Autobuzele viu colorate

La început, Theodor Anghelache dăduse curs educaţiei sale americane. Nu se cuvenea să înjuri, să bruftuluieşti sau măcar să contrazici un cetăţean care formase greşit numărul de telefon. Cel puţin aşa se putea desprinde din unul dintre amendamentele la Constituţia SUA în interpretarea Curţii Supreme, care pronunţase în acest sens o sentinţă răsunătoare într-un proces la fel de răsunător.

Un lup din Alaska sunase din greşeală la Compania de electricitate. Dispecera, căreia îi ceruse Departamentul Deranjamente, îl bruftuluise, iar lupul, deşi îşi păstrase calmul, acţionă în judecată statul american.
Şi cîştigă astfel Procesul: Lupul versus Statul Alaska.

Treptat-treptat însă, sub tirul telefoanelor greşite, pojghiţa de educaţie americană se duse dracului şi Theodor Angleache rămase român.
Român pur şi simplu.
În această nouă postură, începu să-i înjure pe cei care sunau din greşeală, respectivii îl înjurau şi, dacă s-ar fi nimerit faţă în faţă, cei doi s-ar fi luat la bătaie.

Theodor Anghelache muri din cauza unui ins care-i trînti telefonul chiar din clipa cînd i se răspunse că aici nu e RATB-ul.
Era o premieră în istoria convorbirilor sale.
De cum suna telefonul, în Theodor Anghelache creştea brusc o enervare colosală.
Cearta care urma făcea s-o consume pînă la ultima picătură.
Rămas de data asta cu nevoia de scandal intactă, Theodor Anghelache se umflă şi plesni ca o băşică.

Pagini: 1 2