MOTTO:
„Un copil, un profesor, un condei și o carte pot schimba lumea. Educația este singura soluție. Educația, mai presus de toate!” Malala Yousafzai[1]
Când a rostit aceste cuvinte memorabile, la 12 iulie 2013, Malala – pakistaneza scăpată, prin grația Dumnezeului cel Binefăcător și Milostiv, dintr-un atac sângeros al talibanilor – avea doar 16 ani. Din nefericire, lumea i-a ignorat discursul plin de miez, fiind prea ocupată cu satisfacerea plăcerilor primare, într-o epocă a consumerismului decerebrat, încurajat perfid prin toate mijloacele posibile și imposibile. Înălțimile spirituale nu mai atrag pe nimeni, sunt inaccesibile celor mulți și cer renunțări, sacrificii cu duiumul. Distracția a devenit țelul suprem al fiecărui puber, nicidecum cartea, care presupune însingurare voluntară și o stare anume. Or, o simplă mângâiere a smartphone-ului te duce instantaneu în universul mahalalei vulgare, unde toți proștii sunt activi și importanți…
„Astăzi avem droguri și pi*de,
Nimeni nu poate să reziste,
Eu sunt Gheboasă din junglă,
În trecut am tras doar din pungă,
Acuma tragem doar la dungă,
Și facem banii pe lângă,
Ca să ne-ajungă.”
Nici n-am deschis bine ușa haznalei internaute că stropii scatofagi m-au și împroșcat, azvârliți de plebea trapisto-rapistă, adunată la Neversea, Untold și Electric Castle ca să delireze în brațele înșelătoare ale magiei albe. Astfel de spectacole, adevărate orgii stupefiante, organizate (culmea!) cu complicitatea scandaloasă a primăriilor, s-au extins ca o metastază pe creierele deja arse ale copiilor și puștanilor de aici și de aiurea. „Pun bani la ciorap, te fac !” sună motto-ul acestei generații pretimpuriu ratate, nerăbdătoare să-și irosească viața într-o continuă halucinație. Idolii lor sunt trepanații drogați și alcoolici cu apucături de jivine abia ieșite din grotele preistorice, cu tatuaje cu tot. Bașca belciugele aferente vârâte în buze, nas, obraji… De aceea, nu-i de mirare că învățământul și-a pierdut rolul educativ, umilit de rețelele de socializare, lațul în care omenirea și-a băgat singură gâtul. Așa se explică și faptul că „42% din elevii claselor I-VIII se încadrează la nivelul nefuncțional al literației, ceea ce înseamnă că 42% nu au deloc competențe în interpretarea unei informații, în formarea unor idei proprii şi integrarea acestora în contextul dat, nu pot interpreta și nu pot argumenta ipoteze și concluzii, nu pot stabili asemănări şi diferențe între personaje, fapte sau concepte și nu pot plasa informaţia accesată într-un context general, cu o realitate recognoscibilă sau posibilă (trecută, actuală sau viitoare).”[2] Vasăzică, circa jumătate din eșantionul respectiv e alcătuit din adolescenți „tufă de Veneția”, adică o masă ideală pentru manipulările de orice fel. Ideal, nu ? Fiindcă ignoranța a devenit deja politică de stat oriîncotro îți arunci privirea buimăcită de atâta propagandă în numele falselor valori. Ca de exemplu al diversității, sistemul de educație având „obligația să valorizeze perspectivele identitare diverse. Ceea ce poate suna bine dacă nu suntem atenți, dar asta deschide calea la tot soiul de aberații: o să ne trezim mâine că un elev vine la școală declarându-și identitatea de fluture, iar potrivit acestui articol de lege școala are obligația să-i aducă nectar pentru a-i «respecta și valoriza perspectiva identitară !»”[3] În definitiv, și fluturii sunt liberi… Mă întreb, deloc optimist, până unde se va ajunge totuși cu atâta libertate? Am suficiente motive să fiu pesimist, conștient că excesele n-au adus nimic bun în istorie, dimpotrivă!
Cu astfel de frămăntări însoțesc clinchetul primului clopoțel, incapabil să mă scutur de amintirile de demult… Atunci când dascălii erau niște icoane și lor le încredințam inocența, visurile noastre de oameni în formare. Arar se întâmpla să nu le respectăm povețele, să crâcnim, invocând felurite bazaconii înfășurate în sloganurile mincinoase ale dreptului neîngrădit la opinie, obrăznicie și lene. S-o recunoaștem fățiș că „în școala de azi nu mai există autoritatea nimănui: nici a ministerului asupra directorilor, nici a directorului asupra profesorilor, iar despre autoritatea – intelectuală, morală și comportamentală – a profesorilor asupra elevilor… ce să mai vorbim!?
