Lesne de imaginat efortul pe care-l cere coordonarea iscăliturii tale cu a celuilalt. Fără un antrenament intens nu te descurci.
În seara dinaintea ceremoniei, am întrebat un consilier de la Cotroceni unde e preşedintele.
A ridicat din umeri şi mi-a zîmbit misterios.
Un altul în locul meu şi-ar fi zis că:
– Preşedintele e la curve (un ziarist de la un tabloid).
– Preşedintele are o întîlnire secretă cu Vladimir Putin, de fapt, adevărata întîlnire din această vizită, cea de a doua zi, oficială, fiind doar de faţadă (un ziarist de la un jurnal senzaţionalist).
– Preşedintele îşi pregăteşte discursul pe care urmează să-l ţină la istoricul moment de a doua zi (un ziarist de la o publicaţie prezidenţială).
– Preşedintele doarme (un ziarist de treabă).
Eu însă nu fusesem invitat la Moscova în calitate de jurnalist.
Fusesem invitat ca lider de opinie.
Drept pentru care am tras concluzia:
– Preşedintele se închisese în apartamentul său (de la Kremlin, unde i se făcuse onoarea să stea) şi se antrena de zor ca să-şi poată coordona iscălitura cu cea a lui Vladimir Putin.
După ce Preşedinţii şi-au condus iscălitura, pentru că nu pot spune că şi-au pus-o, stîlpii vii de o parte şi de cealaltă s-au îndoit de şale (în acelaşi timp şi pînă la acelaşi nivel), au aplicat un tampon de sugativă (tot în acelaşi timp), au tras cartoanele de sub înaltele nasuri, le-au închis şi le-au aşezat peste celelalte.
Înainte ca şefii de stat să se apuce de cuvîntări, slujbaşii au luat teancul de tratate de pe masă. Al ruşilor s-a descurcat perfect. A noastră – pentru că din partea română era pe post de paracliser o fetişcană – a reuşit să le scape pe jos. A făcut-o însă atît de repede, încît cameramanii şi fotografii şi-au dat cu pumnii în cap că n-au fost pe fază. O asemenea secvenţă e aur curat pentru presă. Dă sarea şi piperul apei chioare care e solemnitatea. Sînt sigur că unora le-a trecut prin minte s-o pună să repete. Şi ar fi făcut-o, dacă ar fi fost timp. Dar n-a mai fost. Preşedinţii începuseră să vorbească.
(Din volumul În vestă, printre fracuri, editura Historia, 2007)
1 2
Lasă un răspuns