Despre omul deplin al culturii românești

Dacă 15 ianuarie este Ziua Culturii Naționale, îl felicităm pe domnul Ion Cristoiu, cel de până la ora 21.00. Apoi, îl salutăm pe gazetarul care este Maestrul Cristoiu.
Atunci, încerc să fac un cadru în tonul sărbătorii. Scot din bibliotecă un volum Eminescu. Deschid Radio România Muzical. Scriu în agendă să dau telefoane la niște artiști importanți. Privesc lucrări din colecția mea de tablouri.

Pentru ce m-am oprit la Eminescu? Deoarece el este omul deplin al culturii românești. Așa ne învață un mare gânditor trăitor în țara noastră. Este vorba despre Constantin Noica. El este autorul cărții ,,Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii românești”, apărută în 1975, chiar la Editura Eminescu.

De la mijlocul anilor ’70 ai veacului trecut, Constantin Noica a pledat cu entuziasm pentru facsimilarea „Caietelor lui Eminescu”, în condițiile în care manuscrisele poetului, păstrate la Biblioteca Academiei, erau accesibile numai cercetătorilor operei sale. În conferințe la „Casa Pogor”, în vizitele la Ipotești, Constantin Noica insista asupra necesității facsimilării caietelor. „Totul interesează pe Eminescu: nu doar creația literară, ci și literaturile lumii; filosofia, ca și astronomia, matematicile, fizica și chimia; istoria, ca și economia; limbile clasice și cele moderne. Există în mijlocul nostru o comoară de care abia ne atingem, de teamă să n-o prăpădim: sunt cele 44 de caiete ale lui Eminescu.” Pentru Constantin Noica, manuscrisele lui Eminescu sunt comparabile cu caietele lui Leonardo da Vinci și cu cele ale lui Paul Valery, acestea din urma editate la mai bine de zece ani de la moartea scriitorului, în 29 de volume, fiecare având mai mult de 900 de pagini.
Între timp, visul lui Noica a devenit realitate. Academia României a reușit după mulți ani să termine cu bine proiectul de multiplicare a manuscriselor eminesciene.

Constantin_Noica

Mihai Eminescu

Am vrut mult să cunosc și eu acest personaj special, Constantin Nica.
Pentru toate astea am fost la Păltiniș, lângă Sibiu, unde Noica a stat ultimii ani ai vieții. Am fost direct la el să îl cunosc mai bine.

În data de 16 mai 2020 am scris chiar pe cristoiublog.ro un text în care am arătat:

Definitorie pentru formarea mea, tot așa cum a fost pentru foarte mulți tineri și adulți, întâlnirea cu marele Noica are o aură specială, o strălucire inegalabilă. Asta deoarece filosoful avea un armec aparte, în condițiile în care opera sa e destul de dificil de asimilat.

Una dintre cărțile semnate de Constantin Noica este „Despărțirea de Goethe”. Peste ani, Alexandru Paleologu scrie „Despărțirea de Noica”. Peste alți ani, păstrând proporțiile, scriu și eu O nouă despărțire de Noica.

Trebuie să subliniem, pentru cititori, că aceste despărțiri nu se referă la respingerea unui om sau a unei opere, ci dimpotrivă, la admirarea, la analiza profundă prin asumarea unei distanțe critice. Fiind foarte aproape de o mare personalitate, de la un anumit punct încolo, nu mai poți percepe măreția sa, iar pentru asta este nevoie să te distanțezi. Durerea acestei depărtări este compensată, pe deplin, cu descoperirea a noi și noi fațete ale unui colos, a adevăratei sale monumentalități pe care nu o poți sesiza dacă stai mereu foarte aproape. Pe acele vremuri nu se vorbea încă de distanțare socială.

Cu decenii în urmă, am trimis o scrisoare la Păltiniș domnului Noica în care spuneam că, în afara timpului pentru gazetărie, îmi mai rămâne suficient pentru studiu și îi ceream un sfat, eventual pentru a continua cercetarea începută cu lucrarea de licență, o analiză a publicației Lumea Românească. Evident că mi-a răspuns.

După 1980, ne pregăteam să plecăm câteva zile în concediu și ne uitam la variante. Am convenit cu soția să părăsim drumurile bătătorite spre Valea Prahovei, ori spre litoral și să facem o străpungere în Transilvania.

Am ales prin urmare Păltinișul, lângă Sibiu. Am luat deci trenul din Gara de Nord. Conform obiceiului meu, am început să trec din vagon în vagon, pentru a căuta interlocutori interesanți. Într-un compartiment, un personaj din altă epocă. Costum elegant, cravată și vestă. Era încălțat cu ghetre din perioada interbelică. Este vorba despre un accesoriu vestimentar indispensabil modei din secolul trecut, anii 30-40. Un gen de ciorapi din piele care acopereau partea superioară a piciorului. Era chiar marele filosof.

Îl revăd apoi în celebra cursă auto Sibiu – Păltiniș. Intru în vorbă cu el și îmi spune: „Primesc vizite în fiecare seară, după ora 8. Ați citit Jurnalul de la Păltiniș” ? Nu citisem încă.

După ora 20, urc la celebra cabană. Era adunată multă lume acolo. La un moment dat, se aud bătăi la ușă. Intră o femeie cu baticul legat sub bărbie și cu un nepoțel de mână. “Aici stă domnul Noica”? „Da”, spunem noi. „Poftiți, luați loc. Cum ați ajuns aici?”, întreabă gânditorul.

Păi să vedeți, eu sunt de puțin timp în stațiune. Am fost la recepție să mă interesez ce se mai poate vizita… M-a întrebat: Ați fost la schit? Da. La pârtia de schi? Da. La domnul Noica ? Nu, cine e dânsul? Recepționera spune: Ei, toată lumea care vine aici merge la el.

Constantin Noica – obiectiv turistic

Celebrul pedagog devenise un obiectiv de mare interes, nu numai pentru tinerii învățăcei cu preocupări filosofice, dar și pentru turiștii obișnuiți.
Plec la București să aduc și familia, dar evident, merg la Biblioteca Academiei să citesc și eu Jurnalul de la Păltiniș. Șoc mare! Carte care scoate la lumină un univers incredibil.
Revin la Păltiniș împreună cu soția și fetele mele care vor rămâne acolo toată vara.

Iată lista cărților pe care le recomanda tuturor celor ce se arătau doritori să înainteze pe calea cunoașterii: Homer cu Iliada și Odiseea, Hesiod Teogonia, Presocraticii, tragicii Eschil, Sofocle, Euripide, 36 de piese în total, Tucidide – Discursul în cinstea eroilor căzuți – deosebirea dintre Atena și Sparta, Platon în întregime, 30 de dialoguri parcurse rând cu rând cu atenție, Aristotel în întregime, stoicii Marc Aureliu, Epictet, Epicur Scrisori, Plutarch în întregime inclusiv Viețile paralele, Plotin în întregime. Trebuie să mai citiți și câteva lucrări de sinteză despre cultura greacă, ne spunea: Hegel, Istoria filosofiei, Nietzsche, Nașterea tragediei, Erwin Rohrde, Psyche, Fusel de Coulanges, Cetatea antică.
Evident, am intrat și eu cu elan tineresc și mare ambiție în toată această materie.

Scriu acest text cu puține ore înainte de 15 ianuarie 2021. Dar, mulți dintre cititori îl vor urmări chiar de Ziua Culturii Naționale.