Filmul după „Moromeții” lui Marin Preda – o stîlcire a unei capodopere

Am primit răspuns. Tocmai cînd mă pregăteam de îmbarcarea în avion, , mă trezesc cu un telefon de la editura Mica Valahie. Am comandat pe site, mai mult la plesneală decît convins că voi primi răspuns, volumul VI al Stenogramelor lui Ion Antonescu, blestematul volum, cumpărat cred, dar pe care nu-l găsesc în biblioteca de acasă, potrivit zicalei cu acul în carul cu fîn, acul fiind cartea, iar fînul, munții de cărți din bibliotecă. După completarea inutilelor căsuțe pentru înscrierea în cont, am comandat cartea pe site. De regulă în astfel de împrejurări, ți se semnalează pe e-mail înregistrarea comenzii, mai întîi, și ți se dau amănunte mai apoi.

Dinspre Mica Valahie n-a venit nici un semn de acest gen.
Eram convins că nu voi primi nici un răspuns.

Iată însă că marți, răspunzînd din întîmplare la telefon, o voce deconspirată mai tîrziu a fi a directoarei, m-a anunțat că-mi pot da cartea, mai ales c-am fost recunoscut drept Ion Cristoiu; și directoarea zice că ne știm de undeva. Exemplarul, singurul pe care-l mai au (nu crede că vor reedita volumul) e nițel boțit, dar, mă rog, merge și așa. Ne înțelegem s-o caut cînd mă întorc din străinătate. Așadar, am deja toate volumele cu Stenogramele.

*

Stîlcire. Un tînăr confrante a venit la BAR ca să-mi dea cartea Marianei Șipoș despre asasinarea lui Marin Preda și să-mi ceară un autograf pe Delirul, ediția scoasă de mine. La Dud, ca de obicei, nu mă pot stăpîni, și mă apuc să-i țin lecții tînărului jurnalist, deși ceva îmi spune că pentru el nu înseamnă nimic teoriile mele despre Neliniștitorul la Marin Preda, despre Iconarii din Bucovina (prudent, nu-l invoc pe Robert Musil, interlocutorului nu-i zice nimic numele), despre literatura Obsedantului deceniu și despre Moromeții ca roman al Timpului care nu mai are răbdare. Singurul lucru util din toată tărășenia asta:

Tînărul e de acord că filmul lui Stelian Gulea – Moromeții – e o stîlcire a cărții, un fel de film despre viața grea a țărănimii muncitoare din Cîmpia Teleormanului în preajma Războiului criminal împotriva Uniunii Sovietice.

*

Scriam pe 13 martie 2014: Elena Băsescu pe listele PMP?! Nu pot să cred!

Site-ul Reporter virtual din această dimineață publică următoarea ştire: EBA, locul doi pe listele PMP, la europarlamentare. EXCLUSIV
Din cîte se vede, e o știre din surse, încă lipsită de confirmare oficială. Din cîte am dibuit eu pînă acum însă, e o știre ce se va confirma în curînd. Cu toate acestea, asemenea țăranului nimerit în fața girafei, dat peste cap de ivirea unei vaci cu un gît suficient de lung încît să vîre capul pe fereastră, în casă, și să-ți pască ciorba de pe masă, simt imboldul de a zice: Așa ceva nu există!

Despre Elena Băsescu am scris, în anul de grație 2009, cuvinte de încredere în capacitățile sale, contestate de presă, pornind de la o greșeală pe care ar face-o, la grabă, mulți dintre noi. Acum însă, în contextul lui 2014, plasarea Elenei Băsescu pe listele PMP pentru europarlamentare mi se pare o greșeală politică atît de mare din partea tatălui, Traian Băsescu, încît tot mai sper că știrea nu se va adeveri, fie și pentru că, într-un ultim moment, lui Traian Băsescu îi va reveni luciditatea de politician, tulburată grav de iubirea de părinte.

Sunt multe argumente că decizia PMP e catastrofală.
Mă voi mulțumi să trec în revistă doar cîteva:

1. Înființarea MP și a PMP își pierde brusc minima notă de țel politic. Ea apare, indiscutabil, ca un aranjament al lui Traian Băsescu pentru a-și rostui fiica. Asta îi va reduce și mai tare lui Traian Băsescu influența asupra opiniei publice în calitate de președinte și politician.
2. Parvenirea Elenei Udrea în postul de lider de facto al PMP ar fi interpretată tot ca pregătire a terenului pentru Eba.
3. În ultimul timp, Elena Băsescu a comis eroarea capitală de a se expune presei în postură de starletă care-și etalează viața personală, împingînd astfel în umbră ipostaza de politician.

Mai sînt și alte argumente, sunt sigur. Dacă le au, îi rog pe cititori să le scrie pe cristoiublog.ro. Poate le citesc și cei implicaţi – Traian Băsescu, Elena Udrea, Elena Băsescu – și renunță la fantasmagoria cu candidatura.

Alt titlu din 13 martie 2014:

De ce n-am semnat și nu voi semna Petiția de solidarizare cu Andrei Pleșu, victimă a linșajului mediatic de la Sinteza zilei