Dejun cu Vladimir Putin

9. Varianta rusească a Playboy-ului

În jur s-a aşternut tăcerea prevestitoare de coloană oficială. Însoţitoarea Grupului a intrat în alertă. E musai să ne grăbim. Trebuie să trecem cît mai repede strada, dincolo, la Institut. Peste puţin timp n-o vom mai putea face nici dacă am fi Vladimir Putin în persoană.

O luăm la fugă pe zebră, deşi nici din sus, nici din jos nu riscă să ne lovească vreo altă maşină decît cea a Poliţiei.
De la poartă la clădirea propriu-zisă ne aleargă cu strigătul Vine Preşedintele vostru! forţele de ordine.

O dată pătrunşi în clădire, ne aleargă cu strigătul Vine Preşedintele vostru! funcţionarii Institutului. Gata să ne facă vînt pe scări, să ne dăm de-a berbeleacul pînă la uşa sălii, numai să ajungem cît mai repede.
Cît mai repede, pînă nu vine Obiectivul!

Rămîn în fundul sălii, în picioare. De o parte şi de alta, pe lîngă pereţi, cameramanii îşi ţin obiectivele fixate spre scenă, ca nişte puşti cu lunetă.

La apariţia Obiectivului, înconjurat de alte Obiective mai mici, fotoreporterii din spatele meu se prăbuşesc într-un ţăcănit frenetic.

Cel de la Reuters are un aparat cu teleobiectivul cît un lansator de rachete portabil. Trage cît mai multe imagini, că mă întreb ce dracu’ face cu ele.

Sala mică, niţel în pantă şi cu pereţii în tapiserie moale, e populată cu personaje de rezervă. În primele rînduri, stau ai noştri, pe post de studenţi sîrguincioşi ai Institutului. Ca să pară asta, şi-au pus căşti de translaţie şi şi-au deschis în faţă caiete de notiţe.

Pagini: 1 2