La mulți ani, România! La mulți ani, români!

Cu capul înainte

Deși condițiile au fost mai mult decât propice și nu s-a dus lipsă de probanți, adică de pacienți Covid – care au fost cu zecile de milioane –, și deși s-au efectuat mii de studii și s-au publicat zeci de mii de articole despre – încă „noul” – virus Corona, învățăturile general valabile extrase și extractibile par a fi destul de reduse, adică nu aduc multe noutăți față de cunoștințele de bază și în general față de ceea ce bunul-simț ar fi rezolvat de mult, dacă i s-ar fi dat ascultare. Multe studii au fost catalogate „pseudoștiințifice”, unele au fost retrase, altele suspendate. Foarte multe s-au dovedit a fi neconcludente, dificil de comparat ori contradictorii, puține s-au axat pe modul de transmitere a virusului în colectivitățile definite „vulnerabile” (căminele de bătrâni) ori pe eficiența măsurilor luate. Niciun studiu nu s-a ocupat de modul de distribuție a particulelor vaccinale la nivel de țesuturi și organe și nici despre fenomenele care stau la baza reacțiilor adverse vaccinale severe, cum ar fi trombozele.

Din studiile efectuate anterior, în perioade de liniște și calm, când cercetătorii nu erau puși sub presiune și își lăsau timp suficient – studii care vizau comportamentul animalelor de laborator mai mici și mai mari cu numele generic de „cobai” –, se poate vedea cum acestea, de la viermi, moluște și insecte, până la șoareci și hominizi, știu instinctiv sau învață rapid cum să se „descurce” și să facă față situațiilor neprevăzute, astfel încât, după câteva încercări eșuate, își revizuiesc și refac conduita și își remodelează comportamentul, elaborând și alte strategii. Până și plantele știu să-și îndrepte frunzele astfel încât să profite optimal de lumina solară, iar rădăcinile li se abat din drum atunci când dau de un obstacol sau de o otravă, încă înainte de a veni în contact cu acestea și de a afecta întreaga plantă.

Ce face Homo sapiens aflat într-o încurcătură numită „pandemie” și când dă de o fundătură, se izbește de un zid sau se împiedică de un prag ceva mai înalt? Se dă câțiva pași înapoi, își readună forțele și se repede exact pe același drum în același mod, în același zid, poticnindu-se de N ori de același prag. Cineva care ne-ar privi de undeva de sus și ne-ar analiza comportamentul în stația experimentală care a devenit planeta ar clătina din cap cu compasiune și s-ar întreba, probabil, cum de ne-a fost posibilă ascensiunea până în vârful ierarhiei și ce anume ne-a dereglat în așa măsură rațiunea și modul de abordare. Un grup după altul, o țară după alta și-au copiat strategiile, repezindu-se pe rând sau simultan cu capul înainte. Ne obișnuiserăm să credem că doar oile sau maimuțele „se iau una după alta”, ceea ce uneori conduce întreaga turmă încotro n-ar trebui. Studii recente însă susțin exact contrariul cu privire la necuvântătoare. Noile cunoștințe ne arată că nici oile și nici hominizii nu-și merită etichetarea. S-a dovedit că rudele noastre apropiate nu imită comportamentul celor din jur decât dacă au fost dresate de om să facă așa. Doar omul, ființa superioară, își însușește cunoștințele astfel și tot așa le și transmite mai departe progeniturilor, ceea ce stă de fapt la baza culturii și tradițiilor, pe care maimuțele nu par capabile să și le construiască.

Pe măsură ce le studiază îndeaproape comportamentul, cercetătorii se văd nevoiți să-și revizuiască ideile preconcepute. Hominizii preferă în locul imitatului un fel de reinventare a roții, ori de câte ori este nevoie de asta. Adică își modifică și ajustează comportamentul în funcție de împrejurări. Dacă ei procedează astfel, fiindcă instinctul le spune că supraviețuirea le depinde de adaptarea permanentă la realitatea aflată în perpetuă schimbare, atunci ce ne face pe noi, oamenii, să credem că realitatea noastră ar fi una bătută în cuie? Iluzia că suntem capabili s-o construim și s-o modelăm în conformitate cu necesitățile noastre? Să fie acesta motivul pentru care ne repezim cu capul în zid? Vrem cu orice preț să ne impunem punctul de vedere ori vrem să arătăm că „se poate” și că suntem capabili să învingem orice obstacol?

