Eterna întrebare. De ce i-am condamnat pe toți la suferință?

În urmă cu aproximativ două săptămâni, testele antigen pe bază de salivă s-au distribuit în școli. Toate bune și frumoase, părinții și-au dat consimțământul pentru testare, au trimis rezultatele, pe scurt, s-au străduit să-și ,,facă treaba”. Cadrele didactice, păstrând toate condițiile de igienă, purtând mască, mănuși, au repartizat testele pentru fiecare elev. Un lucru dubios este reprezentat de faptul că, în primă fază, pentru prima săptămână, au fost un tip de teste. Pentru cea de-a doua săptămână, a sosit un alt tip de test. Toate aceste demersuri, cel puțin teoretic, s-au făcut în scopul identificării rapide a cazurilor de infecție cu virusul Covid. Primele teste au avut cinci componente. Aceste componente au trebuit asamblate într-o punguliță pentru fiecare elev. Kitul de testare ar fi trebuit să fie preluat în fiecare vineri de către copii. Iar diriginții și învățătorii trebuiau să monitorizeze desfășurarea activității în condiții optime. Părinților li s-au trimis scrisori, pași de urmat în vederea testării, filmulețe, iar aceștia s-au implicat total. Dar, acțiunea s-a întrerupt brusc, deoarece Ministerul Educației nu a mai furnizat kituri de testare. Școlile nu au mai primit teste antigen pe bază de salivă.

Elevii s-au testat de trei ori, acțiunea încetând în lipsa testelor. Astfel, eu vă întreb: Ce efecte pozitive a avut acest experiment? De ce au trebuit copiii să fie treziți mai repede, de ce au trebuit să se streseze cadrele didactice și părinții? Ce a vrut să ne dovedească Ministerul Educație prin acest experiment eșuat? Până când o să mai continue această stare aberantă de a lua parte la experimente. Oricum, lumea nu vede imaginea de ansamblu. Cadrele didactice, personalul auxiliar( portarul, bibliotecarul, personalul de serviciu, secretarele), iar pe cealaltă parte părinții, nu se testează, doar elevii iau parte la experiment. Care este rațiunea acestei acțiuni? Mai mult, acțiunea a fost discontinuă, au avut loc doar trei proceduri de testare, nu au reușit să fie depistate toate persoanele care sunt implicate în procesul de educație, persoane care pot îmbolnăvi și care se pot îmbolnăvi. Sunt doar niște bani aruncați pe apa sâmbetei? Ar fi bine să fie regândit întreg procesul și toate demersurile făcute să fie în beneficiul copiilor. Oare factorii decizionali realizează toate privările prin care i-au făcut să treacă pe copiii din România? În spatele unei măști, nu poți să ghicești zâmbetul sau încruntarea. Nu se pot desluși timbrele vocale, nu mai poți surprinde emoția unei activități. Copiii nu mai pot lucra în perechi, nu mai pot lua parte la activități de grup. Faptul că tocmai viitorul nostru, la propriu, este privat de manifestările specific umane, mă duce cu gândul la tragismul viitorului. Fiind student în cadrul modulului psihopedagogic, îmi dau seama că va fi tot mai greu să creștem generații sănătoase, puternice și naturale. Fiecare om este unic, fiecare om este special, această uniformizare și robotizare a manifestărilor specific umane îmi provoacă un sentiment de rebeliune, îmi provoacă dorința de a schimba ceva în bine, rău a fost destul.

Din cauza măștilor, omul devine tot mai duplicitar, cuvintele își pierd forma și înțelesul, expresiile faciale își pierd sensul, este tot mai greu să fim noi înșine. Se apropie nașterea mântuitorului nostru Iisus Hristos. Dacă magii i-au dăruit Pruncului Iisus aur, smirnă și tămâie, noi să dăruim tineretului nostru curaj, voință și creativitate. Alături de dragostea de neam și țară! Tineretul nostru suferă, ce este în neregulă cu factorii noștri de decizie batjocoritori? Trebuie să învățăm să fim disponibili emoțional pentru tineretul nostru, ca la rândul lui, tineretul să se simtă în siguranță și în normalitate. Un popor care investește în educație, investește în viitor. Un popor puternic dă naștere unui stat puternic!

Fotografie kidshealthllc.com