Cu mâinile spălate

Acest articol nu are ca scop amplificarea panicii în fața germenilor – care ne însoțesc la tot pasul și fără de care nu am putea exista –, ci dimpotrivă, încearcă prin explicații și exemplificări să reducă teama și să facă posibil un comportament rațional, bazat pe înțelegere. Fiindcă numai cine își cunoaște bine „dușmanii” poate să se apere și să acționeze corect.

De câte ori vom fi auzit, din februarie și până acum, aceste îndemnuri? Să ne spălăm – bine – pe mâini, să purtăm masca de protecție și să păstrăm distanța… Aici unii o recomandă pe cea socială, alții pe cea fizică, se înțelege, însă, ce se dorește de la noi. Oare așa să fie?

Care să fie motivul pentru care se recomandă tocmai aceste măsuri? Motivul oficial și principal îl cunoaștem cu toții, firește. Cu toții știm că este vorba de măsuri de prevenire și de împiedicare a transmiterii actualei maladii, Covid-19, dar care ar fi explicația pentru spălatul mâinilor și ce-i cu împrejurările în care ar trebui s-o facem? Din recomandări, putem deduce că ar fi bine s-o facem la intervale de timp scurte – cu cât mai scurte, cu atât mai bine. Și cum ar fi cel mai bine? La fiecare oră? Tot la treizeci de minute? Oare ar fi suficient și o dată la trei ore, sau chiar mai rar, având în vedere că nu dispunem la tot pasul de apă și mai ales de săpun?

Răspunsul ar putea fi unul ambiguu: da și nu. Altfel spus, depinde de noi și de înțelegerea noastră. Putem s-o facem din cinci în cinci minute și să nu ne folosească la nimic, putem însă să s-o facem și mult mai rar – dacă nu avem ocazia – și totuși să nu ni se întâmple nimic rău, dacă știm cum să ne ferim de acel rău, (ne)folosindu-ne de aceste unelte atât de complexe care sunt mâinile. Pentru că ele nu reprezintă poarta de intrare a germenilor în organism – decât rareori și în condiții ușor de prevăzut –, ci vehiculul utilizat de acești „vizitatori”. În plus, nu trebuie pierdut din vedere un fapt esențial: pentru ca sistemul imunitar cu care ne-a dotat natura să se mențină activ, este nevoie de antrenament permanent, adică de contactul cu germenii din exterior, pentru a avea cunoștințe despre ei și a ne putea apăra la nevoie. Vestea bună: pentru asta nu este nevoie neapărat de holeră sau de Ebola, ci sunt suficienți germeni mai puțin periculoși.

Recomandările oficiale sună: spălatul pe mâini timp de cel puțin 20-30 de secunde cu apă și săpun în următoarele situații:

• După ce vă suflați nasul, tușiți sau strănutați
• După vizitarea unui spațiu public, inclusiv transport în comun, piețe și lăcașuri de cult
• După atingerea suprafețelor din afara casei, inclusiv bani
• Înainte, în timpul și după îngrijirea unei persoane bolnave
• Înainte și după masă

Pentru a complica și mai mult lucrurile, se mai adaugă alte câteva recomandări de care trebuie să ținem seama „în general”, chiar și fără Covid-19:

• După utilizarea toaletei
• După ce aruncați gunoiul
• După atingerea animalelor de companie
• După schimbarea scutecelor bebelușilor sau după ce ați ajutat copiii să folosească toaleta
• Când mâinile sunt vizibil murdare

Întrebarea care se pune este: Dacă fac asta sunt ferit de toate relele? Răspunsul este: Posibil, cu condiția ca toți oamenii, cu mic cu mare, fără nicio excepție, să procedeze la fel. Inutil de menționat faptul că realitatea arată cu totul altfel. Cu toții știm că nu este așa. Există nenumărate studii efectuate pe această temă, din care e suficient să menționăm doar câteva concluzii: una din trei persoane nu obișnuiește să se spele pe mâini atunci când iese de la toaletă și doar două treimi dintre aceia care o fac folosesc și săpunul. Pe tastatura calculatoarelor (nici mouse-urile acestora și nici telefoanele mobile nu fac excepție) s-au detectat de 400 de ori mai mulți germeni decât pe vasul unui WC. Una din cinci cești/căni/pahare folosite la birou – după ce au trecut prin mașina de spălat vase, se înțelege – prezintă urme de bacterii fecale, lucru valabil și pentru două treimi din mânerele coșurilor/cărucioarelor de cumpărături. Buretele sau cârpa de spălat vase prezintă 7×10⁹ germeni – din 362 de specii diferite – pe cm³ (așadar, întreaga „populație” a globului într-un mililitru, densitate de bacterii care se apropie de aceea a materiilor fecale propriu-zise!). Pe tejgheaua din cluburi și baruri se află diverse cupe cu alune, fistic, chipsuri etc., din care se servește oricine dorește. Pe acestea au fost detectate urme de urină provenind de la 27 de persoane. Restul și-l poate imagina fiecare.

Nu cred că este nevoie să mai continuăm lista – infinit de lungă a – lucrurilor grețoase ca să putem înțelege faptul că oamenii nu prea obișnuiesc să umble „cu mâinile curate”. Iar cei care o fac, o fac mai mult sau mai puțin „degeaba”, atât timp cât nu reflectează puțin la niște gesturi simple, dar decisive și nu își iau anumite măsuri de precauție, astfel încât spălatul lor să nu fie în zadar. Astfel încât, după ce s-au spălat pe mâini la ieșirea de la toaletă și se îndreaptă apoi spre – să spunem – masa din restaurant, să nu ajungă acolo (re)încărcați de flora altor zeci de nespălați.

De unde pot veni acei germeni pe obiectele menționate mai sus, dacă nu de pe mâinile unora care nu iau igiena în serios? Să ne întoarcem puțin la toaletă și să reflectăm: Ne spălăm mâinile bine intenționați, așa cum scrie la carte. Apoi întindem mâna să închidem robinetul… atins de foarte multe mâini nespălate. Ne mai trecem de câteva ori mâinile prin păr – bărbații și le mai trec și prin barbă –, pentru a ne pune în ordine frizura și apariția, fără să ne treacă prin cap ce se ascunde de fapt în acea crescătorie de microorganisme pe care o spălăm eventual o dată la câteva zile. Apoi ne îndreptăm spre ușa toaletei, apucăm clanța și o deschidem, respectiv închidem pe partea cealaltă, adăugând la noua floră de împrumut încă una, lăsată acolo de cei care au oroare de apă și săpun. Înainte de a ne așeza la masă și a prelua lista de preparate din mâna chelnerului – și care anterior a trecut prin diverse alte mâini mai mult sau mai puțin spălate – ne oprim scurt la bar și ne luăm câteva alune sau orice ne place din castronelul din care s-au servit alte câteva zeci de persoane, ale căror mâini au atins cine știe ce și cum. Și ca nu cumva să pierdem vreun mesaj important, ne așezăm prietenul și anexa nelipsită – pentru unii nici măcar de la toaletă – lângă noi pe masă: telefonul mobil. Astfel încât să se poată aduna pe displayul acestuia tot ce se împroșcă din orificiile celor din jur. Ne-a folosit spălatul mâinilor? Poate la liniștirea conștiinței și la crearea unui sentiment de (falsă) securitate – la nimic altceva.

Ni se mai recomandă să ne spălăm pe mâini după ce atingem/mângâiem animalele de companie. Problema este că animalele de companie se plimbă peste tot și ating prin casă multe lucruri. Pe alocuri mănâncă din aceeași farfurie cu noi. Prin urmare, la ce ne folosește spălatul pe mâini după ce am mângâiat o pisică sau un câine, atingând în schimb o mie de alte obiecte și suprafețe pe care acestea le-au atins înainte?

Și atunci care este soluția? Să nu ne mai spălăm? Nicidecum. Soluția este ca noi toți, spălați sau nespălați, să ne comportăm ca și când nimeni și nimic în jur nu s-ar fi spălat și nu ar fi fost curățat și dezinfectat. Dar e posibil așa ceva? Răspunsul este: DA. Cum? Punându-ne mintea la contribuție și exersând un singur lucru, unul care la început pare extrem de complicat, dar în realitate, atunci când ni l-am însușit și transformat în automatism, nu mai reprezintă un impediment. Iar cine spune că e absurd și că nu ne putem transforma cu toții în nevrotici precum Mr. Monk, se înșală. Nu este nevoie de nicio nevroză și nici nu trebuie să ne comportăm ca într-o sală de operație pentru a proceda corect. Dacă am fi precum renumitul detectiv, am mai adăuga alte câteva zeci de situații în care se recomandă, de asemenea, spălatul pe mâini: folosirea bancomatelor, aplicatul lentilelor de contact, apăsat butonul liftului, practic fiecare manevră, oricât de măruntă. Dar chiar nu există o metodă mai simplă decât aceea de a învăța pe de rost acele mii de situații în care ne putem afla? Și ce ne facem dacă nu e nimeni prin preajmă să ne lămurească atunci când încă nu s-a completat lista cu cine știe ce situație inedită și inopinată? Sau dacă încurcăm cumva situațiile de înainte de… în timpul… sau după ce…?

În primul rând trebuie specificat faptul că microorganismele, fie că sunt bacterii, virusuri sau ciuperci, nu sunt capabile să pătrundă în corpul nostru prin piele, atâta vreme cât acea piele este intactă, adică fără tăieturi, zgârieturi, eczeme etc., și nici nu au aripi sau picioare ca să poată zburda dintr-un loc într-altul. Pot pătrunde însă în corp prin intermediul mucoaselor, precum cea digestivă (bucală), respiratorie (nazală) sau oculară, unde pot ajunge cu ajutorul mâinilor noastre. Care este consecința? Trebuie să ne educăm astfel încât să nu ne atingem aceste zone ale corpului cu mâinile nespălate. Tot studiile arată că – inconștient – o facem în medie de 15-20 de ori pe oră. Personal am reușit „performanța” de a nu-mi mai duce mâna la față, după doar un scurt antrenament. E vorba de autodisciplină. Și se poate.

Revenind la toaletele publice sau la acelea de la birou: putem recurge de pildă la un șervețel de hârtie, cu ajutorul căruia să manevrăm robinetul și clanțele care ne stau în drum. Fiecare persoană își poate folosi imaginația. Am întâlnit unele care se folosesc de genunchi, cot sau picior pentru a face asta, și personal consider ultima metodă puțin injustă față de cei care vin după noi și a căror fantezie nu merge chiar atât de departe încât să poată lua în calcul faptul că cel dinaintea sa a deschis ușa folosindu-se de… bocanci. Trucul este să nu ne ducem la față mâinile dacă nu sunt proaspăt spălate și, când spunem asta ne referim și la mâncatul direct cu mâna, fumat, fardat, rujat, scărpinat, folositul telefonului mobil etc. Dar dacă nu avem la dispoziție apa și săpunul și vrem totuși să mâncăm/bem ceva? Ce facem? Flămânzim sau murim de sete fiindcă avem mâinile murdare? Nu, nicidecum. Și aici este solicitată imaginația: fie mâncăm un sandviș direct din ambalaj, fără a atinge mâncarea cu mâna, fie folosim tacâmuri, fie nu bem din paharul și sticla altcuiva etc.

Cred că s-a înțeles mesajul și s-a mai redus puțin din teama neajutorării la care, de fapt, nu suntem expuși decât dacă nu reflectăm îndeajuns și îndeaproape. Nu este necesar să tot cerem/primim sfaturi din afară pentru fiecare gest pe care-l facem. Ne putem proteja pe noi și pe cei din jur fără prea multă panică și doar prin bun-simț, un lucru la îndemâna tuturor.