopici, a unor simple molecule cu numele abracadabrant CRISPR/Cas9.

În general chirurgia clasică s-a limitat la îndepărtarea unor părți considerate bolnave din corpul uman și la eventuale reparații, acolo unde era posibil. Lăsări de sânge, extracții de dinți stricați, de pietre ori de fetuși care refuzau să vină pe lume pe căi naturale, extirpări de abcese, tumori și excrescențe patologice. Urmele lăsate de intervenții erau adeseori sesizabile. Cicatrice, infecții, instrumente și comprese „uitate” în câmpul operator, distrugeri de țesuturi, vindecări miraculoase etc., toate mărturii ale (ne)priceperii chirurgilor, dar și ale uimitoarei capacități de regenerare a organismului uman. Cu timpul s-a trecut la o chirurgie care lasă urme tot mai puține, mai mici și mai camuflate, dar și la implanturi de tot felul, ba chiar la chirurgia de înfrumusețare. Și astfel acea artă a tămăduirii a devenit un business.

Chirurgia minim invazivă a ajuns dezideratul ultimilor ani, deși, așa cum s-a putut constata, nici ea nu satisface chiar toate cerințele de siguranță și de perfecțiune. Riscurile chirurgiei laparoscopice/prin gaura cheii pot fi uneori destul de mari, chiar dacă nu lezează vizibil țesuturile. Există numeroase relatări despre calculi biliari multipli care nu pot fi extrași în totalitate și apoi o iau la plimbare prin corp, dând de lucru medicilor și pacienților ani de zile, ori despre ciment acrilic injectat în vertebre și ajuns în inimă și vasele de sânge. S-a insistat astfel pe căutarea de noi și noi metode și s-a recurs la biotehnologie și la ceea ce astăzi se preamărește pe toate canalele: chirurgia genetică. Pe ce se bazează aceasta? Pe încă un plagiat după natură, și anume după modul de funcționare a sistemului imunitar al bacteriilor, sistem nu atât de complex ca al nostru, dar destul de precis și de eficient.

Tot ce-i viu, de la o simplă celulă la cel mai complex organism (cel uman), e dotat de natură cu un sistem de apărare mai rudimentar ori mai sofisticat. Fiecare celulă din regnul animal sau vegetal își are dușmanii ei. La rândul lor, și dușmanii își au preferințele și specializările lor, neputând sau neavând interes să atace orice, oricum. Dacă ne referim la cele mai mici (ne)ființe, care sunt virusurile, putem spune că, în calitate de inamici, ele își aleg nu doar regnul ori specia, ci și organul, ba uneori chiar și tipul de celulă pe care să-l atace. Există astfel virusuri specializate în a ataca plante (virusul mozaicului tutunului), animale (virusul pestei porcine,) oameni (virusul rujeolei), dar și bacterii (bacteriofagi, sau simplu fagi, adică virusuri devoratoare de bacterii). Acei fagi sunt cei mai eficienți ucigași de bacterii de pe planetă și unele dintre cele mai specializate virusuri, în sensul că fiecare specie bacteriană nu poate fi atacată și distrusă decât de virusul potrivit, de unul care deține „cheia locuinței”, cum s-ar spune.

