Va reuși USR să facă din entuziasm o forță politică pe termen lung?

În perspectiva prezenței pe post de mîna a doua (Mîna Regelui, cum mi-a zis o jurnalistă admiratoare a Game of Thrones), la interviul luat de Ionuț Cristache lui Dan Barna, am simțit nevoia să mă documentez asupra faptelor și zicerilor noii Stele a politicii românești. Nu degeaba folosesc acest termen împrumutat de politică din showbussines. Dan Barna traversează după scrutinul din 26 mai 2019 un proces amintind izbitor de cel descris de Radu Portocală în cartea sa despre Emmanuel Macron: Oriunde te duci, oriunde te întorci – vorba lui Mihai Beniuc – toată lumea șoptește – Dan Barna, iată-l pe viitorul președinte al României! La venirea la Putere a lui Ion Antonescu , Universul a scos o ediție specială al cărei colț de jos stînga cuprindea tableta lui Stelian Popescu, ulterior legendarizată prin titlu scurt și expresiv ca un foc de pistol: Iată-l! Deși Klaus Iohannis n-a abdicat încă și prin urmare l-a tras pe sfoară din nou pe iresponsabilui vesel Victor Ponta, mulți lideri de opinie sînt gata să exclame cînd apare Dan Barna la televizor: Iată-l! Printre altele am vrut să văd dacă la USR s-a făcut o analiză a rezultatelor din 26 mai 2019 sau cumva, cum s-a întîmplat la PNL sau la Pro România, aburii șampaniei băute în seara exitpoolurilor nu s-au risipit nici acum. Dintre multele interviuri date de Dan Barna postelectoral ( deja cam multe mirosind deja a dependență de media), m-am oprit la cel de la Smart FM, luat de Marius Tucă. Nu doar pentru că Marius Tucă e un intervievist cu mare exeperiență, greu de tras pe sfoară de politicienii care văd în presă nu altceva decît o fustă de escortă, dar și pentru că Dan Barna a fost în acest interviu întrebat și despre viața sa, nu numai despre părerile sale. Despre starea de spirit de la USR după alegerile europene, Dan Barna a făcut o mărturisire care l-a descumpănit pînă și pe Marius Tucă: Citiți tot articolul →

Cum s-au hărjonit cățelușii lui Klaus Iohannis în jurul Acordului Național Parțial

Miercuri, 5 iunie 2019, după două zile de consultări cu partidele parlamentare convocate de Klaus Iohannis pentru ceea ce el numea transpunerea în practică a Rezultatelor Referendumului din 26 mai 2019, președintele a susținut o conferință de presă. Marți, 4 iunie 2019, înainte de începerea consultărilor, Klaus Iohannis semnalează, atît în Statement, cît și în răspunsurile la întrebări, urgența de tip național a transpunerii în viață a rezultatelor Referendumului. Operațiunea din din 26 mai 2019 fusese o consultare populară menită a confirma sau infirma dacă electoratul e de acord cu o modificare a Constituției menită a consfinți interdicția amnistiei și grațierii în cazul faptelor de corupție și a elimina posibilitatea OUG în domeniul Justiției. Deși PSD mai mult a visat decît a acționat pentru a da amnistia și grațierea în cazurile de corupție, Referendumul a fost totuși bine venit pentru un viitor în care Klaus Iohannis, căzut de la putere și încolțit cu anchete penale, s-ar da peste cap să facă rost de o amnistie pentru corupție. Din punct de vedere constituțional succesul Referendumului – prezență și răspunsuri de Da – nu însemna nimic. Și dacă prezența ar fi fost, grație hărniciei securiștilor de la STS, de 200%, Constituția nu s-ar fi modificat în chip magic și automat. Și dacă pe parcursul celor trei zile de prozelitism catolic, Papa ar fi binecuvîntat-o cu Sfîntul Duh, Constituția ar fi fost aceeași. Nici gravidă n-ar fi rămas. Pentru aceasta se impunea un Referendum de modificare a Constituției. Un alt președinte care a folosit Referendumul consultativ ca instrument electoral – Traian Băsescu – deși a avut succes în 22 noiembrie 2009, nu s-a grăbit să convoace un al doilea Referendum, cel de modificare a Constituției pentru a transpune în viață rezultatele primului. Știa și fără să i-o spună cei de la SRI că un astfel de Referendum poate fi un eșec – reducerea numărului de parlamentari și trecerea la sistemul unicameral. Astfel că Referendumul din 2009 a rămas doar ca un moment invocat din cînd în cînd de Traian Băsescu chiar și după ce n-a mai fost președinte. Cu amintirea Referendumurilor consultative fără nici o finalitate practică, toată lumea se aștepta ca după țopăiala de rigoare pentru publicitarea succesului electoral Klaus Iohannis să se prefacă pe tăcute a fi uitat de aplicarea în practică a acestuia. Anunțul potrivit căruia partidele parlamentare vor fi convocate la consultări pentru a discuta cu președintele cînd și cum să se convoace Referendumul de modificare a Constituției a surprins pe neutri și i-a dat în clocot pe TeFeLiști. Klaus Iohannis, cel care timp de patru ani, n-a făcut nimic deosebit, în afară de naveta cu alai București-Sibiu la finele fiecărei săptămîni, se arăta mai dihai decît Traian Băsescu. Spre deosebire de acesta, Klaus Iohannis era decis să transpună în Constituție răspunsurile la întrebările atît de complicate că nici el nu le-a fi putut rosti dacă nu le-ar fi avut scrise pe o hîrtie din față: Citiți tot articolul →

Gîndurile lui Cristoiu: „De ce n-a scris Donald Trump pe Tweeter, «prietenul meu Liviu Dragnea a fost arestat, regret»?”

Monica Mihai: Săptămâna care a trecut România a pierdut scaunul nepermanent la ONU, un scaun pentru care s-a luptat destul demult și s-au dus negocieri în culise pe căi diplomatice, a pierdut în favoarea Estoniei. Care credeți că este motivul pentru care s-a ajuns în această situație? Ion Cristoiu: Păi principalul motiv este politica externă condusă de Klaus Iohannis, hai să fim serioși, cel care face politica externă este Klaus Iohannis. Monica Mihai: Nu a avut de a face amestecarea lui Liviu Dragnea pe partea asta? Ion Cristoiu: Nu, nu a avut, stați să ne lămurim, noi nu am mutat ambasada, aia a fost o legendă. Adică nu cred că acolo a fost o... dacă ar fi fost așa, domnul Trump ar fi trebuit să scrie pe Twitter „mulțumim României, îmi pare rău că nu am reușit să o sprijinim”. Monica Mihai: Și Trump nu a scris pe Twitter. Ion Cristoiu: Bineînțeles doamnă că nu asta a contat, păi cum să... noi avem o imagine catastrofală, dumneavoastră știți dacă te duci acum la Paris și întrebi pe unu despre aceste alegeri, știți ce vă întreabă? Am auzit că ați falsificat alegerile. Deci președintele României ca să vedeți cât de proști sunt ăștia de la (...) după ce că au câștigat alegerile în mod zdrobitor, tot ei au lansat în străinătate că la noi s-au furat alegerile. Și atunci dacă eu sunt la ONU și văd: corupție, anti-europeană, nu știu ce mai vor să facă și atunci... Monica Mihai: Confuzie pe plan intern politic. Ion Cristoiu: Da, și ea este, cel care a promovat această chestie a fost domnul Klaus Iohannis care susține peste tot că s-au falsificat alegerile, a fost fraudă, care fraudă? Monica Mihai: Ce ar fi obținut România dacă ar fi câștigat acest scaun permanent, care era de fapt miza diplomatică? Că vorbim de o miză diplomatică. Ion Cristoiu: Era un... membru ne permanent nu înseamnă nimic ca putere, dar erai acolo, erau anumite decizii la care conta și numărul de voturi. Monica Mihai: Cele care nu se foloseau de dreptul de veto, vorbim de scaunele permanente. Ion Cristoiu: Și conta la un moment dat, mai ciupeai pe acolo ceva fripturi, că venea unu și aveam nevoie în conflictul ăla, adică vocea ta era importantă, se auzea, dar cum să câștigăm noi, uitați-vă că noi am avut, uitați-vă la primirea, la vizita, la așa zisa vizită a lui Klaus Iohannis la Washington, care nu a fost o vizită oficială, ci era pe acolo și i-au aranjat niște lobby-iști cu Trump. Față de vizita premierului Orban care a fost vizită oficială și a președintelui Polonei, păi a președintelui Poloniei a fost o, cum să zic un spectacol... Monica Mihai: Și spuneți că ăsta este rezultatul eșecului politic extern al României? Ion Cristoiu: Da, una din cauze fiind faptul că din nevoie de politică internă, noi ne promovăm în străinătate imaginea rea. Dar în același timp spune că la Washington Klaus Iohannis nu are o relație directă, pentru că repet îl invita într-o vizită oficială, deci ce s-a întâmplat acum cu președintele Poloniei, asta este o chestiune unică, ați văzut că după discuția aia de pe peluză care încântat pe liderii români de opinie, s-a întâmplat ceva cu România? Citiți tot articolul →

Gîndurile lui Cristoiu: La Cotroceni s-a semnat un Acord Național Parțial. O aberație tip Klaus Iohannis

Joi, 13 iunie 2019, potrivit noi programări, a avut loc o nouă ediție a emisiunii, Gîndurile lui Cristoiu, transmisă în direct și înregistrată pe Mediafax.ro și Gandul.info. Moderator: Monica Mihai. Așa cum am procedat și data trecută redau în două ediții ale cristoiublog.ro transcriptul emisiunii. Înregistrarea video o voi posta în integralitate pe cristoiublog.ro, la cunoscuta rubrică video. Monica Mihai: Bun la o nouă ediție a emisiunii „Gândurile lui Cristoiu”, în fața mea jurnalistul și analistul politic Ion Cristoiu, bine ați venit! Ion Cristoiu: Bine v-am găsit! Monica Mihai: De unde ați venit? Ion Cristoiu: Am venit de la un breaking news, la Fundația Titulescu s-a lansat o carte a domnului Florian Banu, intitulată „Mihai Caraman, un spion român în Războiul Rece”, cam așa ceva. Eu am scris prefața la cartea asta, am venit de la un breaking news deoarece, pentru prima dată cel puțin pentru mine, dar cred că și pentru mulți tineri, generalul Mihai Caraman cel care a spart NATO înainte de 1989 a venit și chiar a vorbit în public și în cuvântarea pe care am ținut-o eu am sesizat acest breaking news și am zis că dacă aș fi fost director de televiziune de știri transmiteam direct pentru că chiar a fost o știre mai importantă față de comitetul ăsta executiv al PSD. Monica Mihai: Pentru că tot vorbim de breaking news-uri, în această săptămână am avut mai multe evenimente importante: Comitetul executiv așa cum ați spus și dumneavoastră al PSD care a avut loc astăzi, un comitet executiv la care s-au discutat mai multe lucruri, urmează să le dezbatem și noi în această emisiune: opoziția a depus în această săptămână mult așteptata moțiune de cenzură, săptămâna viitoare parlamentarii vor vota dacă cade sau nu cade Guvernul Dăncilă; trebuie să vorbim neapărat despre criza de peste Prut și anume tot ce se întâmplă acolo în momentul de față; dar și faptul că România a pierdut de curând scaunul permanent pentru care concura în cadrul Consiliului de Securitate al ONU; avem bineînțeles rubrica săptămânală „Editorialul săptămânii” și „Top 5 politicieni ai săptămânii”. Haideți să începem cu primul și poate cel mai important subiect al acestei săptămâni, mai exact Comitetul executiv al PSD, acolo unde Viorica Dăncilă cu alți oameni importanți din PSD pun la cale țara, ca să spunem așa. Au stabilit niște țeluri au vorbit despre un congres pentru alegerile prezidențiale, despre un congres pentru alegerea președintelui Partidului Social Democrat, care va avea loc pe data de 29 iunie, deși existau voci, mai exact Paul Stănescu, care spunea că ar trebui amânat acest congres. Cum vi se pare că s-au împărțit polii de putere în PSD, în urma acestui congres, cum vi se par taberele? Citiți tot articolul →

