Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Despre frica judiciară
Primesc niște rânduri emoționante de la o clientă de o inteligență aparte și cu o carieră profesională prestigioasă. În urmă cu șase ani a fost acuzată de corupție, o mită de… cinci sute de lei. Șase ani de spaime, într-o vreme a fricii instituționalizate…
„La sfârșitul lunii august a fatidicului an 2016, într-o zi de vineri, am primit citație pentru a mă prezenta luni la Parchetul Giurgiu. În aceea perioada, la televizor rula aproape zilnic un «carnaval» al arestărilor! Mă și vedeam chemată la declarații și apoi reținută! De altfel, îmi pregătisem și o bocceluță în care îmi pusesem periuța de dinți și câteva haine de schimb! Băiatul meu urma să înceapă școala la 1 septembrie. Și pentru că eu sunt responsabilă de activitățile începutului de an școlar (înscriere la transport, înscriere la opționale sau activitățile extrașcolare, asigurare școlară etc), le-am lăsat scrise într-o agendă, împreună cu parolele de acces la conturile școlare, astfel încât altcineva să se ocupe, să știe ce are de făcut. Atunci am avut cea mai întunecată perioadă din viața mea. Frica este ceva oribil! Am simțit că sfârâie carnea pe mine, senzație pe care medical nu o pot explica. Dar aș fi jurat că fenomenul de autocombustie este posibil!
Vorbe înțelepte sunt de părere că tot ce nu te omoară, te întărește. Acum, indiferent de verdict, eu voi fi bine! În definitiv, ultimul an l-am trăit într-un soi de fantezie! Și asta nu este deloc puțin atunci când timpul ne fugărește pe toți. Iar când, speriată de contextul acestor trăiri, tocmai mă temeam că am luat-o razna cu mintea, m-a «salvat» Jung, care spune pe undeva că «experiența realității este un fruct al capacității sufletului de a imagina». Hmm!….se pare că mai posed ceva imaginație!!…
Mi-ați spus și am citit prin cărțile dumneavoastră despre implicarea empatică a avocatului în cazurile sale. (Ar fi trebuit să-mi dea prin cap lucrul acesta, întrucât și medicul este, sau ar trebui să fie, empatic cu pacienții săi!) Și este normal să fie astfel! Dar, intr-o societate cu gândire predominant utilitaristă și în care emoțiile sunt considerate, mai degrabă, o anexă deranjantă a personalității sau, mai rău, o boală, oare câți mai sunt empatici?!
Îmi amintesc că m-ați întrebat de două ori dacă iau în calcul și soluția achitării și ați fost sceptic (sau realist?) de fiecare dată. Nu am pretenția că sunt, vorba lui Papini, «lebăda unei perfecțiuni absurde»! Însă, în același timp, am convingerea că nu sunt, nici pe departe, atât de alterată pe cât dorește societatea asta să mă eticheteze. Așa încât îmi eram datoare să încerc să obțin achitarea! Nu aș vrea, totuși, să vă faceți vreo problemă dacă verdictul nu este acela pe care mi l-aș fi dorit eu! Apreciez implicarea dumneavoastră competentă și lipsită de vreun interes. Sunt foarte liniștită știind că, avându-vă ca apărător, s-a făcut tot ceea ce era posibil. În rest, probabil că providența are socotelile ei. Chiar dacă pluralul politeții dă mai puțină căldură mesajului, vă asigur de toată prețuirea și afecțiunea mea!”
Din nefericire, am intuit corect deznodământul final… Ce crudă consolare ! „Mulțumesc pentru că nu mi-ați dat speranțe deșarte, am avut timp să mă obișnuiesc cu ideea ! Surprinzător, în ciuda verdictului, am un sentiment de ușurare, de eliberare! Așteptarea, prelungită excesiv, și fragmentarea vieții în intervale precis și obsedant stabilite prin termene judiciare, mă omorau. Colegul meu de dosar este surprins și afectat de finalitatea demersului nostru”, își arată iarăși gratitudinea femeia, de-acum încolo obligată să se prezinte periodic la Serviciul de Probațiune și să se supună la felurite tracasări de supraveghere.
Comentarii
La volan fiind, ai fortat (intentionat sau nu), trecerea pe culoarea rosie a semaforului? N-ai de unde stii daca militianul care te-a oprit, iti va suspenda dreptul conducerii pe x luni si-ti va impune o amenda sau, daca-ti va deschide un dosar penal pentru tentativa de omor, pentru ca nu-I asa, daca era cineva pe trecere cand ai trecut tu aiurea si-l omorai?
In instanta, te rogi ca judecatorul sa fie in toane bune si sa-ti accepte probele propuse si sa nu mai ia in consideratie DOAR probele, mai mult sau mai putin fabricate, care vin de la procurorul care intre doua partide de poker sau de betie, a intocmit un rechizitoriu, exclusiv pe baza raportului unui militian care a facut de fapt, atat cercetarea cat si uirmarirea penala!
Cand stii ca pentru o fapta identica pana in detaliu cu cea pe care ai savarsit-o, la o instanta din Arad s-a dispus achitarea iar la una din Craiova s-au dat 5 ani de puscarie, ca inculpat (sau ca avocat al acestuia), nu-ti ramane decat sa te rogi Domnului ca judele sa fie unul intreg la minte si sa decida just si legal!
Desi nu e o solutie, ajungi sa apelezi fara rost la justitia divina, pentru ca STII ca asta terestra, judiciara, nu mai exista de mult sau pe unde au mai ramas urme din ea, totul e incurcat de acel nenorocit de “adevar judiciar”, care te poate distruge pe viata, pentru ca in 90% din cazuri, n-are nici o legatura cu adevarul obiectiv. Bun, apelul la justitia divina, nu e pana la urma, total fara sens: mentine o speranta, cat de mica, celui supus judecatii, pe lunga perioada cat dureaza procesul, de la intocmirea dosarului, pana la ramanerea definitiva a hotararii.
Inventarul normelor legale active in Romania, este atat de mare, incat, practic, orice cetatean, poate fi inculpat pentru savarsirea unei infractiuni! “Fericiti cei ce-s saraci cu Duhul”, pentru ca asa fiind, nu vad sabia care e gata oricand sa le taie gaturile, totul depinzand de toanele unuia sau altuia dintre cei ce formeaza “institutiile de forta” ale statului…
Mai e si faptul ca STII ca daca ridici tonul la careva din “institutiile de forta”, poti raspunde penal sau, in cel mai bun caz, contraventional, pe cand cei din aceleasi institutii, iti pot rupe oasele unul cate unul sau sa-ti faca orice, pentru ca ei au de facto o impunitate pe care nici zeii n-o au iar “raspunderea” lor, daca nu e una strict formala, intervine doar cand ei lezeaza pe careva din aceeasi tagma dar care le e superior ierarhic!
Toate astea si multe, multe altele din aceeasi categorie, au instituit treptat, de-a lungul ultimilor 34 de ani, TEROAREA judiciara, suprematia si dominatia “puterilor statului”, asupra cetateanului de rand, au separat Statul de cetatean, celui din urma, revenindu-I statutul de sclav oricand supus pedepsei stapanului.
In aceste conditii, “frica judiciara” este doar unul dintre efectele unei cauze care a dus la pierderea suveranitatii si independentei nationale si implicit, a efectivitatii drepturilor si libertatilor individuale.
Frica judiciara este constiinta faptului ca oricand, oricine, poate fi condamnat in exces raportat la fapta lui sau pur si simplu, ca poate fi condamnat fara a fi vinovat de ceva. Este nesiguranta. Imprevizibilitate. Incertitudine. Instabilitate sociala, politica si economica. Nu putin, frica judiciara se intersecteaza cu teama de a mai face planuri de viitor, de a privi dincolo de ziua de maine.
Intr-o societate bazata pe pedeapsa si deloc pe indreptarea pacatosului, pentru cei mai multi, FRICA, inclusiv cea judiciara, a devenit singurul mod de viata cunoscut…