Fără fagi, bacteriile s-ar înmulți vertiginos și asta ar provoca dezechilibre masive în natură. Zilnic, aproape jumătate dintre bacteriile marine cad pradă fagilor. Nu toți fagii omoară bacteriile – unii preferă simbioza. Față de ceilalți, bacteriile au învățat să se apere. Cel puțin jumătate dintre bacteriile cunoscute dispun de un astfel de sistem de apărare pe care-l transmit și generațiilor următoare. Cum se apără? Prin „chirurgie genetică bacteriană”. Se folosesc de niște „foarfeci” enzimatice speciale cu care decupează o bucățică din materialul genetic viral, și-l implantează apoi în propriul ADN și îl pun la păstrare, pentru ca mai târziu, la o nouă invazie, să aibă pregătită matrița după care-și vor confecționa armele. Locul unde se memorează totul se numește CRISPR (Clustered Regularly Interspaced Short Palindromic Repeats): secvențe palindromice scurte, grupate și spațiate regulat. Și mai simplu: Secvențele palindromice sunt secvențe de ADN care pot fi citite în ambele direcții, de la stânga la dreapta și invers, fără să-și piardă sensul, cum ar fi în limbajul nostru ANA, REPER, POTOP etc., numai că ele sunt scrise în „limbajul” ADN-ului). Acele „cuvinte” ciudate se repetă la intervale regulate și sunt separate între ele prin niște distanțiere. Să ne imaginăm un raft cu cărți, în care sunt așezate câteva volume (palindromuri) identice. Între acele volume se află interpuse diverse obiecte pe post de distanțiere. Unul dintre acele distanțiere va fi chiar bucățica de ADN viral pe care bacteria și-a decupat-o spre păstrare cu ajutorul enzimelor-foarfeci. Astfel își arhivează bacteriile informațiile despre virusul care le-a atacat.

Pentru a-și putea produce arme (foarfeci) eficace, în ADN-ul bacteriilor, în imediata vecinătate a CRISPR, se mai află niște secvențe genetice care codifică pentru proteine (enzime) pe nume Cas (CRISPR-associates genes). La următorul atac, se declanșează de îndată niște semnale și sistemul de apărare intră în funcțiune (așa cum face și sistemul nostru imunitar), rezultatul fiind formarea unor complexe enzimatice cu rol de foarfeci care vor secționa materialul genetic al intrusului, inactivându-l. Foarfeca propriu-zisă este chiar enzima Cas. Există mai multe astfel de enzime Cas, numerotate cu cifre: Cas1, -2, -3 etc. Exact pe aceste foarfeci precise (sau să le spunem „bisturie”?) s-a axat și cercetarea, care n-a făcut decât să copieze strategia bacteriilor și s-o facă utilă și aplicabilă și în celule mai complexe, inclusiv în cele umane. O bacterie nu are însă un nucleu solid, așa cum are o celulă umană, de aceea se cerea o proteină Cas mai perfecționată, capabilă să pătrundă în interiorul nucleului de altfel bine blindat al celulei umane. Atât de bine blindat, încât nimic din ADN-ul nostru nu părăsește vreodată nucleul, ci doar eventuale copii (rețete) trebuincioase pentru diverse sinteze și împachetate în binecunoscutele molecule de ARN mesager implicate în biosinteza de proteine. Acea proteină se numește Cas9 și am plagiat-o de la Streptococcus pyogenes, bacteria scarlatinei.

Dar cum procedăm cu celulele umane, care, se știe, nu dispun de un complex CRISPR/Cas? Ei bine, introducându-l din afară. Acel complex este format din două componente: o proteină și o secvență scurtă de ARN. Să ne imaginăm Cas-ul ca pe o foarfecă, iar CRISPR ca pe o bucățică scurtă de fermoar cu vreo 20-30 de zimți, căruia îi lipsește jumătatea complementară, jumătate pe care el urmează să și-o caute. Uneori se lucrează cu proteina Cas fabricată în laborator, alteori doar cu codul genetic (ARN-ul) al acesteia fabricat în laborator, ca la vaccinurile anti-Covid. La bacterii, rolul complexului (natural) CRISPR/Cas este de a căuta jumătatea (de fermoar) complementară care aparține virusului. De îndată ce a găsit-o, ADN-ul intrusului e secționat și acesta e anihilat. În ingineria genetică, rolul complexului (sintetic) este de a căuta fragmentul de ADN unde se află ascunsă partea lipsă a fermoarului, fragment pe care noi intenționăm să-l modificăm. Dar cum să-l găsească? Folosindu-se de o sondă (s-o numim ARN ghid, ARNg) care servește „proteinei-bisturiu” Cas9 drept călăuză, conducând-o la locul unde trebuie „operat”. Acele sonde se opresc exact în dreptul secvenței de ADN ce urmează să fie secționată de Cas9.

