De ceva vreme, mă uit cu dezgust la spectacolele mediatice dedicate vreunui corupt de rang înalt prins cu „cașcavalul în traistă”. Cu ipocrizia știută, societatea se năpustește asupra nenorocitului și-l linșează cu nesaț, uitând că, până mai ieri, i se închina la picioare. Păi, stimabilul era omnipotentul zonei, omul care decidea discreționar orice mișca în aer, pe sol și în subsol, totul! Voiai un loc de muncă, o autorizație, o pilă undeva, la el te duceai, indiferent că erai sereist, magistrat, polițist și cine mai știe ce. Și, cu un astfel de hub (sic!) relațional, cum să nu te crezi intangibil și etern, infailibil? Destinul îți surâdea și îți întorcea înzecit ceea ce și tu dădusei în stânga și-n dreapta ca să ajungi în vârf ! Căci, la început, fusesei nevoit să-i ungi pe unul și pe altul, adică pe inșii de care depindea urcușul tău, nu pe fitecine, să ne înțelegem! Investeai în tine, altcumva zis ! În politică, și nu numai, ca să-ți îndeplinești visul de mărire, e musai să cotizezi, să-ți arăți bunăvoința în parale și mărgele colorate, altminteri riști să rămâi un neînsemnat, un oarecare. Iar când ți-ai atins scopul, ți se pare firesc să primești peșcheșuri. În definitiv, semenii tăi dintâi, păgânii, își mituiau zeii cu ofrande (inclusiv în vieți omenești!) și le cereau, la schimb, ba să plouă, ba să nu plouă, ba să le umple hambarele cu recolte, ba să îmblânzească natura, ba să-i întărească în luptele cu adversarii, ba să le dea urmași pe linie bărbătească și câte altele. Mai târziu, creștinii au procedat aidoma, mergând cu daruri la Administratorul Suprem al tuturor celor mișcătoare și nemișcătoare de pe pământ. Jertfele închinate Celui de Sus însemnau, de fapt, ciubucuri pentru fel de fel de doleanțe – sănătate, fericire, ghinion altora, noroc lor înșiși, accedere în nomenclatura vremii ș.a.m.d. La urma urmei, nu există venerare gratuită, ci doar contra cost ! Omenirea așa a funcționat dintotdeauna, pe baza principiului „adă și na”, îndeosebi cu stăpânii de deasupra orizontului lumesc. Chiar și în relațiile internaționale, statele – dumnezeu impunând dijme și biruri celorlalte, aflate în poziție inferioară, ca să le îndulcească întrucâtva statutul de slugi. România, de exemplu, ca să intre în NATO și-n UE, a șpăguit cu vârf și-ndesat, de nu i-au mai rămas decât sărăcia și nevoile, umilința… De aceea, corupția trebuie privită ca reflex condiționat, ca dat genetic, însămânțat în ADN-ul nostru dintru început! Or, a-i condamna public pe nefericiții căzuți în plasa procurorilor incoruptibili înseamnă ipocrizie, o fățărnicie provocatoare de silă. Fiindcă mituitul este produsul comunității din care provine, interesată să-l cumpere din clipa cocoțării în funcția de decizie. O victimă voluntară a lăcomiei celorlalți, nu doar a sa, o ființă sortită să-și bage, la un moment dat, măcar degetele în borcanul cu miere pus la dispoziție prin sufragiu electoral ori prin bunăvoința proptelelor, și ale păcătoase… Iar corupătorul nu-i niciodată un neprihănit, dimpotrivă, să nu-l slăvim aiurea și nătâng !
Iată de ce, cu fiecare corupt surprins în flagrant delict, am o strângere de inimă, un sentiment de ratare, de eșec comunitar. Din păcate, în jurul meu insultele nu mai contenesc la adresa penalului, deși mulți dintre hulitori s-au bucurat cândva de generozitatea zeului căzut acum…
Pricepeți, deci, de ce mă uit cu dezgust sporit la respectivele spectacole mediatice?…
Si inca ceva: coruptul NU este produsul comunitatii din care vine, nici victima! Coruptul este de fapt, in esenta, cel care se ridica impotriva comunitatii din care vine, cel care neaga valorile din care s-a ridicat, favorizand exact pe cei care refuza orice valori, considerand ca banii si puterea prin ei castigata, ii dau drepturi inaccesibile si nemeritate de plebe!
In orice, trebuie sa existe o masura! Nu poti baga in aceeasi oala un „nas’ de tren, care ia 5 lei ca sa lase un calator sa mearga cu trenul pentru care nu si-a cumparat bilet si un procuror care impreuna cu militianul judiciarist, falsifica sau pur si simplu, produc „probe”, ca cineva care nu e in gratiile unuia dintre ei, sa fie inlaturat din societate!
E o diferenta enorma intre prostie sau nestiinta si ticalosie!
Cand „adevarul judiciar” NU se potriveste pe adevarul obiectiv, e o mare problema, pe care orice practicant al dreptului ar trebui s-o vada si de pe alta planeta!
Cand cele doua NU se suprapun exact, inseamna ca ceva e putred rau, fie in Lege, fie in intelegerea Legii, fie in interpretarea ei!
Organul de URMARIRE penala, trebuie sa coordoneze si sa verifice organul de CERCETARE penala. Cand asta nu se intampla si, in general NU se intampla, intra oameni nevinovati la puscarie sau platesc, cei vinovati, mult mai mult decat ar trebui s-o faca, legal!
Problema, nu e Legea ci, interpretarea ei dupa toane sau intelegere (atata cata e), de cei care ar trebui s-o aplice.
Balanta e stramba rau, de mult, de prea mult timp! Ar fi cazul s-o aducem impreuna, astia care mai suntem in domeniu,macar spre echilibru!
Ai fost procuror. DIn cate am auzit si eu, chiar unul corect si stiutor de carte! Cinste tie dar realitatea, doar tu o stii. Tu stii cate compromisuri ai facut sau refuzat pe parcurs…
Imi permit sa te tutuiesc, pentru ca azi, la fel ca tine, sunt avocat. Ieri, am fost altceva: tu, procuror, eu inginer. Si habar n-am care e mai in varsta dintre noi doi dar ceva ma face sa cred ca suntem leat, eu fiind fabricatie februarie 1960. 64 de ani peste o luna si cateva zile. Pesti, ca zodie, nu ca ar conta asta!
Nu te supara de ce-ti zic, nu te infuria, incearca te rog sa iesi un pic din cochilia de procuror (in care sine die esti prins) si sa intelegi ca infractorul nu e neaparat un monstru (cu exceptiile de rigoare, evident!) ci, in limite de multe ori largi, ar putea fi recuperat pentru societate daca NU ar merge la puscarie!
Iar enorma durata a procesului penal, sa ne ierte Domnul, pana si pe noi, ne-ar putea duce la pepeni, daca am fi inculpati pe „presupuneri rezonabile” si NU pe probe!
Daca-ti mai pasa cat de cat de Drept, daca intelegi ca solutia pentru o viata mai buna pentru toti, NU e puscaria pentru cei recuperabili, atunci iti sunt alaturi.
Presupun ca intelegi ca nu ma refer la talhari, violatori, criminali sau mai stiu eu ce, chiar daca in extremis, unii dintre ei, poate, ar putea fi recuperati…
Dragul meu confrate, gresesti! Gresesti cand confunzi coruptia cu tradarea si pe ambele cu nemernicia…
CORUPTIE, insemna ca cineva, din interiorul administratiei publice, cere sau primeste ceva nemeritat, ca sa rezolve sau nu, ceva ce ar trebui de fapt sa faca, conform Legii, intr-un anume termen, respectand anumite norme legale.
TRADARE, inseamna ca cineva, inseala pe cineva care are incredere in el, savarsind acte care-i sunt in totalitate potrivnice desi i-a promis ca-i e alaturi, urmarind un interes personal (sau de grup, al grupului din care face parte, cam tot aia e)
NEMERNICIE, este fapta savarsita de un nemernic. De un individ care nu se poate ridica mai sus de genunchiul broastei decat prin tradare, ajungand la tradare prin coruptie sau prin frica.
Care e limita dintre cele trei? Unde se unesc ele?
Coruptia, tradarea si nemernicia, probabil in ordine inversa, se gasesc la cei care au uitat sau care n-au invatat niciodata, ce inseamna demnitate, onoare si decenta.
Aia care nu au respect pentru nimeni si pentru nimic, care-si iau exemplele de viata de la „Manele TV” si-si petrec viata apasand ici si colo, pe sticla unui aparat pe care-l numesc „telefon”.
Pana la urma, da, ai dreptate! Coruptia, ar trebui privita altfel decat e privita azi! Coruptii, n-ar trebui bagati la puscarie ci la spitalul de nebuni, recuperand paguba (evit termenii de drept intentionat), recuperand „pacatosul” si in felul asta, dand un exemplu celor care ar mai vrea sa faca precum ei.
Tradarea si nemernicia insa, nu se pot vindeca. Prejudiciile sunt atat de mari, incat orice ar face cineva, nu are cum sa le recupereze. Mortii rezultati din inchidera spitalelor, nu mai revin la viata. Nici cei din urma vaccinurilor. Nici sanatatea copiilor nenorociti de vaccinuri (fie-mea mica, la 24 de ani, s-a ales cu scleroza multipla in urma vaccinurilor, pentru ca la facultate, i-au zis ca nu mai intra decat vaccinatii. S-a grabit sa-si faca vaccinurile, inainte ca Politehnica sa renunte la conditia asta…
Eu am 64, fie-mea mare are 42, cea mica 24 si intre ele, mai sunt un baiat si doua fete. Cu exceptia celei mici, toti au copii, sunt la casele lor, trei medici, o inginera-sef la Petrom si o inginera mica, semi-invalida, pentru ca n-a vrut sa asculte pe motiv ca „tata, nu mai e ca pe vremea ta”…
In 1994, cand eu eram comandantul celui mai mare centru de cercetari in domeniul aeronautic din Europa de Est, habar n-am unde erai tu, ca sa ma aperi! Mi s-a spus ca Institutul se desfiinteaza, pentru ca urmeaza sa aderam la NATO si deh, au ei, acolo, ce trebuie, nu mai trebuie sa ne batem capetele, noi!
Dupa nici 3 luni, INCREST-Bucuresti, a fost transformat in cateva discoteci (cluburi, ca asa se numeau de fapt) si, am plans pentru prima data in viata mea… Aveam acolo utilaje de peste 250 milioane euro, venite in lunile octombrie-decembrie 1998, care au fost declarate „politic” depasite moral, venite din Japonia, Italia si Germania, pe care nici macar nu apucasem sa le scoatem din ambalaje! Erau de ultima ora, la ei! Ceva ce Romania, nu are azi, la 34 de ani dupa aia!
Asta NU e coruptie, dragul meu confrate! E tradare!
Ca sa fim „confrati”, sigur ca a trebuit sa absolv cursurile facultatii de drept, sigur ca a trebuit sa devin avocat, sigur ca in timp m-am specializat si eu, din pacate pe penal… Daca stiam ce ma asteapta, imi deschideam un service auto, ca la naiba, la baza, sunt inginer mecanic de motoare! Avioane si rachete, militar, dar cui ii pasa azi, cand nea Vasile, absolvent de profesionala ca mecanizator (tractorist), repara masini in curtea lui, dupa ce si-a inchis covrigaria, din lipsa de cleinti?
Coruptie?
In ce sens?
Coruptia in sensul mitei date unor oficiali pentru a face sau nu, ceea ce ar trebui sa faca prin sarcinile de serviciu?
Coruptia in sensul manipularii majoritatii, pe fondul unei educatii precare?
Coruptia in sensul determinarii majoritatii de a accepta sa fie manipulata in sensul pe care stapanii carora am fost vanduti, vor sa mergem?
Coruptia in sensul acceptarii a orice care e impotriva naturii noastre?
Despre care fel de coruptie vorbesti?
daca i dai unuia, plin ciurciumel cu dorinte, putinta sa si le implineasca …bineinteles ca va avea tentatia sa si le implineasca, …barim citeva dintre ele:))
problema nu e faptul ca cineva are puterea sa implineasca dorinte, ca de asta n ai cum sa scapi, e n fisa postului, de la un nivel in sus, ci faptul ca are mai multe dorinte neimplinite decit prevede bunul-simt pentru pozitia respectiva:))
creca nu e chiar simplu de gasit oameni care si au imputinat dorintele …pe cale naturala:)