Dacă acel observator ar urmări evenimentele mai îndeaproape, ar putea constata și altceva: ceea ce pare lipsă de raționament în comportamentul celor mulți, siliți să-și repete la infinit mișcările, este de fapt un studiu în studiu. Undeva, la mijlocul distanței dintre supervizor și mulțimea debusolată care se izbește repetitiv de praguri și ziduri, se află trăgătorii de sfori, lansatorii ideilor și organizatorii studiului propriu-zis. Unul de o amploare fără precedent și care analizează cu acuratețe fix reziliența probanților la astfel de măsuri. Obiectul și subiectul studiului nu este „noul virus” ci „noul Homo sapiens”, iar probanții sunt mult mai mulți decât cei infectați de SARS-CoV-2. Indivizi, populații, grupuri și colectivități sunt urmărite și analizate pas cu pas, zi și noapte. Li se consemnează cu acuratețe traseul și activitățile, opiniile și lipsa lor, tăcerea individuală și cea colectivă, reacția fiecăruia la interdicții, frică, recompense și îndoctrinare.

Pe vremea când lucram la o instituție privată din Austria, am asistat la un mic experiment asemănător celui pe care-l trăim astăzi. Ca mai peste tot, existau și acolo disensiuni între angajați și etajele superioare. Rumori cauzate de cuantumul sarcinilor, de salarizare, de plata orelor suplimentare etc. Și aici, ca în majoritatea companiilor private, se ducea o luptă aprigă din partea angajatorilor pentru a împiedica înființarea de organizații sindicale care, odată apărute, nu mai puteau fi desființate, reprezentanții acestora nemaiputând fi concediați. Acele organizații ar fi avut un cuvânt greu de spus în legătură cu asemenea injustiții și mai ales cu eventualele concedieri fără preaviz ale celor care deranjau.

La un moment dat s-a trecut la ceva cu totul inedit: Angajatorii au început să reducă treptat din micile „favoruri” acordate angajaților. Favoruri repetate suficient de des cât să devină obișnuințe (și respectiv precedențe). Astfel de obișnuințe sunt recunoscute juridic ca drept cutumiar (cu condiția ca, cei în cauză, să aibă cunoștință de existența lui). Mai întâi s-a interzis mersul la medic pentru consultații sau controale de rutină în timpul orelor de program. Apoi au urmat ședințele de lucru, care urmau să se țină în timpul liber al salariaților (!). Încoronarea au reprezentat-o zilele de 24 și respectiv 31 decembrie, lăsate de lege la latitudinea angajatorilor, care în general le dau liber angajaților. Au fost șterse pe loc din grupul zilelor libere, invocându-se lipsa prevederilor legale. Intenția era clară, se dorea plecarea benevolă a nemulțumiților, ceea ce ar fi scutit patronul de achitat compensații la concediere.

Și s-a dovedit că patronul își cunoștea bine salariații. Cei mai revoltați și-au dat demisia, cei care au rămas au fost nevoiți să accepte „noua normalitate”. Interesant a fost că nici unii nici alții nu s-au gândit să protesteze și să meargă să-și caute dreptatea, încercând măcar să afle ce spune legea și Codul Muncii. Cu toții au tăcut mâlc și și-au văzut de treabă vreo trei ani, când – minune (!) – șeful i-a răsplătit pe toți pentru cooperare. Nu cu prime ori măriri de salarii și nici prin satisfacerea vechilor revendicări, ci făcându-le „cadou” pe rând ceea ce li se luase. La final a „dăruit” cobailor cumințiți de strânsul cu ușa și cele două zile libere.