Dar mai e o problemă: Cum ajunge acel complex în celulele noastre, care, se știe, nu acceptă nimic străin, în orice caz nu fără să se apere? Acel complex nu poate fi introdus în corp nici sub formă de tablete și nici prin simpla injectare, fiindcă ori ar fi distrus de sucurile digestive, ori n-ar avea nicio șansă să pătrundă în celule, împiedicat fiind de sistemul imunitar. Așadar, e nevoie de un cal troian și de un deschizător de porți. Ei bine, ar putea ajunge acolo printr-un procedeu asemănător celui utilizat de noile vaccinuri anti-Covid-19 bazate pe ARN mesager și respectiv pe vectori. Ingredientele de care avem nevoie sunt: fie molecule de ARN și de enzime prefabricate în laborator și împachetate în niște picături de grăsime (nanoparticule lipidice) numite liposomi, fie doar codul genetic pentru acele molecule, introdus într-un virus care face pe vectorul și le injectează în celulele umane, urmând ca ele să le fabrice singure. Această procedură aplicată pe viu nu e lipsită de riscuri, întrucât, deocamdată, nu se știe exact cum își vor găsi acele particule injectate celulele țintă (tot așa cum nu știm nici în care celule ajunge de fapt ARN-ul mesager din vaccinuri), dar se lucrează la asta.

Se poate opera însă și în afara corpului, adică în eprubetă. Se înțelege de la sine că nu ar avea sens să lucrăm direct cu celulele mature bolnave și să le „operăm” în eprubetă. În primul rând pentru că nu le-am putea extrage pe toate din organism. Și în al doilea rând fiindcă ele au o durată de viață scurtă, după care sunt înlocuite cu altele, poate la fel de bolnave. În general se merge cât mai aproape de origine și se lucrează cu celule cât mai tinere, adică cu celule stem (celule-mamă), aflate la originea diverselor linii celulare: musculare, hepatice, sanguine etc. Așadar, acolo trebuie să ajungă „mesajul” dacă vrem să vindecăm o boală musculară, de ficat, sau o leucemie etc. Nu ne rămâne decât să recoltăm prin biopsie celule stem de la persoana respectivă și să le amestecăm în eprubetă cu ingredientele menționate: virusuri „inofensive” care conțin codul genetic pentru CRISPR/Cas9 și respectiv molecule prefabricate și împachetate în picăturile de grăsime. După „operație”, celulele stem sunt reintroduse în corp și dau naștere treptat unor celule sănătoase. (Precis că v-ați și pus întrebarea dacă ele vor reuși să se înmulțească în așa măsură și să ajungă să le domine și pe celelalte rămase netratate în corp, fiindcă nici prin această metodă nu se pot extrage toate celulele stem bolnave. Poate sunt distruse anterior prin chemoterapie? Poate prin repetarea „operației”?!)

Odată pătruns în nucleul celulelor, CRISPR/Cas9 se pune pe căutat un cuvânt anume într-o bibliotecă formată din 3.000 de cărți a câte 1.000 de pagini, fiecare pagină cu câte 1.000 de litere. Încearcă să găsească jumătatea complementară a unei bucățele de fermoar cu vreo 20 de zimți și o lungime de câțiva nanometri într-un fermoar lung de 2 metri și făcut ghem, în care se înșiruie și se repetă (aparent) întâmplător vreo 3 miliarde de perechi de zimți de patru culori, fiecare culoare legată pe partea de vizavi de culoarea complementară. Odată găsit, dă un semnal forfecuței și aceasta taie fermoarul (ADN-ul) exact în punctul indicat. Restul decurge automat, se spune (!?). Care rest? Reparația stricăciunii, se înțelege, fiindcă o celulă nu poate funcționa cu ADN-ul întrerupt.

Aici ne bazăm pe reacția automată a celulelor. Ori de câte ori se produc fisuri în materialul genetic, se declanșează mecanismele naturale de reparație. De îndată intervine trupa de croitori și reparatori care încearcă să peticească ruptura. În general se pleacă de la premisa că reparația o să se facă cu destule greșeli, astfel încât gena defectă secționată să nu mai poată fi citită și să devină inutilă. De unde ne luăm siguranța?! În plus, astfel de reparații nu funcționează în toate celulele, ci doar în acelea care se multiplică. Or, se știe, există celule precum miocardul, mușchii ori neuronii care se divid foarte rar până la deloc. Alteori, trupei de reparatori-croitori din celulă i se pune la dispoziție chiar peticul de ADN de care să se folosească pentru transplant, un șablon preparat în prealabil în laborator, pe care croitorii să-l înhațe și să-l monteze acolo unde se dorește. Prin urmare, „se provoacă mutații” așa cum apar ele și în natură spontan, prin diverse greșeli de copiere, cu diferența că aceste mutații provocate sunt unele extrem de precise – sau cel puțin așa se spune. Și se mai spune că, spre deosebire de metodele folosite anterior de biotehnologie, aceste foarfeci pot fi fabricate în laborator mult mai rapid și sunt infinit mai ieftine. O să vedem în articolul următor câteva scenarii din multitudinea celor care au alunecat în ultima perioadă în lumina reflectoarelor, precum și altele care amenință din umbră.

Cu scuzele de rigoare pentru tehnicitatea acestui articol, o să încerc acum o sinteză a explicațiilor de mai sus. Avem tot mai multe cunoștințe despre „lumea nano” și posibilități de a o manipula, de la an la an. Bineînțeles că nu o înțelegem pe deplin, ba chiar uneori nu înțelegem nici complexitatea tabloului general, și prin urmare nici consecințele mai îndepărtate ale intervențiilor noastre. Fiecare pas înainte e promițător, dar asta nu înseamnă neapărat că am făcut vreun progres uriaș. Mai avem de aflat și de perfecționat multe lucruri pentru ca plagiatul să treacă examenului neiertător al ochiului critic al naturii. Este adevărat, știm multe și facem multe. Dar, ca în orice situație în care avem un teritoriu foarte mare de explorat, cu cât facem mai multe, cu atât cresc șansele de a afla mai apoi (când înțelegem mai mult) că am comis o eroare. Nu ne rămâne decât să sperăm că n-a fost prea gravă, ori chiar fatală.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

32 comentarii pentru articolul „Apogeul chirurgiei sau instrument cu două tăișuri?”

  • ‘Te intrebam daca te-ai prins de asta: ce ai spus tu si ce a spus H sunt echivalente. ‘

    nu sint echivalente :), tocmai ce am scris ceva mai sus :)…

    ( in general…Universul e plenar eficient:)), daca un tip, o tipa, a zis ceva acum ceva timp si ceva anotimpuri, zeci,…sute, ect,..nu se va mai naste naste unul, una, ulterior, spre ex pe vremurile astea, care sa zica…acelasi lucru:))), va zice ceva ‘dezvoltat in stil fibonacci! :))) )

  • tot asa cum cercetatorii lumii mari mai au olecut de munca pentru a ‘descoperi’ ‘a treia componenta a unicului foton, tot asa mai au olecut de munca pentru a ‘descoperi’ referinta folosita de cele doua elicii adn.
    abia asa se va putea initia o operatie folosind chirurgia cuantica prin superpozitii, bineinteles ca referinta folosita va fi ‘imaginea din oglinda a Referintei, ca, vorba aia, stim exact despre ce e vorba in povestea asta, despre Antiadevar, deci despre Antiom :))
    ( Stiintele Pmantului se desvarasesc Artificializand…Natura :)), asa ca, totusi, barim la nivel teoretic sa se stie ca exista si Stiintele Cerului:)), si ele deja si au facut treaba, desavarsit!, ca ‘toate au fost bune foarte’,
    asa ca, fix cum spuneam, nimic nu mai e de adaugat si nimic de scos folosind o desavarsire a Stiintelor Pamantului, care e Chirurgia Cuantica 🙂
    Natura E! desavarsita si nu va pica in Veci!, pentru ca ea…de fapt E! atunci cind se Daruieste!, deci practic un Dar… Perpetuu:) )

  • Cred ca suntem intr-unul din cazurile in care etica subiectului este mai complicata decat subiectul in sine.
    .
    „…..this raises the question of whether we have the right to alter the genetic composition of species in nature.”

    • futureworkinstitute.com / crispr-ethical-concerns /

    • „Many of the alterations we make could have unintended consequences and lead to mutations that destroy or radically change the species we originally sought to protect.”

    • Despre asta va fi vorba în partea a doua a articolului.

    • ‘Cred ca suntem intr-unul din cazurile in care etica subiectului este mai complicata decat subiectul in sine.’

      pai…depinde care e subiectul :))

      daca subiectul e chirurgia cuantica discutia e intr un fel,
      iar daca subiectul e ‘rolul Mintii in Dinamica Creatiei’,…deja vorbim despre ceva superior ‘chirurgiei cuantice’ :)), ca vb despre o ‘desavarsire’, caz in care fix asta ti se si cere in discutie, desavarsire 🙂

      uite ca io zic asa: discutia despre ‘etica subiectului’ are sens daca si numai daca ea e un efect al discutiei care are ca subiect ‘ rolul Mintii in Dinamica Creatiei’ :)))))
      doamna doctor,…prin urmare io dabia astept sa vad cum definiti subiectul, mai intai :)))

      ‘chirurgia cuantica’ se exprima prin superpozitii, prin urmare modific titlul astfel:
      Chirurgia Cuantica e Apogeul chirurgiei?… sau primul pas spre ‘chirurgia prin superpozitii ?!
      :))))))))

      • creca m a inspirat spyci, cu ‘Nu e apogeu, suntem langa start’,
        insa nu acu m a inspirat ci mai demult,…demuuult,…am si uitat cind,
        si dupaia am ramas asa, inspirat!
        ce chestie…
        :)))

      • @online: „si dupaia am ramas asa, inspirat!”
        Adik te-am formatat. Vezi daca ai refuzat sa-mi dai pufuleti !

        • pai daca ai sarit un pas…ce sa fac?!
          mai intai mancam pufuleti…puri si abia dupaia imi venea inspiratia si stiam si cum sa i invelesc in ciocolata:))

  • important e ca am ajuns la Apogeu:))
    imbunatatirea genetica a omului e o punere la indoiala a Creatorului, a Inimii Universului.

    Stiintele Lumii, cu Destepaciunea Intruchipata in frunte, pun l aindoiala Stiintele Cerului, in fapt chiar Inteligenta.
    Mintea ( Universului ) pune la indoiala Inima ( Oului Absolut )

    in mod cu totul si cu totul stiintific, Stiintele predate prin scolile lumii mari cu asta se preocupa :))),
    Creatorul va fi declarat Impotent, iar oameni vor zice:
    Daaaa, asa e! :)))

    doamna doctor, stiintele Civilizatiei sint Stiintele Pamantului, sint Stiintele Mintii, iar ele au ca Temelie fix Matematica.
    Stiintele Cerului, ale lumii aleilalte:)), sint Stiintele Inimii, iar ele au ca Temelie….Adevarat Matematica :)), numele ei fiind acesta: Iubire 🙂
    :))
    in scolile lumii mari se invata stiintele lumii mari, adica Stiintele Pamantului.
    Stiintele Naturii sint din alta poveste, a Naturii, profesorul, in acest caz, fiind Natura insasi… 🙂

    • doamna doctor,
      cea care preda Stiintele Naturii este chiar Natura!
      Stiintele Naturii, adica Stiintele Cerului ( cele ale Pamantului se vor adauga… :)) ) sint…un DAR!:))
      nici macar Hristos n-a fost in stare, cit a fost om, sa i invete pe apostoli Stiintele Cerului…prin Acumulare:))),
      aceste Stiinte le-au fost Daruite! apostolilor,
      …atunci cind le a fost daruit, trimis, Mangaietorul, Duhul Sfant:)

      goana dupa Stiintele Acumularii e tot una cu Goana dupa vant:))
      Succes celor care doresc sa urmeze calea Acumularii:))),
      insa…se stie!, exista si Calea Daruirii:) :))

      • Acumulati!, Acumulati!,…daca asta va doriti, insa… luati aminte la ce s-a spus deja, ca mai exista o Cale, a Daruirii 🙂
        in fapt a Inimii 🙂

        doamna doctor, cu Chirurgia Cuantica se preocupa Inteligenta Artificiala, asa ca treaba e…ca si rezolvata,..insa fix pe cit e posibil ca Infinit sa tinda catre Zero ( adica Superpozitiile MINTII sa se…suprapuna:))) ),
        deci nicio grija, va rezolva Inteligenta Artificiala toate problemele…genetice pe care unii oameni simt ca le au :)) :)))

        • de fapt….eu vorbesc despre cu totul si cu totul altceva decit vorbiti dumneavoastra,
          pentru ca in timp ce dvs ridicati in slavi Stiintele Pamantului, Stiintele….Acumularii de cunostinte,
          eu amintesc ca exista si o alta Cale, a Stiintelor,
          cea a Daruirii:),
          cea care Daruieste Stiintele, care sint Stintele Naturii, fiind chiar Natura, insasi NAtura:)

          acu’ daca exista Calea asta, a Stiintelor pe care le porti pentru ca ti-au fost Daruite…fix de Natura, cum sa zic io ca aceasta Cale nu exista?!:))))
          exista doamna doctor!, ba chiar…E! :))
          si si ea e o…Aronie!, la fel ca ailalta ‘Cale’, a Inteligentei Artificiale, care si ea e o Armonie, cu cealalta superpozitie a MINTII, care e chiar Mintea, singurica singurea… 🙂

          • Cunoasterea de sine e…o poveste a Acumularii 🙂
            Recunoasterea de sine e o poveste a Daruirii 🙂

            ori te Cunosti, ori te Recunosti ( insa unul dintre acesti ‘ori’ il poarta fix pe SI :)) )
            🙂

          • @online: „eu amintesc ca exista si o alta Cale, a Stiintelor,cea a Daruirii”
            .
            „aceleaşi tendinţe ordonatoare
            care sunt responsabile pentru ordinea vizibilă a lumii,
            pentru legile naturii, pentru apariţia elementelor chimice
            şi a proprietăţilor lor, pentru formarea cristalelor, naşterea
            vieţii şi tot restul, sunt active şi în formarea sufletului
            omenesc şi în interiorul lui. Ele permit reprezentărilor să
            corespundă lucrurilor şi duc la posibilitatea structurării
            noţiunilor. Ele sunt responsabile pentru acele structuri
            existente cu adevărat, care par să se despartă în ceva
            obiectiv -lucrul-şi ceva subiectiv – reprezentarea-
            doar atunci când le privim din punctul nostru omenesc
            de vedere, când ele sunt fixate în gânduri” – Partea si Intregul, Heisenberg
            .
            Te-ai prins?

          • ‘Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea se vor adăuga vouă.’

            Te ai prins?

          • Te intrebam daca te-ai prins de asta: ce ai spus tu si ce a spus H sunt echivalente. Daca zici ca nu, asa ramane, tu esti autorul….
            (Si oricum sunt bucuros ca a scris cineva „eu amintesc ca exista si o alta Cale, a Stiintelor,cea a Daruirii”. A fost si putina invidie, da’ mi-a trecut repede :)))))

          • pai din ce zice Heisenberg lipseste fix SI-ul.
            vb despre Unda, despre Corpuscul, insa Esenta e SI-ul dintre ele.

            ordinea,dezordinea,
            mare, mic,
            Cer, Pamant,
            etc.
            …si cu SI-ul dintre ele cum ramane?!, ca abia el e cel care conteaza,
            pentru ca el e Viata, el e Adevarul, el e Calea.

            Stiinta Pamantului este Matematica, iar Stiinta Cerului e Iubirea.
            Matematica e Imaginea din Oglinda a Iubirii, adica e fix pe dos si cu capul in jos decit e Iubirea.
            tocmai dasta si poti pricepe lumea asta mai bine daca stai tu insuti intors pe dos, cu capul in jos…si mergand pe contrasens, pentru ca abia sa vezi ‘ce e in fata Oglinzii’
            Matematica este SAU, Iubirea este SI. SAU este AntiSI.

            ‘chirurgia cuantica’ e despre Superpozitiile Mintii Universului

            ‘tendintele ordonatoare’ sint puse la indoiala in stil plenar,
            insa Taria nu sta in ‘tendintele ordonatoare, ci in SI-ul dintre
            ‘tendintele ordonatoare’…si…’punea acestora la indoiala in stil plenar’

            SI-ul e Taria,
            SI-ul este Piatra din Unghi.

            Cerul e Cer, Pamantul e Pamant, insa Intregul e…Fiul Acestora, adica al Mintii, al Inimii, iar el e insusi SI,
            ( care in fapt e Miscarea Inimii, care implineste Voia Mintii, deci iata Intregul: MInte, SI, Inima 🙂
            modific titlul cartii astfel: ‘Singularul, SI, Intregul’
            e mai sugestiv, zic eu, decit Partea si Intregul, chiar daca as mai completa o cu citeva paragrafe… )
            :))))

          • pai…io nu zic nimic, dar absolut nimic nou!,
            s-a tot zis…ce spun si eu,
            cum ar putea crede cineva ca dupa ce Hristos a vorbit… a mai ramas ceva de completat!:)))
            tot ce era de spus s-a spus deja, de pe vremea lui Hristos:)

            faza e ca…chiar si cuvintele au evoluat in stil fibonacci, dupa atatea anotimpuri:)),
            asa ca una e sa vorbesti despre Antihrist…acum 2000 de ani si alta treaba e sa vorbesti despre Inteligenta Artificiala pe vremurile astea:))).
            bineinteles ca nu spui ceva nou, ca ceea ce faci e exclusiv o aducere la zi a ‘zicerii’ de acum cam 2000 de ani:)))
            insa…anotimpurile au dezvoltat si ‘vederea’ in acelasi stil, fibinacci, asa ca pentru unii Antiadevarul se vede fix ca Adevarul:)), asa ca orice le ai spune… ei nu vad:))

          • @online: de acord, dar nu mai spune in clar, sa nu ne aresteze si pe noi :))))

          • @spicy
            si in seara asta am purtat o discutie interesanta,
            daca ma intrebi pe mine as spune ca e suficient ca ea sa se manifeste:))),
            mi se pare deja o concluzie de bun-simt:))
            insa…ma gindesc si ca… asa cum sint sint fix cu masura care e suficienta :), ca daca nu erau suficiente…erau in asa fel incat sa devina astfel:)))

          • pai…’ochelarii’ au expirat!:)))
            nu le mai poti darui ochelari de corectie oamenilor, ca…definitia ochelarilor pentru asa ceva…tocma ce a expirat!:)))
            acum se lucreaza direct cu ‘ochii’,
            or acestia sint definiti…inca de acum cam 2000 de ani, de cind Hristos a adus in turma si ultima oaie ratacita:))

            daca nu mai exista ochelari, si si ei stiu asta:))), n ai nici acces la inima sau mintea oamenilor, poti doar sa i ajuti sa recunoasca:), nu sa cunoasca.
            si, oricum, Pacea se manifesta, atunci cind o face, cu egala consideratie!:)

        • Nu e apogeu, suntem langa start, ancorati si legati la o mentalitate clasica. Nanotehnologia, folosita inteligent, va duce intr-adevar la crearea unui om superior, plecand de la imbunatatirea functionarii creierului. Ce numesti „Acumulare” se va face extrem de rapid. Gandeste-te, cu cateva cipuri care vor ajuta creierul, poti citi si asimila o carte de sute de pagini in cateva secunde. Cu aceeasi satisfactie, cu aceleasi emotii, etc. pe care ti-o da cititul aceleeasi carti in mod clasic, dar intr-o saptamana. Creierul va putea decide pentru tine daca ai nevoie de o interventie de chirurgie genetica si o va face (aceea despre care e vorba in articol). Calculatoarele nu vor mai fi necesare, cand vom dori, vom putea face calcule complexe si vom putea rula programe in propriul creier. Display-uri pentru ce? Ce vezi in filme cu ochelari ca display sunt prostii. Avem deja ochi si un creier care formeaza imaginile. Conectarea intre noi tot prin aceleasi cipuri. Nu e despre conversatii. E despre idei, rationamente, creativitate. Dar creierul nu le va primi decat pe cele superioare celor deja existente in el. Liber arbitru… mai „pe cartela” (si asa ne-a adus numai belele).
          Nu stiu cum se numeste toata asta , am auzit ceva de „postumanism”, dar cred ca e nepotrivit, vom fi doar pe o treapta superioara evolutiei, dar tot oameni. Superiori.

          • :)))

            omului, daca ii mai adaugi un varf de ac, nu mai e om,
            iar daca ii scazi tot un varf de ac, bineinteles ca nici asa nu mai e om.

            chestiei care ‘ nu mai e om’ ii poti spune dupa dorinta, spre ex ‘ om superior, dar tot om’ 🙂

          • @online: cred ca o sa fie totusi mai mult cu „medicamente* si mai putin cu cip-uri. Negociem. :))))

          • @online: se vor putea transfera/vinde minti si constiinte clonate.

          • Si daca toate astea erau deja functionale, as fi scris corect „aceleiasi”, nu „aceleeasi” – ca la „la centru’ pentru adulţ întârziaţ. undenvăţ io.” 😛

          • Cipul ala la creier va fi doar pentru cei cu probleme medicale sau pentru cei care nu l-au antrenat (folosit). Pentru cei care-si vor mentine creierul functional, antrenandu-l (folosindu-l) in scopul pentru care a fost creat, nu va fi nevoie. Acestia vor putea gandi si decide si singuri, neavand nevoie de autoritati care s-o faca in locul lor. Decat eventual cu forta, dupa cum s-a vazut in ultima vreme.

          • @cib: credeam ca-i evident ca e doar o modesta si nevinovata satira pentru subiectul imbunatatirii nanobiotehnologice a omului.

          • Te-ai prins ca narativul oficial scartaie si deh, hai sa ne dam umoristi si satirici da’ numa’ un pic si doar asa cat sa nu se prinda fraierii, n-asa?

          • Doamne, ce lume!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Crunta exploatare a sînului Julietei

Fiecare poveste de călătorie scrisă de Ion Cristoiu aduce ceva ce nu te aștepți, pentru că ochiul versat surprinde amănuntul pe lângă care ceilalți trec fără să-l vadă.
Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii Mediafax