Cronica de joi. In memoriam Horia Alexandrescu

Ieri dimineață, acum doi ani,  într-un septembrie la fel nebun și cu mari tulburări socio –politico-medicale, eram în plin Covid,  încă nu începuse războiul din Ucraina, -ce i-ar mai fi plăcut să scrie despre asta-, îl pierdeam pe unul dintre părinții fondatori ai presei democratice, așa cum îl numește maestrul Ion Cristoiu.  Da, au trecut doi ani de când Horia Alexandrescu nu mai este. Nu mai scrie, nu mai apare la tv, nu răspunde la telefon și nu mai sună până când se înroșesc firele.

Citez din amintire: Ioane, unde ții telefonul ăla? Când vedeam 0744 (…) și deasupra ecranului scris Șefu…

…Și acum am numărul în agenda telefonului, nu l-am șters și  nu-l voi șterge niciodată.

20 septembrie 2021, ce  zi sinistră, urât de frumoasă, de septembrie, o dimineață senină, cu un soare puternic și rece. Știam de suferința care-l măcina de câteva luni, vorbisem cu el cu trei zile înainte. Acum, după, cine este sau a fost Horia Alexandrescu? Întrebați o fătucă sau un guguștiuc din presă. Habar n-au!

Peste două zile, pe 22 septembrie îmi luam, de ziua mea, la revedere. La bună revedere, pentru că l-am visat azi noapte și era bine, era fericit.

Pe 5 septembrie s-au făcut tot doi ani de la dispariția lui Ivan, cel mai bun prieten al lui Horia.  Cum care Ivan? Ivan cel Mare care, plecat mai devreme cu lotca în ceruri,  l-a așteptat câteva zile și fratele său- așa se alintau reciproc. Sau când se șicanau: Ce mai faci, șoarece?!!, îi spune lui Horia.  Din păcate, niște cretini au vandalizat, în semn de omagiu, Memorialul  Ivan Patzaichin de pe faleza Dunării, la  Tulcea. Un țărănete a tăiat cu drujba lemne pentre foc, iar niște drogați, probabil, și-au exerxat talentul davincian,  cu graffiti.

Închei așa cum am început, cu voia maestrului Ion Cristoiu, citând din editorialul domniei sale publicat pe www.cristoiublog.ro,  în 21 septembrie 2021,  cea mai frumoasă și sinceră cronică a epocii și vieții gazetarului  Horia Alexandrescu, epocă în care meseria de jurnalist era meserie, nu fușereală ca acum:

„O dată cu el au murit și amintirile unui martor al marilor evenimente postdecembriste.
Amărăciunea mea la vestea morții lui Horia Alexandrescu e și amărăciunea unui Istoric al clipei care știe că Horia Alexandrescu nu și-a scris memoriile.
O dată cu el moare lumea așa cum a văzut-o el.”(Ion Cristoiu, 21 septembrie 2021)

Integral, articolul maestrului Ion Cristoiu îl puteți citi pe www.cristoiublog.ro, la fel de actual, la fel de memorabil. https://www.cristoiublog.ro/a-murit-unul-dintre-fondatorii-presei-postdecembriste-horia-alexandrescu/