În trecut, când un copil avea o notă proastă, el era considerat responsabil de asta. Azi, părinții îl consideră responsabil pe profesor. Eu am crescut într-un sistem în care profesorul avea toate drepturile și elevul niciunul. Sigur că nu era bine, dar acum tindem spre un sistem în care elevul are toate drepturile și profesorul niciunul. Învățarea și educația nu se pot realiza decât dacă ne bazăm pe autoritatea morală, intelectuală și comportamentală a profesorului. Or, azi, aceste trei componente de bază nu mai sunt la ordinea zilei. Rezultatele nu sunt bune. (…)
Universitățile tind să devină un loc de parcare pentru incapabili: ajunge profesor universitar orice terchea-berchea.”[4]
Scurt și concis, ca dispozitivul unei sentințe de condamnare la ignoranță veșnică, pfu, ce tristă constatare !… Ne-am risipit șansa de a ne educa, deși ne era la îndemână, nu-i mare scofală să pui în mâna copiilor o carte și un condei! Cu o condiție însă – să ai și însămânțătorul de entuziasm, de cultivare a minții. Profesorul, adică. Și, musai!, o societate angajată instituțional să-l stimuleze și să-l protejeze prin măsuri efective, nu declarative!
[1] Discursuri care au schimbat lumea
[2] Dragoș Iliescu, coautor al Raportului național de literație, 2022
[3] Daniel Funeriu, Q Magazine
[4] Daniel Funeriu, în interviul acordat Gabrielei Simion, Q Magazine
Notez aici: „Patrioata Simona Halep și-a schimbat țara cu Franța ca să plătească taxe mai mici”. (activenews.ro)
Este o problema de „educatie” sau de „stil” ??..In trend…”Și facem banii pe lângă…”
Educatia trebuie sa inceapa de la parinti; Sunt multi drogati in Ro ? Inseamna ca romanii au bani…chiar multi.
„Pun bani la ciorap, te fac !” statistica UE afirma ca in Ro sunt peste 100 miliarde Euro la ciorap. Succes !
Eu pot depune marturie ca tocmai profesorii de altadata , cei in activitate in anii 90, au contribuit decisiv la dezastrul educatiei din zilele noastre . Inca din 1990-1991 profesorii au fost cei care au pus umarul la aparitia institutiilor private de invatamant din dorinta ascunsa de a se imbogati si ei in capitalismul in care totul era de vanzare si profitand de numarul doritorilor de diplome universitare . In comunism se invata carte , de bine de rau , examenele erau severe , foarte multi aspiranti la o diploma universitara nu reuseau sa treaca de exigentele cerute . Dupa 1990, vremurile erau tulburi, oamenii aveau alte preocupari si tentatii , nimeni nu mai era dispus sa invete in conditiile in care salariile erau mici , aparuse somajul, disponibilizarile etc. Atunci au aparut examene ridicole de inscriere la facultati private cu profesori care se multumeau sa promoveze studentii chiar daca nu stiau nimic sau aproape nimic , dar plateau taxe , deci le dadeau salarii , salarii mari la vremea aceea! La facultatile private preda oricine: si universitari care faceau turism in week end , dar si profesori de liceu sau chiar de scoala profesionala . Toate orasele patriei s-au procopsit cu facultati private de stiinte economice si drept, la inceput, si ,apoi , au urmat toate specializarile . Dupa ce si-au cumparat atat de simplu si de usor diplomele , licentiatii si-au cumparat si locuri de munca bine platite la stat , in politica si administratie in primul rand . Astazi ,tara este condusa, la cel mai inalt nivel, de indivizi care se lauda cu scoli superioare , dar cei mai multi dintre ei nu au stat , macar o ora, intr-o biblioteca, nu au facut un referat niciodata , si-au trecut examenele dand mita , si-au cumparat inclusiv lucrarile de licenta . Unii au avut atata tupeu incat si-au falsificat diplomele . Asa ca dupa 1990 , vreo 20 -25-30 ani s-au luat diplome si doctorate in bascalie si cate trei-patru in acelasi timp . Acum a venit randul copiilor si nepotilor acestor indivizi licentiati dupa chestionare unde faceau x si zero … Daca suntem onesti , elevii de azi sunt victime , victimele unui timp in care nu mai au modele, nu mai au manuale , nu mai au valori , au doar parinti si profesori care si-au batut joc de invatamant si l-au dus atat de jos incat nimeni nu mai vrea sa incerce ,macar, sa-l trateze cu o minima seriozitate. Nu exista seriozitate nici la Cotroceni, nici la guvern ! Exista o vorba : ai carte ai parte ! Inainte de 1990 ai carte se referea la faptul ca ai facut o scoala, ai obtinut o diploma . Acum am auzit pe cineva explicand ca sensul „ai carte ” se refera la „ai un imobil” , „ai cartea funciara a unui imobil ” asa ca de acea ai parte ! Cel care are cartea de imobil a vreo sase-sapte case are si partea cea mai grasa din osanza societatii !
