Cronica de vineri. Nefirescul fapt că a nins în marele oraș i-a tulburat pe bucureșteni

Se face o săptămână de când a nins în București. Au mai văzut și copiii noștri zăpadă. Acum câteva zile, în noaptea de vineri spre sâmbătă, o ploaie mocănească s-a transformat în fulgi de zăpadă. Albă și curată. M-am culcat cu zoaie pe stradă, întuneric și urât, iar pe la 6 dimineața cvartalul mohorât, plin de rahați de mâțe și de căței de pe străduțe, era acoperit de ceva alb și strălucitor care se așternuse inclusiv peste găinațuirile porumbeilor pe care le curăț zilnic cu șpaclul de pe pervazele ferestrelor. Alb și o lumină nefirească, deși era doar în buza dimineții. Pe jos covor alb, ca din Coșbuc, asta a durat câteva minute până au trecut mașinile și-au înnegrit totul. Cu un fes tras peste urechi, cu fularul înfășurat în jurul gâtului și în tricou ies pe balcon așteptând ca să văd ce vedeam de atâtea ori în copilărie și de care, acum la bătrânețe, mi s-a făcut un dor nebun. Oameni cu lopeți, rânind la zăpadă, copii cu sănii, tăvălindu-se în zăpadă etc, etc. Nimic, nici țipenie de om. Toți stăteau pe la ferestre, care prin balcoane, care prin scările blocurilor, – v-am spus locuiesc într-un cvartal și am vizibilitate maximă la toate blocurile și scările care-l formează- și făceau poze la zăpadă, selfie-uri cu lopata, cu mașinile înzăpezite, cu aleile, cu pomii copleșiți de atâta greutate. Cei care locuiau la etajele superioare aveau altă panoramă. Cu oameni văzuți de sus, soldați cu lopețile la picior. Îmi chem soția să vadă și ea, iar ea îmi răspunde – Tati, e un semn de normalitate! Dacă nu era zi și era noapte, dacă nu era iarnă și era primăvară, puteai crede că era ca la noaptea de Înviere!

Pe mine mă cam sperie normalitatea asta, cu sute de telefoane licărind și fotografiind zăpada. Pe rețelele de socializare nu mai spun, eu sunt doar pe Facebook, dar mi-a ajuns. Prin nămeți dacă ai fi, știind că mai ai benzină pentru încă vreo două ore, și viața ta atârnă de asta, dar tot îți faci un selfie din mijlocul urgiei. Domni și domnițe cu pretenții, ce dracu, se pozează cu racleta! Vine Paștele, să vezi atunci poze cu ouă colorate, colaci și cozonaci. A nins!

Mâine, adică sâmbătă, mă duc acasă, la țară, în Siliștea Gumești. După mici provizii. Am vorbit din timp cu finul Costel al lui Măleanu pentru niște brânză, cu o vecină pentru ouă, dar în general mă duc să văz cum mai este gospodăria. Să vezi ce poze și ce selfie-uri îmi fac pe drum, pe câmp, lângă pădurea de la Tătărăști, acolo unde vânau pe vremuri căprioare Adrian Năstase, Petrică Roman și răposatul Dan Iosif.  Ce amintiri…

P.S. Minunea a durat câteva zile. De ieri a început să se încălzească, zăpada se topește, iar rahații apar cu căciulițe mici și hăinuțe de nea înghețată și mocirlită prin grădinile blocurilor, prin parcuri și pe trotuare. Nefirescul fapt că a nins în marele oraș i-a tulburat pe bucureșteni. Pe rahați și mai mult.