Ceea ce am trăit atunci la scară redusă pare a se experimenta acum la scară națională, ba chiar planetară. Începuturile au fost făcute de mult. De ani buni se lucrează la monitorizarea comportamentului cobailor, grație tehnologiei de ultimă generație. De bună voie inițial și siliți apoi de dependențele rapid instalate, aceștia și-au procurat pe bani grei un gadget după altul, o „umbră” după alta, un sistem de supraveghere mai sofisticat și mai performant decât altul. Și le-au adus cu ei acasă, le poartă strâns lipite de corp, dorm cu ele sub pernă, le vorbesc și le împărtășesc gândurile și doleanțele, le iau cu ei la cumpărături, la muncă și în vacanțe. Oriunde s-ar afla li se știe și li se poate lua urma. Lasă după ei o dâră considerabilă de informații peste tot pe unde trec, ei înșiși sunt ca niște vitrine în care își expun tot ce-i interesează pe observatori. Ofertele de jucării se înmulțesc și perfecționează zi de zi. Cine dorește o și mai mare comoditate, achită prețul unei și mai mari transparențe.

Se plătește totul digital. Nici măcar nu mai e nevoie de posesorul banilor, ci o fac roboții, anume programați. Alții, care nu mai au chef și putere să scotocească prin genți și buzunare după cheile locuinței, carduri sau alte documente, își implantează un mic cip sub pielea mâinii ori a brațului și trec mândri ca niște păuni prin fața casei de marcat, fluturându-și doar aripioarele cipate. La fel și în fața ușii locuințelor, convinși fiind că asta îi scapă și de hoți. În realitate, o joacă de copii pentru hackeri, capabili să copieze datele cipurilor din mers și să le folosească apoi fără nicio bătaie de cap. Nu mai vorbim de „oportunitatea” oferită de pandemie, acea aplicație minunată care, chipurile, ne „avertizează” dacă ni se apropie vreun semen periculos. Sau de ultima cucerire, certificatul verde digital, menit să ne redea atâtea libertăți pierdute! Pe toate le-am acceptat cu nonșalanță, pe motiv că „nu avem nimic de ascuns”. Și uite așa ne-am transformat în oameni de sticlă pentru cei interesați să ne afle secretele, pe care noi eram convinși că nu le avem, dar care pentru ei sunt aur curat.

Abulici, dependenți de plăceri efemere, dirijabili și corigibili, monitorizați la tot pasul. Predați de bună voie în grija cuiva care, sub pretextul că ne vrea binele, și-l urmărește cu perseverență pe cel propriu. Cine-și poartă inteligența în geantă/buzunar/sub piele etc. nu are de ce să se mai mire atunci când căpșoare diabolice le sustrag și orice urmă de voință și putere de apărare, prin promisiuni deșarte și irealizabile, cum că, datorită supravegherii, s-ar afla cu toții în siguranță. În siguranță, da, dar nu în aceea care promite să-i ferească de boli, catastrofe naturale ori teroriști, ci în sensul că se află cu totul și cu totul sub control.

Cu cât acel cineva ne cunoaște mai bine reacțiile și știe când și la ce să se aștepte din partea noastră, cu atât aceluia o să-i reușească contracararea sau și mai bine, preîntâmpinarea neplăcerilor. Acel investigator ajunge în posesia unor cunoștințe, la care noi nu mai putem recurge din cauza fricii. Atunci când frica (mai ales cea indusă) depășește anumite limite în ceea ce privește intensitatea sau durata, apare un black-out. Se șterg capacitatea de reflecție și cea de acțiune. O gaură neagră ia în stăpânire creierul și paralizează la propriu voința și instinctele.

Începutul a fost făcut de mult, cu acordul fiecăruia, pe motiv că… nu are nimic de ascuns. Așa este, de ascuns nu prea a mai rămas mare lucru în sfera individuală. Și în curând nici în cea colectivă, dacă „studiul” o să fie dus la bun sfârșit. Cu participarea noastră, se înțelege. Și aici ar fi de reflectat câte ceva. În primul rând, dacă-i bine să ne dezvăluim și personalitatea colectivă și să dăm cărțile pe față, sau ar fi cazul să mai păstrăm câteva dintre tainele mai profunde, care, la o adică se pot dovedi arme eficace în fața scurgerii de informații și de drepturi fundamentale. În studiul cu primatele se spune: „Cine nu poate transmite inteligența generațiilor următoare nu se poate dezvolta pe plan cultural.” Este doar cazul hominizilor, sau în ultima perioadă am început să involuăm și să ne îndreptăm către predecesorii noștri? Numai că nu spre unii capabili să reinventeze oportun roata ne îndreptăm, ci către turma dresată care se lasă condusă încotro vor coordonatorii studiului. Cu toate simțurile amorțite, fără să mai putem percepe de la distanță vreo piedică ori pericol pe care să le putem evita la timp, așa cum procedează simplele rădăcini de plante.

Greu de spus dacă și în ce măsură mai putem găsi ieșirea din labirintul experimentelor. Să sperăm că le va reuși măcar unora, mai clarvăzători și mai puțin hipnotizabili, care să convingă și ceva din restul turmei să-i urmeze. Fiindcă excepții există întotdeauna. Iar frica nu poate funcționa la nesfârșit, iar uneori se poate întoarce împotriva celor care au indus-o.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

12 comentarii pentru articolul „Cu capul înainte”

  • cei care conduc Lumea de fapt i-au pus haturi Dorintei.
    ei stiu prea bine ca orice dorinta se implineste, negresit, in mod absolut.
    asa ca ei ‘pun Viitorul sub control, punind haturi Dorintei.
    incet, dar implacabil, asta deja se vede, dorintele vor incepe sa aiba acelasi numitor comul, generand, pe componenta Cer a Curcubeului, un soi de armonie, care va genera Nasteri ( dorinte implinite, …implinire a dorintelor ) pe componenta Pamant care poarta in sine putinta de a indrepta Realitatea in sensul Dorintei.

    ‘asteptarile’ oamenilor nu mai sint ‘rinduielile Batranilor’, scrijelite in datini, traditii si obiceiuri, ci din Dorintele insamantate de catre Antiintelepti!:)), adica de cei care rinduiesc in stil Anti, Lumea Mare.

    citi dintre ‘conducatorii’ de azi ai statelor, …ba chiar si ai popoarelor, stiu ca semintele statelor, ale natiilor, sint ‘propriile seminte’, propriile dorinte’?!
    or fi o gramada, habar n-am citi sint, ,…insa io n-am prea vazut atatia:))
    habar n avand ca Viitorul le e insamantat cu Dorintele altora, ei, atunci cind Dorintele astea se vor implini, vor trai in Viitorul…pus la cale de altii, nu de catre ei:))), indiferent cit de grandiosi conducatori s-au crezut acestia!:)))

    • atunci cind Inteleptii neamurilor rinduiau datini, traditii si obiceiuri, ei rinduiau…cel mai departat Viitor posibil:)), pentru ca ei puneau Dorinta sub autoritatea Naturii, rinduind in armonie cu Natura datinile, traditiile si obiceiurile…, deci legau perpetuarea natiei de miscarea perpetua a Naturii 🙂

    • udarea datinilor, traditiilor si obiceiurilor, era calea simpla spre manifestarea dinamicilor intelepte intr un neam. nu trebuia sa fii intelept, ci doar sa le uzi.

      ulterior Nivel pe care Lumea Mare s-a ridicat a ciuntit, prin masura dorintelor noi-noute aparute, masura care tindea sa fie plenara, a manifestarii datinilor, traditiilor si obiceiurilor.
      in stil Popper, ‘noi-noute dorinte’ au inceput sa fie iserate in dinamicile de bun-simt ( cu b si s…mic ), astfel incat, tot pe nesimtite, fara sa ti dai seama, fara sa reactionezi, dinamici cal-troian au fot introduse pe… Piata Dorintelor,
      iar asta, pina la urma, a insemnat inceputul manifestarii Fortei care rinduia Viitorul ( care e tesut din toate dorintele inca neimplinite ).
      aceasta Forta a tot crescut, pentru ca pe nesimtite alte si alte dorinte noi-noute au fost inserate printre ‘dorintele…bune de dorit!:)) ), si pentru ca ele au devenit din ce in ce mai stralucitoare, au si fost ‘cumparate, prin urmare acel viitor predefinit, tesut din dorinte predefinite, a inceput sa prinda contur.

      vremea in care lumea mare era manata cu japca de la spate…a apus.
      pe vremea asta se foloseste Momeala.
      Momeala e chiar Stralucitoarea Dorinta.
      …cu greu refuzi sa o cumperi, doar daca n-o doresti…mai ai scapare:)))

      de la spate, pe oameni ii mai mana doar ‘proprile neputinte’, iar din fata ii atrag…cele mai stralucitoare dorinte.
      intre astea doua oamenii sint Cernuti…in menghina!:)))

  • ‘Greu de spus dacă și în ce măsură mai putem găsi ieșirea din labirintul experimentelor. ‘

    io zic ca n-ai cum sa iesi din labirint. tot ce poti sa faci e sa-l faci..oleaca mai complex, introducind si Natura in ecuatia labirintului:))),
    deci nu sa scapi de el e calea, ci…sa reusesti sa l faci plenar complex:))
    tocma daia zic io paici ca manifestarea Drepturilor prin…superpozitii:)), mai exact sa exista ‘drepturi naturale’ si ‘drepturi artificiale’, dupa care fiecare sa aiba libertatea de a alege pe care dintre ele le alege, nimeni, alegerea fiind una absolut libera ( asta e statuat in Drepturile Creatiei:)) )
    faza e ca ducind toata dinamica pe Nivelul asta… toata curvasarea din omul care a ales ‘drepturile naturale’…or dispare, or ‘punerea la indoiala’ il va duce pe om…negresit!, pe calea ‘drepturilor artificiale’.
    numai Oamenii pot rezista acestei Cerneri. cu cit inaintam in poveste, cu atat Oamenii vor renunta la tot felul de chestii,…Limpezindu-se.

    pe Oameni doar tre sa i anunti ca…vor fi Cernuti. ceva, in sinea lor, in adincul lor,…se! va aprinde, …dupa care fiecare va intra intr o procedura unica, de Limpezire, la final din ei mai ramanand…doar Omul!
    :)))
    hai sa mai vorbim, ca mi e mi place sa vb cu tine:)))), …esti ca un soi de Primavara, pentru imaginatia mea:)))

  • ‘Doar omul, ființa superioară, își însușește cunoștințele astfel și tot așa le și transmite mai departe progeniturilor, ceea ce stă de fapt la baza culturii și tradițiilor, pe care maimuțele nu par capabile să și le construiască.’

    maimutele sint plenar inteligente. acestora le lipseste ‘desteptaciunea’ :))
    ‘rinduiala maimutelor’ e una cu ‘rinduiala Naturii’ e una cu Inteligenta.

    Desteptaciunea + Inteligenta = ‘constanta absoluta’ ( cu precizarea ca, la limita, doar Inteligenta se poate maniefsta plenar, Desteptaciunea doar tinzand sa poata face asta, cam tot asa cum Infinit tinde catre Zero )

    cind dai semne de ‘desteptaciune’ iti stirbesti Inteligenta, iar cind gasesti Desteptaciunea in! Inteligenta, ce ai gasit e un prost absolut:)))
    maimutele sint ‘prostul absolut’, deci deloc Destepte, insa tocma daia isi manifesta plenar …Inteligenta:))

    cea mai mare timpenie din Creatie e ca numai omul e Inteligent.
    TOTUL e Inteligenta si ioc Desteptaciune,
    prin urmare…e fix invers!:))),
    toate celelalte animale sint pline ochi cu Inteligenta,…doar omul fiind cel care are la dispozitie si Desteptaciunea, prin urmare doar el are si capacitatea de a-si metamorfoza Inteligenta in Desteptaciune, suma aia de mai sus tinzand sa ramana, la limita, valabila, …dar am mai spus asta 🙂

    • inteligenta nu poate fi transmisa. ea se transmite.

    • radacinile de plante despre care vorbesti sint plenar inteligente, deci…proaste gramada!:))),
      si cred ca prin exemplul asta se poate intelege de ce cea care e de pretuit e Inteligenta, caz in care omul e un…prost ingramadit :))
      vivat prostii ingramaditi!, adica prostii cu p mare:)))), pentru ca acestia si au cocotat Mintea pe Tronul Inimii, permitindu-i Inteligentei sa se manifeste.
      ( Mintea e una cu Desteptaciunea.
      Inima,…cu Mintea care a ales sa sada pe Tronul Inimii, e Izvor Vesnic, insa ea…nu ‘stie nimic’, abia aceasta fiind starea potrivita pentru a…stii…Totul!, pentru ca abia asa Totul te stie pe tine!:)))

  • Numai idiotii incearca mereu sa obtina rezultate diferite folosind aceleasi si aceleasi metode. Vezi rapelurile si suprarapelurile si suprasuprarapelurile. Nimic nu functioneaza dar se incearca mereu si mereu aceeasi metoda. Pai mai e homo sapiens sapiens? Eu zic ca nu si nici n-a fost.

  • e o placere, sa ti comentez articolele :))
    ah,..deci simt ca ideile imi intr ain armonie, cind…te citesc :)) :)))

    • Plăcerea mea este să vă citesc comentariile 🙂

  • bineinteles ca Civilizatia merge cu Capul inainte:))), pentru ca Mintea acolo isi are Cuibul, in cap,
    Natura mergind vesnic cu Inima inainte, pentru ca Mintea, in cazul Naturii, acolo sade, pe Tronul Inimii :))

    toti cei care merg cu Capul inainte dau semne ca apartin Lumii Mari,
    toti cei care merg…in urma Inimii dau semne ca apartin ( altei {Lumi ) nii} :))

  • inca de cind a debutat pandemia devenise clar ca toate dinamicile-efect al pandemiei sint scanate in adincime, pentru a se obtine ‘cunoastere’. procesul de scanare fiind unul care acopera planeta.

    insa nu cele despre indivizi, in primul rind, ci despre dinamicile pe care statele le activeaza atunci cind o criza plenara se manifesta si despre dinamicile proprii popoarelor.
    deci cele vizate au fost mai cu seama statele si popoarele, nu indivizii.

    despre dinamica fiecarui stat s-a obtinut ‘cunoastere’ fundamentala. n-am niciun dubiu ca…fiecarui stat ( si popor ) i s-a refacut profilul psihologic.
    tocmai daia si spuneam, patunci, asa: statele sint scanate plenar. prin urmare… zapaciti toate dinamicile statului astfel incat nimeni sa nu mai inteleaga nimic!:))))

    prin urmare nu ‘cunoasterea profunda’ despre dinamicile indivizilor a fost cea extrasa in urma manifestarii catalizatorului numit pandemie, pentru ca despre indivizi exista deja cunoastere,
    noutatea a fot ‘cunoasterea’ obtinuta despre…popoare, insa mai cu seama despre state, care, reactionand pe masura ‘actiunii’ identificate ca atare ( si care, in fapt, era clar din prima ca e o nonactiune :)) ), si-au devoalat ‘dinamici’ pe care doar in astfel de conditii le activau.

    prin urmare pot spune fara sa clipesc:)) ca astazi statele planetei sint…in chiloti, insa cel mai probabil chiar fara.
    nu mai au secrete.
    secretele lor au fost devoalate
    despre ele deja s-a cules ‘cunoastere’ fundamentala.

    bun, dar ce sa faci cu aceasta ‘cunoastere’, daca tot o ai?!
    cum ce?!:)), o introduci intr un Simulator:))
    si dupaia?
    pai…dupaia simulezi trasee care pot duce catre Tinta pe care…o alegi tu!:)))

    dinamicile statelor pot fi simulate,
    pentru ca despre ele exista, acum, dupa ce si-au devoalat plenar toate valentele, suficienta cunoastere.

