Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Boema – Cronica unor întâlniri memorabile

Cum se fabrică un pre-marxist: filosoful mon-ciu

A intrat, de multișor poveste, în folclorul facultăților de filosofie isprava noastră, a celor de la București, care am fabricat și am pus în circulație acel (fals) curs despre așa-zisul filosof prea marxist chinez Mon-Ciu. Dovadă că, atunci când ne-am cunoscut,printre primele lucruri despre care a dorit să discutăm cea care avea să îmi fie soție a fost tocmai această năzdrăvănie. Lucru cu atât mai interesant cu cât ea a absolvit psihologia la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași în anul 1976, iar noi, făptașii, părăsisem facultatea bucureșteană în 1971! În plus, odată intrată în folclor istoria filosofului Mon-Ciu, avea să cunoască felurite variante unele chiar foarte departe de ceea ce s-a întâmplat cu adevărat. Motiv în plus pentru a i relua și aici, în acest ospitalier colț de pagină.

Și, pentru a intra în atmosferă trebuie să spun că una dintre ideile, puţine, dar fixe, ale filosofiei oficiale de până la jumătatea anilor ’60 a fost cea a precursorilor marxism-leninismului, adică a gânditorilor care, deşi nu au fost contemporani cu „dascălii proletariatului” au avut idei care i-au premers. De unde reacţia sănătoasă de persiflare venită din partea noastră, a studenţilor nevoiţi să repetăm, până la supra-saturaţie, clişeele.O asemenea replică ştrengărească la aceste inepţii anchilozate este cea despre „filosoful materialist chinez Mon-Ciu”.

Ne aflăm, aşadar, în iarna anului 1967. Cu un an în urmă, la facultatea de filosofie a Universităţii din Bucureşti, luase fiinţă secţia de sociologie, după atâția ani în care, potrivit faimosului Dicționar de filozofie( cu „z” nu cu „s’!’) apărut în 1954 sub coordonarea lui Boris Ponomoriov, sociologia, alături de genetică, de cibernetică și de psihanaliză era considerată… o pseudo-știință. Faptul că în noua catedră, condusă de tot-mai-potentul Miron Constantinescu, revenea o personalitate de talia profesorului H. H. Stahl, căruia i se adăugau mai tinerii Cătălin Zamfir, Septimiu Chelcea, Virgil Constantinescu, Andrei Stănoiu, Natalia Damian, Stela Cernea sau Aculin Cazacu, era un semn de bun augur. Printre studenţii primei promoţii s-a nimerit să fie şi Florin C., ardelean de treabă, dar habotnic nevoie mare. Toată ziulica citând din „Tov. Miron” şi din „Dom* Ştal”. Azi aşa, mâine aşa, până când s-a pus problema aducerii sale pe cale cea bună. Momentul nu s-a lăsat aşteptat: examenul la istoria filosofiei antice și medievale care trebuia susținut cu profesorul Ion Banu, model de rigoare şi de sobrietate. Mai ales la examen, acolo unde numai bunele oficii ale asistentului, minunatul nostru susţinător, domnul Gh. Vlăduţescu (astăzi membru al Academiei Române) ne obţinuse, nouă irecuperabililor boemi din grupa 201, anul II filosofie generală, îngăduinţa și chiar simpatia profesorului Ion Banu.

Trecuţi, fiind de examenul cu profesorul Ion Banu, nu ne-a fost greu să comitem, cu mână calificată, „corpul delict”, spre a-l aduce la realitate pe interogativul Florin. Care pur şi simplu ne asasina cu neliniştile sale existenţiale: „Numai din cursuri întreabă tov. profesor? Lecturi suplimentare nu cere?” Drept care am ticluit un subiect „ca la carte”, după ce, în prealabil, i-am pus întrebarea de baraj: „Dar despre filosoful Mon-Ciu ai citit?” Cum, fireşte, nu citise, i-a procurat bibliografia, galant ca de obicei, George Ţărnea, inefabilul baladist. Textul, creaţie colectivă mai ceva decât opera matematică a celebrului Grup Bourbaky, bătut la maşina de scris a lui Morel Zelţer tot de către George Ţărnea, era redactat în stilul dogmatic al diamatului (acronimul sovietic pentru materialismul dialectic și istoric) și suna cam așa: „Cei care au învăţat istoria filosofiei după concepţia idealist-subiectivă şi agnostică nu au cunoscut opera filosofului materialist chinez Mon Ciu, care a trăit în secolul al V-lea înaintea erei noastre. Deşi a trăit doar 18 ani, acesta ne-a lăsat un singur text de o mare valoare filosofică, pe care voi il puteţi studia, astăzi, aşa după cum este reprodus pentru prima dată in revista sovietică, Vaprosîî filosofii: «O femeie este însărcinată, în pântecul femeii se află un copil, în burta copilului, este o tenie. Deci, materia este infinită, în timp şi in spaţiu». Iată in ce constau rădăcinile milenare care conferă superioritate și forță creatoare concepţiei revoluționare despre lume şi viaţă a clasei muncitoare şi a partidului său: materialismul dialectic şi istoric!”

