Arhiva Afectivă. Descendența de gradul opt

– Mi-e foame, mi-e frig și mă dor picioarele. Când ai de gând să-mi arăți locul unde pot să rămân peste noapte? Trebuie să mai stau mult în mijlocul drumului?
– Te simți ignorată? Credeam că pandemia te-a călit. Ai răbdare, în câteva minute sper să revin cu vești bune. Ia loc. Cheți îmi arătă o băncuță în fața unei porți mari, scorojite, pe care cu o linie de contur subțire era zugrăvită o găleată. Apoi, furișându-se în frunziș dispăru. Așezată pe bancă, mi-am sprijinit spatele de lemnul încălzit de soare al porții. Era un reazem binefăcător în acel moment al zilei. Nu bănuiam că era ultimul moment de tihnă trăit în acea lume care părea din alt timp. Nu știu de ce speram să-i regăsesc pe cei din Salcâmu Mic așa cum îi cunoscusem.
O adiere a ierbii, ceva ca un susur greu de descris în cuvinte, îmi întărea convingerea că voi asista la întâmplări care îmi vor pune cumpătul la grea încercare.
– Vremea frumoasă și locurile noastre te îndeamnă la reverie?
Cheți vorbea de undeva din apropiere dar eu nu o vedeam. Apăru în cele din urmă de sub poartă, întâi cu urechile, apoi cu întregul corp. Întinzându-se ca după un somn scurt de amiază își îndreptă umerii și ridicând una din lăbuțe îmi arătă direcția înspre care trebuia să pornesc.
– Dincolo de grădina părinților lui Rafailă Cloambă se află o modestă construcție, un fel de baracă. Nu te lăsa impresionată de aspectul ei. Vei găsi în interior tot necesarul șederii tale aici. Mâine, înainte de prânz, ne revedem. Acum scuză-mă, dar trebuie să mă retrag.
– Și fișa?
– Care fișă?
– Păi cum intru în baracă?
– Înțeleg, ți-a rămas în minte eventualitatea cazării la complexul Miheț și fii. Acolo, da, era necesară fișa. La baracă accesul se face prin recunoaștere facială. Uite, ca să nu rămâi cu impresia că noi nu avem grijă de tine îți spun doar atât: complexul este pentru turiști, oaspeți de seamă, iar baraca este pentru rude, prieteni de familie, neamuri îndepărtate…
– Și eu în ce categorie mă aflu?
– Conform verificării recente a celor din Comandament, tu figurezi la rubrica „descendenți de gradul opt”.
– Incredibil! A cui descendentă sunt așa hodoronc tronc? Și de ce de gradul opt?
– Nu e o invenție și nici o stratagemă care să te afecteze în vreun fel. Vei afla la timpul cuvenit. Toate la vremea lor. Ai spus că ți-e foame, că te dor picioarele, etc. Ți-ai revenit? Putem să o luăm cătinel spre pășune, să revedem locul în care Rafailă uluit a scăpat androidul în iarbă fiindcă Suzi, cornuta de Pinzgau dacă îți amintești, începuse să-i explice cum stă treaba cu sincronizarea aplicațiilor pe telefonul mobil. Hai, ce zici? Pornim? Nu e departe, vreo patru kilometri dus, patru kilometri întors, până la nouă seara suntem înapoi.
– Cheți ai de gând să-mi faci recapitularea povestirilor pe traseul de dus-întors al cirezii satului?
– Nicidecum, dar mi-am zis că o plimbare de opt kilometri ți-ar face bine dacă ți-e frig, foame și te dor picioarele…
– Glumeață strănepoată a tigrilor din Bengal, mâine, sigur mâine, merg cu tine oriunde, dar azi nu, în nici un caz.
Cheți aplecă ușurel capul, spuse „ssst” și îmi arătă o mămăruță care escalada un fir de romaniță. Apoi, cu ochii mijiți și cu glas șoptit spuse:
-E ora luminii străvezii. E timpul când totul redevine adevărat pentru câteva secunde. Du-te, mergi să te odihnești, pe mâine!
Am urmărit în tăcere cum pisica năzdrăvană se îndepărta cu mersul ei unduios dar sigur. Negura care promitea furtună se risipise iar soarele în asfințit mai lumina doar câteva vârfuri de plopi.
Am ajuns aproape de baracă. Nu știam unde era plasat senzorul de „acces-recunoaștere-facială”. Eram și nu eram preocupată de ingeniozitatea prin care Comandamentul obținuse schema completă a fizionomiei mele. Nu eram surprinsă. Multe din lucrurile tipice zonei Salcâmu Mic, nu erau noi pentru mine. Dar iată că unele se dovedeau a fi mai mult decât neobișnuite. Trecuseră totuși trei ani! Câte nu se pot, dar mai ales câte SE POT întâmpla în trei ani? Multe… Pandemii, vaccinări, resetări, tornade, erupții vulcanice, lansări în cosmos, alegeri, decizii, vizite la mese de cinci metri, summituri, controverse, marșuri, festivaluri… Și multe, multe altele….
(va urma).