Cînd Elena Lupescu comanda broșuri împotriva ziariștilor adversari

În 1936 se tipărește și se distribuie în București și în țară o brosură semnificativ intititulată Jos laba de pe tricolor! Demascarea lui Stelian Popescu. Făcînd excepție de la regulile elementare ale editării, broșura nu dezvăluie nici editura, nici anul, nici tipografia unde a fost lucrată. Ne spune însă și cu litere de o șchioapă cine e autorul: Victor Eftimiu. Autorul reia în partea a doua a producției sale conținutul unei alte broșuri antiStelian Popescu Cine e Stelian Popescu, culegere de pamflete tipărite în Aurora lui Nicolae Lupu. Victor Eftimiu reia din broșura Aurorei girîndu-le cu semnătura sa prestigioasă, mai multe articole. Selectez un fragment de o rară violență, expresia urii stîrnite de marele ziarist, dar și a stilului fără mănuși din epocă: „Dar pînă să parvină aici și pînă să poată duce războiul fără cruțare, întreprins prin «Universul», contra gramaticei, Stelian Popescu a mînuit meserii în serii; a schimbat profesiunile cum n-a schimbat cămășile, și în toate a vădit aceiași mediocritate vecină cu trivialul, comparabilă doar cu figura lui banală și ștearsă de sub-chirurg de barieră. Părul creț al tipului de flașnetar clasic îi dă un miros pronunțat de suburbie; albul ochilor, furnicat de mii de vinișoare, îi dau căutătura speriată de cîine bătut și trădează omul care a suferit numai umilințe în viață; spinarea încovoiată sub povara nevăzută a păcatelor sale lucrative dă lui Stelian Popescu înfățișarea jalnică de sergent-major pus în retragere pentru infirmități ascunse; și cu toată asprimea lui de parvenit ajuns și cu toată bogăția în care se scaldă și pe care și-a însușit-o grație unui meșteșug testamentar, Stelian Popescu se îmbracă aproape ca un cerșetor – și aceasta din disprețul meritat către propriul său trup, pervertit în unealtă pîngărită în agonisirea sexuală a unui avut smuls în chip laș din mîinile slăbite ale unei bătrîne, îmbrîncită aproape în pragul nebuniei în clipe de voluptate mercenară. Biografia lui Stelian Popescu e bogată în isprăvi de tot felul: omul acesta a trăit și a cumulat parcă viața a trei ticăloși de perversitate diferită; lui Stelian Popescu i s-ar putea aplica toate legile represive a trei împărății, căci înțelepciunea unui singur popor n-a putut îngrămădi într-o singură pravilă criminală toate păcatele pe care le-a născocit acest om, anume ca să se facă vinovat de ele. Drumul pe care l-a parcurs el e lung și întortocheat; iar cărarea pe care s-a tîrît e însemnată, ca cea a unui melc, cu o dîră vîscoasă de bale respingătoare. Pe unde a trecut, acest om a lăsat urme de autentică murdărie. În școală a fost elev impertinent; în armată, soldat dezertor; în magistratură, judecător sadic; în barou, morpion testamentar; în politică, simplu takist; ca ministru, numai ridicol; în gazetărie, comerciant analfabet – în toate iremediabil nul. Citiți tot articolul →

Premieră în istoria politică a României: Viorica Dăncilă se delimitează de ea însăși!

Nu o odată am recunoscut că ziariști mai tineri, confrați întru suferința scrisului la gazetă, îmi pot stîrni invidia prin sesizarea unor realități care mi-au scăpat, fie pentru că nu le-am dat prea mare atenție, fie pentru că n-am fost prea ager față de ele. Un exemplu care-mi confirmă acest punct de vedere vine dinspre Evenimentul zilei. În numărul de miercuri, 12 iunie 2019, confratele Alecu Racoviceanu semnează articolul Breaking news: Dăncilă se leapădă de Dăncilă. Despre ce-i vorba? Cu ceva timp înainte de luarea lui Liviu Dragnea cu duba, un fel de urcare în elicopter a lui Nicolae Ceaușescu în 22 decembrie 1989, premierul Viorica Dăncilă a purces la o operațiune ce se cheamă de rebrenduire. Scopul manevrei era simplu. Viorica Dăncilă a fost timp de un an și ceva premierul lui Liviu Dragnea și nu al PSD. Prin ea Liviu Dragnea, oprit de o lege absurdă, pe care din motive inexplicabile pentru mine, n-a cutezat s-o abroge, să fie premier a fost, în fine, premierul de facto al țării, după cele două experimente eșuate numite Sorin Grindeanu și Mihai Tudose. Timp de un an și ceva Viorica Dăncilă, prin supunerea oarbă la indicațiile lui Liviu Dragnea, a fost responsabilă atît de realizările, cît și de eșecurile guvernării. Ca președinte executiv al PSD împarte cu Liviu Dragnea atît succesele, cît și insuccesele partidului în plan electoral. În aceste condiții, minima corectitudine moral-politică o obliga pe Viorica Dăncilă să plece atît de la guvernare, cît și de la partid, o dată cu Liviu Dragnea. Până la urmă în Istorie vor intra amîndoi: Premierul și Liviu Dragnea. Cu bunele și cu defectele pe care tot Istoria le va stabili. Ce face însă Viorica Dăncilă? Nu demisionează, nici măcar nu și asumă ca fiind și ale ei tot ce a zis și a făcut timp de un an și ceva, ci, într-un gest de o incalificabilă mizerie moral-politică se delimitează de Liviu Dragnea și culmea! chiar de tot cea făcut și a zis ea ca premier al României. Citiți tot articolul →

Singura formațiune pentru care scrutinul prezidențial e crucial rămîne USR

Toată lumea e de acord că alegerile europarlamentare au avut un singur Erou: Alianța 2020, USR, din punct de vedere practic, deoarece PLUS a contat doar prin persoana lui Dacian Cioloș, cap de listă și locomotivă a Alianței date fiind exigențele specifice ale scrutinului european. USR sau mă rog, Alianța, a obținut 22,36%. Au votat pentru ea, 2.028.236 de cetățeni. La alegerile parlamentare din decembrie 2016, USR a avut un procentaj de 8,61%. Au votat pentru ea 625.154 de cetățeni. Saltul e uriaș. În doar doi ani de zile, fără a fi beneficiat de susținere mediatică tradițională, cu o activitate parlamentară concentrată exclusiv pe spectacole stradale în Parlament și pe declarații anapoda, USR realizează un scor de aproape trei ori mai mare decît în decembrie 2016. Numărul celor care o votează sporește cu aproape un milion și jumătate. S-a vorbit chiar de un miracol. Și nu chiar aiurea. Alianța 2020 n-are structuri în teritoriu, ca PNL, de exemplu. Alianța 2020 n-are primari în toată țara, ca PSD, de exemplu, capabili să scoată la vot masele populare amăgite de perspectiva unei găleți goale făcute cadou alături de o broșură propagandistică despre mărețele realizări ale Guvernării Dăncilă. Alianța 2020 n-a avut la dispoziție bugetul statului, ca PSD, pentru a mitui largi categorii sociale cum sînt bugetarii și pensionarii. Alianța 2020 n-a beneficiat de un lider de forță așa cum s-a întîmplat cu PMP-ul în cazul Traian Băsescu. Și cu toate acestea, Alianța a cîștigat practic euroscrutinul.

Citiți tot articolul →

După Poroșenko, o altă slugă a fost lăsată din brațe: Plahotniuc. Ce altă slugă urmează?

Pe Facebook și prin bodegi se proclamă deseori, la trezie, ca și la beție, că România e țara tuturor posibilităților. Prin țara tuturor posibilităților se înțelege spațiul în care se pot petrece toate ciudățeniile, taxate în alte părți ale lumii, guvernate de reguli, drept aberații. Eu cred însă că alături de România trebuie să așezăm pe harta tuturor posibilităților și Republica Moldova. Doar în Republica Moldova poate fi situația descrisă astfel de Radio, luni, 10 iunie 2019: „Şedința guvernului s-a desfășurat la Parlament întrucât noii miniștri nu au acces în clădirea executivului, care este înconjurată de polițiști. Acolo conduce premierul în exercițiu, Pavel Filip, recunoscut de Partidul Democrat și de Curtea Constituțională. Pavel Filip a convocat astăzi o ședință a miniștrilor și a șefilor de agenții guvernamentale pentru a discuta despre modul de funcționare a guvernului în contextul actualei situației politice. El a solicitat să fie asigurată activitatea în regim obișnuit a instituțiilor publice, astfel încât cetățenii să nu aibă de suferit în urma crizei politice. Președinta Parlamentului aleasă de noua majoritate, Zinaida Greceanîi, a anunțat astăzi că parlamentul este funcțional și că angajații legislativului s-au conformat noii administrații. Între timp, Partidul Democrat a lansat o campanie de colectare a semnăturilor pentru demiterea președintelui Igor Dodon, pe care îl acuză de trădare de țară. Astfel, în prezent, Partidul Democrat controlează instituțiile statului, în timp ce PSRM și Blocul ACUM deţin majoritatea parlamentară și se bucură de susținere din exterior.” Evenimentele de la Chișinău n-au stîrnit în România un prea mare ecou. E și asta o dovadă de țară a tuturor posibilităților. Cînd vine vorba de trăncăneală politrucă, Republica Moldova pare a fi grija numărul unu a oratorilor mai mult sau mai puțin binecuvîntați de Dumnezeu cu o Gură de Aur. Acum, cînd la Chișinău se petrec fapte ieșite din comun în România , se tace mai mult sau mai puțin interesat. Puținele luări de poziție, mai toate dinspre politicieni apropiați de Blocul ACUM, au prezentat întîmplările de la Chișinău înscrise într-o logică politică normală. Citiți tot articolul →

Nu credeam că o s-o văd și pe asta! „Proasta lui Dragnea” e mai Dictatoare decît Liviu Dragnea în PSD!

Primul meu comentariu din presa democratică, publicat în primul ziar particular din România, Observator, 19 ianuarie 1990, purta titlul PCR, definitiv compromis. Un argument. Plecam în acest demers de la un interviu cu fostul lider comunist, Ion Gheorghe Maurer, difuzat de ceea se numea la vremea respectivă Televiziunea Română Liberă, despre cauzele dezastrului care au fost ultimii ani de domnie ai lui Nicolae Ceaușescu. Ion Gheorghe Maurer se înscria printre liderii fostului PCR care puneau totul exclusiv pe seama lui Nicolae Ceaușescu. Eu însă în ianuarie 1990 reacționam la această campanie de spălare a PCR prin trecerea păcatelor pe seama Mortului arătînd că principala responsabilitate aparține mecanismului absolut nedemocratic prin care se luaseră deciziile în partid. Practic, organismele colective de conducere ale PCR fuseseră reduse la rolul de simple instrumente de aprobare entuziastă a deciziilor luate mai întîi în cerc restrîns, apoi doar de un singur om. Întreaga mea operă de supraveghere democratică a vieții politice românești a stat sub semnul acestei credințe de neclintit că partidele politice trebuie să se supună total mecanismului democratic de luare a deciziilor. Congresele, reuniunile forurilor de conducere colectivă, trebuie să fie momente de dezbatere amplă, contradictorie, cu participarea și masei membrilor și activiștilor de partid. Congresele, reuniunile forurilor colective trebuie să ia decizii finale doar cu majorități, în nici un caz cu unanimități, ba chiar în unele situații propunerea liderului să fie pusă la îndoială de alți lideri și să cadă la vot. Nu cred că e necesar să mai justific acest principiu. Acest principiu, folosit la comentarea vieții interne de partid din PSD, a dat naștere la o succesiune de pamflete despre felul în care organismele de conducere colectivă ale PSD din ultimii doi ani au funcționat ca simple rotițe pentru aprobarea entuziastă a deciziilor deja luate de Liviu Dragnea. Congresele, ședințele CExN, reuniunile BPN, organisme de conducere colectivă, au fost tot atîtea momente de acceptare mecanică a deciziilor luate de un singur om. Am comentat Congresul Extraordinar al PSD, de sîmbătă, 10 martie 2018, pe cristoiublog.ro de luni, 12 martie 2018 sub titlul Liviu Dragnea a fost confirmat în funcție prin aplauzele sălii. Nici Nicolae Ceaușescu nu și-ar fi permis așa ceva. Comparînd Congresul PSD cu unul din congresele PCR (culmea, în defavoarea celui al PSD) scriam:

Citiți tot articolul →

Gândurile lui Cristoiu: PSD-ul sub Viorica Dăncilă e o glumă proastă

Emisiunea Gândurile lui Cristoiu, înregistrată și transmisă până acum duminică, va fi în direct, în fiecare joi, de la ora 19.00, pe Mediafax.ro și Gandul.info. Prima ediție live a emisiunii a fost transmisă joi, 6 iunie, de la ora 19.00, iar printre subiectele analizate s-a numărat situația din PSD, consultările de la Cotroceni, conflictul dintre Ludovic Orban și Rareș Bogdan, precum și dosarul Băsescu, înaintat de CNSAS Curții de Apel București. Astăzi public partea a doua a emisiunii: Monica Mihai: La fel s-a întâmplat și în Partidul Social Democrat, cel puțin președintele partidului Liviu Dragnea a plecat, Viorica Dăncilă este cea care a preluat șefia partidului, de altfel săptămâna aceasta au avut loc primele discuții sub noua conducere a Partidului Social Democrat mai exact Biroul Permanent Național, urmează CEX-ul care va avea loc mâine în care urmează să se decidă lucruri importante, inclusiv au fost zvonuri legate de o posibilă remaniere, cum vedeți PSD-ul sub șefia Vioricăi Dăncilă? Ion Cristoiu: O glumă proastă. Hai să discutăm cel puțin cinci motive pentru care este o datorie națională ca PSD să plece, indiferent cine ar veni. Primul acest sondaj spune un lucru tulburător, ceea ce bănuiam. Foarte interesant au fost întrebați din tot spectrul politic cu cine au votat, deci la 3 iunie. Monica Mihai: La scurt timp după alegerile europarlamentare. Ion Cristoiu: Oamenii au fost întrebați cu cine au votat și cei care au votat cu USR au zis cu USR, dar la PSD cât are scorul partidul 22%, au spus că au votat 4,7%, deci 18% din  cei care au votat le e rușine că au votat cu PSD. Monica Mihai: Dar întrebarea este dacă sondajul a fost făcut pe electoratul de dreapta? Ion Cristoiu: Nu, e făcut pe tot, păi nu care au votat cu PSD, partea cu anti-PSD a fost o altă parte a sondajului. Monica Mihai: Deci acesta e important de menționat că a fost făcut pe întreg electoratul. Ion Cristoiu: Deci primul motiv și cel mai important nu au fost alegeri parlamentare, într-adevăr, dar au fost alegeri, nu sondaje. Aceste alegeri arată o prăbușire a partidului de guvernământ în doi ani de la 40% la 22% ceea ce înseamnă că chiar dacă aritmetica parlamentară majoritatea e în favoarea lor, țara este împotriva lor. Nu poți să guvernezi și dacă ai majoritate absolută împotriva țării. Monica Mihai: Acest sondaj arată că țara nu mai vrea Partidul Social Democrat.

Citiți tot articolul →