Vine ziua examenului. Intră Florin şi, culmea ghinionului!, trage un bilet cu două subiecte, unul mai pe placul profesorului ca altul. Citez din memorie: 1. Dialectica lui Heraclit din Efes, și 2. Argumentele antiplatonice ale lui Aristotel. Nici că se uită, Florin, la bilet, că trânteşte: „Subiectele astea nu le cunosc, pentru că eu am citit cursurile facultative!” Profesorul: „De pildă?…” Florin: „Filosofia lui Mon Ciu!” Şi recită pe nerăsuflate ţidula noastră. Profesorul Ion Banu devine mai mult decât curios și îl întreabă pe un ton binevoitor: „Dar de unde ai avut dumneata cursul?” Florin, băţos: „De la Cionoff, de la Țrănea, de la Zelțer , de la Petrache și de la Monciu!”

Ruginea frunza din vii şi sărmanul Florin susţinea reexaminare după reexaminare. Mare noroc că tot domnul Gh. Vlăduţescu s-a făcut luntre şi punte pe lângă profesorul Banu, încât a reuşit bietul Florin să treacă anul!


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

7 comentarii pentru articolul „Boema – Cronica unor întâlniri memorabile”

  • Este vreo legătură între povestea de mai sus și fratele meu Monciu Alexandru al cărui pseudonim mai tirziu a fost Sudinski?

    • Da, Sandu a fost colegul meu de facultate, din 1965 și până în 1971 când am absolvit.Adevărul este că, în această ispravă, el nu a avut nici-un amestec, pur și simplu am recurs la numele său fiindcă se preta la jocul de cuvinte de care ne-am folosi atunci când am ticluit textul. Ca să fiu sincer până la capăt, nici nu i-am cerut voie să îi împrumutăm numele dar nici el nu s-a supărat. Mai mult, niciodată, după știința mea, nu a revendicat farsa. Alte șotii de-ale lui, recunoscute de toată lumea, există- slavă Domnului!- și poate că despre ele am să mai scriu tot aici, sub acest generic.

  • Au fost vremuri in care puteai intilni oameni, iar cultura, educatia, valorile etc, inca existau!
    Domnule Cristoiu ce va impiedica sa spuneti ceea ce vedeti si anume ca tara este condusa de o gasca din Transilvania, cu intentii clare de distrugere a statului roman? N-ati observat ca pactul de la Cotroceni, acela plin de prostii, a fost semnat de 5 alogeni? Sa-i numim: Ponta, Tomac, Ciolos, Orban si Werner. Nu observati bataia de joc la adresa romanilor?! Singurul sef de partid aruncat in inchisoare, era singurul roman care conducea un partid!
    Daca romanii se mentin in aceasta situatie nu au nimic bun de asteptat! Este chiar o dovada de alienare colectiva, care va avea ca efect disparitia statului si poporului roman. Toti vom avea de suferit, indiferent unde ne aflam! Nu vor exista exceptii, asa cum cred unii!!!

  • Ma gandesc cu nostalgie ca studentii de azi ar fi putut nascoci povestea aporiilor filosofului Mun-GIU din Pipideea…
    .

  • Ce s-a mai intamplat cu protagonistul? Imi amintesc ca era un blondut scund, un ciotulet de om, care a ajuns pe la Targu Mures si atat.

  • Vremuri de pionierat ! Azi filozofia a evoluat : avem un lung sir de la Poptamas la Osho…

  • Atunci bietul Florin a trăit o dramă existențială majoră. Acum această dramă a devenit o amintire frumoasă dintr-o vârstă a bucuriei vieții!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *