CCR a anulat întregul proces electoral cu privire la alegerea președintelui României. Guvernul va stabili noua dată a alegerilor, iar procesul electoral va fi reluat în integralitate
Fascinaţia Occidentului la ruşi
Secvenţă din proza lui Cehov, Marfă vie, publicată în Mirskoi tolk, din 6 august 1882, găsită de mine în volumul 1, Opere, A.P. Cehov.
Ivan Petrovici Bugrov, un îmbogăţit peste noapte, şi-a adus la vile din Crimeea nişte franţuzoaice, curve de lux. Noapte de noapte petrece cu ele, deşi habar n-are de franceză, pe terasă, hîrjonindu-se prosteşte. Ridicîndu-le de subţiori, se preface că le aruncă peste balustradă.
Explicîndu-se vecinului de vilă, Groholski, Bugrov zice:
„Să nu vă închipuiţi că sînt nişte femei oarecare, spuse el. E drept, sînt franţuzoaice, beau vin… şi fac multă gălăgie, dar e ştiut că toţi francezi sînt crescuţi aşa! (…)
Pe una o cheamă Fanny, iar pe cealaltă Isabella… Ce înseamnă Europa! Ha-ha-ha… Occidentul!“
Să ne oprim niţel asupra secvenţei.
Franţuzoaicele sînt – o spune chiar Ivan Petrovici Bugrov – nişte curve:
„Mi le-a cedat prinţul… adaugă Ivan Petrovici. Aproape pe nimic… Mă tot ruga să le iau la mine“.
Pentru rusul necioplit, primitiv, otova, ele nu sînt curve.
Sînt franţuzoaice.
În anul de graţie 1882, un cetăţean al Imperiului Rus, Anton Pavlovici Cehov, surprinde magistral fascinaţia exercitată de Occident asupra ruşilor, fie ei mujici sau conţi.
Asemănător, locuitorii Imperiului Otoman din aceeaşi vreme se uită spre Vest ca spre ceva de invidiat.
Dinicu Golescu de la noi e mai mult decît explicabil cu a sa înlemnire de uluială în faţa realităţilor din Vest.
Comentarii
Pagini: 1 2
Un comentariu pentru articolul „Fascinaţia Occidentului la ruşi”