Cînd Che Guevara e rentabil în dolari

În întreaga lume se pune, în prezent, problema mai mult dramatică a păstrării mediului înconjurător.
Un mijloc extrem de periculos de degradare a mediului îl constituie turismul.
Ca şi în cazul agriculturii, tăierea ajutorului gratuit al ţărilor socialiste şi al URSS a obligat autorităţile de la Havana să scoată bani din turism fără a apela la industrializarea modernă. Aşa a apărut şi s-a dezvoltat spectaculos Turismo de naturaleza, turismul care nu numai că nu distruge mediul dar, mai mult, îl exploatează conservîndu-l.

Complexul Las Terrazas s-a născut şi s-a dezvoltat într-un loc în care, în secolul al XVIII-lea, coloniştii francezi, alungaţi din Haiti, se stabilesc încercînd să cultive cafea. Nu reuşesc mare lucru. Reuşesc, în schimb, să erodeze solul. Acţiunii lor distructive i se adaugă despădurirea sălbatică practicată de către ţăranii cubanezi.

În 1967, guvernul cubanez, finanţează în chip spectaculos un plan de reîmpădurire. Pe 5000 de hectare sînt plantaţi 10 milioane de copaci. Sînt amenajate apoi 1344 kilometri pătraţi de terase de pini, 167 kilometri de drumuri. Sînt readuse la forma lor naturală, locuri, rîuri, cascade, stînci, văi.

Urmare a acestui efort, în 1985, zona e declarată Rezervaţie a Biosferei planetare una din cele 5 din Cuba.
În 28 februarie 1971, cei aproape 1000 de localnici de aici sunt grupaţi în Comunitatea Los Terrazas.
Sub semnul politicii sociale a regimului sînt construite un dispensar, grădiniţe, şcoli.
În 1990, în contextul reîntoarcerii turismului în insulă, Ministrul Turismului, studiază posibilitatea ca zona să devină destinaţie turistică fără a se renunţa la statutul său de teritoriu protejat din punct de vedere ecologic.

Echipe de psihologi şi sociologi sînt trimise la faţa locului pentru a intervieva rezidenţii.
Urmare a acestei acţiuni, sînt investite din fondurile guvernamentale, 6 milioane de dolari pentru a face din Las Terrazas un model de loc al Turismului ecologic.

Zona e împărţită în trei: mixtă, de tranziţie, strict protejată ecologic.
Turismul urmează să fie practicat pe două căi:
1) Grupuri care stau la Hotel Moco, aflat la jumătatea drumului dintre Comunitate şi Biserică.
2) Grupuri care (ca şi al nostru) vin să viziteze zona, interesantă atît din punct de vedere istoric cît şi natural.

Trăind pînă atunci izolată (la 4 kilometri de autostrada Pinal del Rio-Havana), comunitatea cunoaşte o îmbunătăţire spectaculoasă a vieţii.

Complexul are apă curentă, telefon, electricitate, internet.
95% din localnici lucrează în turism.
Restul sînt angajaţi în întreţinerea Biosferei.
Între aceştia se numără şi cei de la Centrul de Cercetări Ecologice.

Astfel apare pe harta Cubei şi a turismului mondial o zonă aparte. Comunitatea de oameni trăieşte şi munceşte într-o sălbăticie protejată.

Ce-i atrage pe turiştii străini în Complexul Las Terrazos? Şi pe cei veniţi să stea mai mult timp şi pe cei, ca noi, veniţi pentru o zi, mai multe lucruri:
1) Posibilitatea de a vedea ruinele vechilor exploataţii de cafea, pentru a înţelege ceva din istoria Cubei şi a Americii Latine.
2) Posibilitatea de a cunoaşte natura caraibeană.
3) Posibilitatea de a cunoaşte viaţa cubanezilor simpli.

Pentru cei care optează să stea aici mai mult timp, şansa de a se recrea într-un spaţiu de linişte, departe de larma lumii moderne.

Ei pot sta la hotel Moco (29 de camere) deschis în 1994, să se scalde în piscina naturală de la Rio San Juan pot merge pe jos pe cele două poteci care pleacă de la hotel.
Şi cei care stau şi cei care sînt doar în trecere trebuie să respecte strict normele ecologice.

După ce-am aflat rosturile Complexului Las Terrazas, m-am întrebat dacă nu există şi un alt motiv pentru care călătorii străini ar fi tentaţi să vină aici:

De a cunoaşte felul în care regimul Castro a reuşit să supravieţuiască prăbuşirii lagărului socialist apelînd la un turism extrem de inteligent.

Cum însă pînă şi eu, jurnalist de meserie, m-am prins de această posibilitate abia acum, cînd mi-am redactat însemnările, cred că e o posibilitate destul de redusă.

(Din volumul în pregătire pentru tipar Prin Cuba lui Fidel Castro)

Pagini: 1 2