de fapt …educatia e Temelia. in primul rind a unei natii. pe cita educatie …in armonie cu Natura, pe atat natie care perpetueaza manifestarea dincolo de anotimpuri…
pentru ca sa se ajunga la noul bun-simt, care e nesimtirea, a fost nevoie de acumulare de stiinta. cind stiintele au dat in clocot a aparut pe piata si noul bun-simt.
vechile stiinte, care educau in armonie cu Natura, 365 de zile pe an, …au fost inlocuite cu noile stiinte.
bune si ele, atat tot ca sint bune la Artificializare.
datinile, traditiile si obiceiurile cuprind in ele atata ‘stiinta’ cita nu vor putea cuprinde vreodata stiintele …la moda, azi
‘Eu am crescut într-un sistem în care profesorul avea toate drepturile și elevul niciunul.’
–
eu am crescut intr un sistem doar olecut diferit, mai exact elevul avea drepturi atunci cind si le cistiga. in liceul meu olimpicii aveau drepturile lor, cistigate pe merit si recunoscute
fara discutii,
cu tot dragul …si de profesori si de colegi.
–
natia noastra nu mai are referinte capabile sa transceada generatiile. aceste referinte au fost improscate cu jeg, in mod programatic. s-a ocupat ‘statul’ cu treaba asta …extrem de complexa ( destructurarea natiei )
Idolii lor sunt trepanații drogați și alcoolici cu apucături de jivine abia ieșite din grotele preistorice, cu tatuaje cu tot. Bașca belciugele aferente vârâte în buze, nas, obraji…
–
acesta este ‘al doilea pas’ a maretului proiect care vizeaza destructurarea natiilor, noi sintem doau un caz particular. mai intai au fost demolate referintele pe care poporul le a tot folosit de a lungul vremurilor.
–
cum s a facut asta ? in mod stiintific, cu totul si cu totul stiintific, stiinta vedeta a acestui proiect putind fi asimilata cu ‘antiintelepciunea’
–
‘noile generatii’ sint ‘setate’ dupa noi rinduieli inca de la gradinita, iar asta se face in mod cu totul si cu totul organizat, …statul se ocupa de problema asta.
–
din aceasta perspectiva rezulta, fara vreun dubiu, ca ‘statul’ lucreaza de zeci de ani la acest proiect care vizeaza destructurarea natiei noastre. procesul a tot evoluat intre timp, acum pasii sint deja consistenti.
de ce anume ‘statul’ lucreaza impotriva natiei cu atata verva …e un mister ( insa nu prea mare )
in mod normal pentru a revigora natia e nevoie de o generatie, minim, optim doua generatii
–
insa pentru asta ‘statul, asa cum e el definit astazi, ar trebui sa dispara, el fiind inlocuit cu unul care sa aiba ca referinta ‘intelepciunea’ ( momentan, cum spuneam, referinta lui e ‘antiintelepciunea’.( se vede in ce rasare pe ogor, se vede in felul de a fi al noilor generatii )
‘acesta este ‘al doilea pas’ a maretului proiect care vizeaza destructurarea natiilor, noi sintem doar un caz particular. mai intai au fost demolate referintele pe care poporul le a tot folosit de a lungul vremurilor.’
–
‘cancel culture’ a aparut pe piata …brutal atunci si numai atunci cind reactiunile generate au putut fi echilibrate de actiuni care sustineau demersul. ‘cancel culture’ e momentul ‘de granita’, e momentul in care ‘bunul-simt’ a putut fi echilibrat cu sustinatorii ‘antibunulului-simt )
–
in acel moment s a verificat consistenta efectelor proiectului. odata cu ‘cancel culture’ se poate spune ca ‘nesimtirea’ e ‘noul bun-simt’, ca jumatate dintre auditori te vor sustine (in asa fel li s au intors pe dos referintele, intre timp, folosind clasicul stil al antiintelepciunii, cunoscut sub numele de ‘stilul Popper’, sau ingineria sociala fragmentara.
‘destructurarea natiilor’ e …Arta ( la limita, pe care o atinge la infinit, insa asta e )