    si…deci…ce avem noi pe masa, azi?!:)
    pai cum ce avem?!:)),
    avem un Simulator, pe Masa Planetei, iar strategiile care pot fi simulate sint unele generate matematic, insa tare mi-e ca tind sa fie simulate inclusiv Matematic…:)

    cam toata lumea are o opinie despre matematica, creca exista citiva care au o opinie despre Matematica, insa o gramada de oameni stiu ca ‘ ‘matematica’ e stiinta zeilor’ ‘ :))

    arma suprema a zeilor lumii ( si bineinteles ca e Arma zeului Matematic :)) )
    e o stiinta.

    zeii lumii de azi conduc…in stil matematic!
    haturile lor sint…haturi matematice.

    nu chiar fara rost tot repet io paici ca Matematica e clona Iubirii, spunind cam tot asa de des:)) si ca Iubirea e o ecuatie de miscare :),
    pentru ca Matematic se poate genera o ecuatie de miscare capabila sa se suprapuna peste Imaginea din Oglinda a Iubirii,
    caz in care ‘Iubirea’ devine una…Matematica:))

    punerea la indoiala a Iubirii, in mod absolut, nu se face prin suprimarea Iubirii, ci prin manifestarea Antiiubirii:)), care in fapt e ‘Iubirea Matematica’

    punerea la indoiala a Naturii are ca efect, mai inainte de orice, manifestarea Iubirii Matematice, adica a clonei Iubirii,
    Antiiubirea fiind Esenta procesului,
    iar Tinta procesului fiind Artificialul.

    Iubirea e ecuatia de miscare a Naturii.
    Antiiubirea e ecuatia de miscare a Artificialului.

    Iubirea e Esenta Omului.
    Antiiubirea e Esenta Antiomului.

    Natura e un produs plenar… natural.
    Civilizatia e un produs plenar…artificial.( Civilizatia fiind chiar Antinatura )

    Natura e Omul.
    Antinatura, adica Civilizatia e Antiomul.

    Civilizatia e Antinatura, fiind Imaginea din Oglinda a Naturii ( care e cu capul in jos si merge pe contrasens…, tocma daia paici tre sa mergi si tu cu capul in jos si pe contrasens:))), pentru a…reechilibra…ochii:)) )

    —–

    acum, daca tot exista atata ‘cunoastere’ inserata in Simulator, nu-ai asa ca…urmatorul pas…pe traiectoria care duce spre Tinta deja aleasa de zeii lumii ( care conduc lumea punindu-i acesteia haturi matematice )…va avea o probabilitate de implinire nu doar matematic cunoscuta, ci si o probabilitate care sa i asigure…implinirea?:))

    in mod absolut, z..meii matematici, a caror Ultima Esenta le este Desteptaciunea, pot fi ‘rapusi’ exclusiv de Inteligenta,
    insa nu printr o ‘lupta’,
    ci prin faptul ca Inteligenta nu pica niciodata :),
    pentru ca, spre deosebire de Desteptaciune,
    e…nu doar vie, ci insasi Viata! :)))

    Revolutia Mondiala e cel mai cumplit ‘razboi mondial’ posibil in Creatie :)),
    prin urmare mai nainte de a considera ca ‘lumea mare’ e in plin balamuc, mai degraba luati in seama ca si cele mai mici detalii…ale asa zisului balamuc sint definite in stil matematic!:)), deci cel mai probabil…implacabile, pentru ca si erorile sint tinute in frauri matematice…

    ___
    _
    Rezumat:
    in Lume se desfasoara clasica Poveste:
    Minte VS Inima,
    adica Desteptaciune VS Inteligenta,
    Esenta Desteptaciunii fiind Matematica, adica cea mai seaca stiinta din Creatie:)), si e seaca pentru ca este nimic altceva decat o clona, ea fiind clona…Iubirii.
    Tinta Desteptaciunii fiind de a-si genera o proprie ecuatie de miscare, insa una perpetua, abia astfel clona Iubirii putind genera o…clona a Vesniciei :)),
    pentru ca e altceva e Nemurirea decat o clona plenar seaca, o clona Matematica a Vesniciei?!:))
    ( in timp ce Vesnicia presupune chiar lipsa manifestarii Timpului, Nemurirea chiar prin Definitie presupune chiar manifestarea plenara a acestuia 🙂 )

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog