Agenția Internațională pentru Energie Atomică, îngrijorată că Israelul ar putea viza instalațiile nucleare iraniene

De ce Je ne suis pas Navalni?

Sunt întrebat de unii navigatori ai rețelelor sociale de ce nu scriu despre cazul Navalni, bineînțeles înfierând regimul odios al dictatorului Putin. Acel Vladimir Putin despre care George W. Bush, Președintele SUA, inventatorul “loviturii preventive” și autorul farsei “armelor de distrugere în masă” irakiene, soldată cu sute de mii de morți (inclusiv copii) nevinovați, spunea, după ce l-a găzduit la ferma sa, că l-a privit în ochi și a conchis că este un om în care se poate avea încredere.
Nu pot scrie despre ce nu știu și nu pot ști ceea ce nu am cercetat pe baza unor informații primite din surse sigure.
Nu cunosc dosarul lui Navalni ca să pot spune ceva despre acest om. Oricum, despre morți numai de bine.
Ceea ce știu este ceea ce spune presa. Acea presă care mi-a spus că oamenii cad pe stradă răpuși de SARS Cov 2, că există un vaccin sigur anti Covid 19 pe care sunt obligat să mi-l fac dacă sunt responsabil față de cei dragi, că Putin a murit, după care s-a îmbolnăvit de cancer și de Parkinson, că Zelenski este un om sărac și cinstit, că Ucraina a bătut măr armata rusă etc etc.
Cu ani în urmă, am cercetat, ca trimis al OSCE, cazul unui opozant, al Președintelui Lukasenko, dispărut în Belarus. Ceea ce Occidentul spunea și ceea ce am descoperit eu au fost lucruri diametral opuse. După mult zgomot, cazul s-a închis în tăcere.
Atunci, după aceea și acum mă opun acestui război mediatic care otrăvește mințile propriilor noștri cetățeni aruncând în eter ca sigure concluzii lipsite de orice dovezi și formulate fără o cercetare prealabilă obiectivă și profesionistă. Că vorbim mârlănește despre adversar, e una! Atât ne duce mintea și la asta ne îndeamnă disperarea. Că spălăm mințile cetățenilor noștri este cu totul alta. Este o crimă la adresa propriei noastre familii.
Nu știu exact cine a fost Navalni și ce tranzacții criminale, de care el este posibil să nu fi știut nimic, se vor fi făcut în spatele ușilor închise pe seama lui.
Este posibil să fi fost asasinat. De către cine? De către cei cărora mort le era mai folositor decât viu. De către cei care, viu fiind, nu mai aveau cum să îl folosească. Judecați și identificați-i!
Judecătorul Stan Mustață, al cărui dosar îl cunosc, și știu, după cercetări personale, că a fost condamnat politic, a murit suspect după ce a început să își spună povestea. Nu a fost un sfânt. A fost un martir.
Poate și Navalni își arătase disponibilitatea de a vorbi. Eu am avut acces în spatele ușilor închise și știu câtă mizerie se adună acolo. Cei care au fost lupi, și nu doar au urlat ca lupii, știu multe și pot povesti multe.
Dacă nu a fost asasinat, a murit de moarte bună. Nu este deloc exclus. După atâta stres, inima cedează, iar închisorile rusești, pe care cândva le-am vizitat ca reprezentat al Consilului Europei, nu sunt chiar de tipul Hotel Ritz.
Cât despre înfierare, am atâtea de înfierat în România și în tabăra noastră euro-atlantică, încât deocamdată îi las pe ruși să își vadă de înfierările lor. După ce va fi bine la noi, mă voi ocupa și de ei, dar și asta cu condiția ca înainte să intrăm în războiul “valorilor”, să fi câștigat concursul geopolitic.
Moartea unui singur om, mai ales atunci când ea se produce într-o închisoare, este o tragedie. Nu mă pot gândi, însă, la moartea lui Aleksei Navalni, fără să îmi amintesc de alte decese similare (cel al lui Slobodan Miloșevici, de pildă), dar mai ales fără să mă înfior la gândul miilor de morți din Gaza, unde se mai moare încă sub ochii noștri indiferenți.
De aceea, oricât aș vrea, spre deosebire de impetuoșii domni Biden sau Stoltenberg, nu pot fi Navalni. Je ne suis pas Navalni!

Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

7 comentarii pentru articolul „De ce Je ne suis pas Navalni?”

  • nici eu n am fost charlie, n am fost pur si simplu

  • Si cui ii pasa ce crede asta despre una dintre marile figuri ale istoriei?…

  • Va urmaresc cu real interes. De acord cu opinia dvs: intrand in peisaj cu mult inaintea erei-Covid, manipularea (media) si adevarurile trunchiate sunt la ordinea zilei, cu care unii s-au obisnuit, se pare. Ati mai auzit ceva despre Brucha, de exemplu? Si lista e lunga (isolete & co). Just asking… Despre cazul de fata: e prea la cald, e posibil orice scenariu dar, e greu de dat un verdict final: parerea mea…

  • Nu poti sa fii erou decat daca mori. Nu mori, esti dezident si lupți, faci puscarie, traiesti cu speranta ca vei fi cu conducator si bagi dictatorul in puscarie . Ai de ales. Poti sa crezi ca vei fi si tu Nelson Mandela. Fiecare cu soarta lui.

  • „Je ne suis pas Navalnâi”
    Ce coincidenta ! Me too

  • @Domnu’ Severin,

    De acord.
    Acum e prea multa „ceata” pe subiectul asta. Psihologia unui condamant functioneaza cu alte premise.
    Si nu de putine ori cel condamnat prefera sinuciderea. Slobodan Praljak, de exemplu.

  • Atâta mascarada,apă la moara de măcinat creiere a globalistilor din America până la Bruxelles,mare dizident,a scăpat otrăvirii cu noviciok,păi în lume câte sute de milioane am scăpat după otrăvirea în masă cu vaccinuri împotriva covidului ,create pentru extincție,și câte zeci de milioane au murit în urma otrăvirii cu vaccin,păi aia nu au fost dizidenți ai regimurilor criminale care i proslavesc pe Gates,Schwab,Soros,Ursula și mulți altii cu acoliți și în cocina politică de la noi,dizidenți suntem marea majoritate a populației globului față de cei ce vor să ne închidă într-un imens lagăr de exterminare.Trompetele globalismului nu scriu și nu arată adevărul despre adevaratii dizidenti morți neștiuți de nimeni,sunt milioane, omorâți de lăcomia concernelor pharma si militare care conduc America și Europa,de fapt Europa prin regimul de la Bruxelles este un regim totalitar,discreționar.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *