România a câștigat meciul contra Ucrainei cu 3-0, în primul meci al grupei E de la EURO 2024

Generațiile și (bio)hackerii

Motorul cu aburi pare să fi impulsionat mult mai mult(e) decât cele câteva industrii vizate de inventatori. Puterea aburilor avea să se transforme treptat nu tocmai în conformitate cu principiile termodinamicii în aburii puterii. (Ce energie să se mai conserve și cum, în condițiile în care locul căldurii e luat de răceala segregării sociale, iar „lucrul mecanic” efectuat de sistem se rezumă la presiunea fricii asupra supușilor?!) De atunci cuceririle s-au ținut lanț și cuceritorii s-au întrecut în a le demonstra utilitatea. Un sector după altul se lăsa prins în febra revoluționară, iar progresul înainta cu pași repezi, după cum cu frenezie descriu cronicarii vremii. Entuziasmul colectiv a durat până când cineva a întrezărit potențialul capitalurilor și s-au conturat primele dependențe: dependența de acumulări și dependența de salarii. Restul e istorie. Așa s-au născut și s-au delimitat tot mai strict noi clase sociale, și așa a germinat marketingul, atent la cea mai mică adiere în fronturi și gata să intervină cu corecturi nu numai la oferte, ci și la cereri.

Niciodată societatea în ansamblul ei nu s-a bucurat de atâtea analize și analiști, al căror zel se manifestă (intensificat) și astăzi. S-au făcut clasificări pe grupuri de vârstă, sex, stare civilă, preocupări, talente și interese și s-au întocmit cataloage cu cereri și oferte de muncă, servicii și produse. S-au completat registre cu resurse naturale, materiale și umane, cu corpuri de achizitori și obști de consumatori. Revoluția s-a vrut industrială, în realitate, însă, a zguduit din temelii societăți întregi. O serie nesfârșită de prefaceri radicale, mai pașnice sau mai violente avea să se deruleze sub ochii măriți, entuziaști, perplecși ai martorilor vremii, ai înșiși declanșatorilor. Boarea de prosperitate a devenit pe nesimțite tăvălug ce și-a continuat înverșunat activitatea și a ajuns la a patra revoluție, fără să se sinchisească de întreruperile forțate și fără (să vrea) să le descifreze mesajul. Mecanizare, electrificare, automatizare, digitalizare, globalizare etc., până dincolo de epuizarea resurselor și a puterii de acomodare a maselor. Mulți din turma prelucrată de valțuri au fost sfărâmați și făcuți una cu pământul și încă și mai mulți „neadaptați” au rămas de căruță. Elitele și-au continuat însă imperturbabil urcușul, detașându-se net de muritorii de rând pe care speră astăzi să-i domine nu doar cu acumulările colosale, ci și cu lungimea vieții și perenitatea tinereții.

Ne-am obișnuit să etichetăm și să catalogăm totul, de la cohortele umane și până la ultimele generații de gadgeturi sau mutații suferite de virusuri. Marketingul îndeamnă la actualizarea clasamentelor la intervale tot mai scurte. Cu specia umană am ajuns deja prin 2010 la litera „Z”, așa că am luat alfabetul de la capăt și, dacă tot ne întoarcem la începuturi, ne-am propus să dăm și timpul înapoi: cronologic – reinventând totul de la roată încoace –, și biologic – abolind incomodele legi ale vieții –, ca să ne putem bucura de vârste matusalemice. Pentru tornade, taifunuri și uragane, care nu se lasă nici ele mai prejos și insistă să ne prezinte ce le pot forțele în creștere exponențială, s-au întocmit liste speciale cu nume atribuite în ordine alfabetică, în care femininul alternează cu masculinul, așa cum o cere corectitudinea politică. Cu telefonia mobilă suntem la al cincilea „G”, iar cu medicina, la versiunea 3.0.

Astăzi viețuiesc simultan (nu și laolaltă) nu mai puțin de… șase generații. Chiar șapte, dacă luăm în calcul și (sub)generația Lockdown, care a avut neșansa unui debut profesional în anii pandemiei de C19. Parcă niciodată n-au sărit atâtea așchii atât de departe de trunchiuri ca de la Silent Generation ce venea pe lume în anii interbelici și până la generația Alfa, a cărei geneză a debutat în 2011 și se va încheia prin 2025. Apartenența la o grupă de vârstă e doar unul dintre atribute. Mult mai pregnante sunt trendurile politico-economice și experiențele comune istorice, sociale sau culturale care s-au imprimat pe neocortexurile în plină form(at)are, definitorii pentru marea majoritate a membrilor cohortei respective.

Firește că nu există cohortă pur-sânge (deși unii au încercat purificările și încă mai insistă!) și că în fiecare se mai amestecă și „oi negre”, dar contează reperele cardinale. Generațiile ultimului secol au fost investigate minuțios. Antecesorii nu par să fi insistat pe încadrarea în atâtea șabloane. Să însemne asta că erau mai toți o apă și-un pământ?! Sau poate că industrializarea a accelerat într-atât mersul lucrurilor, încât tot ce odinioară părea să dăinuie cel puțin o viață de om, dacă nu veacuri, a ajuns să-și piardă valabilitatea la fiecare 15-20 de ani? S-a atins astfel incredibila „performanță” ca aparținătorii epocii silențioase să fi trecut prin provocările ce-au modelat pe rând alte cinci generații și tot atâtea stiluri de viață, cariere, valori, scene politice și moduri de comunicare, orientări și trenduri. Un veritabil talmeș-balmeș, nu-i de mirare că nu ne mai înțelegem unii pe/cu alții!

Prin câte încercări trebuie să fi trecut cei care încă mai sunt în viață din cohorta anilor 1928-1945! Câte ne-ar putea relata despre tinerețea marcată de lipsuri și sufocată de griji și de amintirea grozăviilor conflagrațiilor, ca și despre fasonarea de noi cohorte la intervale tot mai scurte! Au trecut prin războiul rece și prin avântul economic. Au asistat la căderea zidului Berlinului și a Cortinei de Fier. Au tremurat – pentru a câta oară! – pentru soarta omenirii la fiecare tsunami de patimi și erupție de ură mocnită. Au suportat crize financiare reale și contrafăcute și au trecut prin pandemii și convoaie de refugiați. Văd multe și înțeleg puține din lumea care se mișcă astăzi în pas alergător fără să știe încotro. Văd cum o generație după alta consumă și ce nu pot produce și nu înțeleg cum de oamenii „noi” nu se mai pot descurca cu puținul pe care l-au avut ei cândva. Văd cum morala și respectul față de tradiții se destramă și se încheagă libertinismul, educația antiautoritară și carierismul. Se străduiesc să priceapă cum de nu mai iese nimeni în stradă să invoce pacea, și fiecare chibzuiește cum să se înarmeze, chit că habar nu mai au ce e războiul și puțini mai sunt în stare să mărșăluiască măcar un kilometru.

Un mișmaș de concepții și mentalități și o generație mai solicitată și mai expusă tentațiilor decât alta. Firește că nu toți cei veniți pe lume într-o anume perioadă se încadrează automat în generația descrisă de sociologi, și că trăirile colective își pun amprenta în funcție de receptivitatea individuală. Nu toți au înlocuit concomitent scrisorile cu faxuri, e-mailuri și mesaje pe rețele sociale, și nici cărțile tipărite cu unele online; Nici carul tras de boi nu s-a lăsat pretutindeni înlocuit de limuzine, trenuri ultrarapide și avioane supersonice. Și totuși, „separarea pe generații” servește scopurilor cuiva undeva. Ce poate fi mai ispititor pentru industriile spoliatoare de resurse și absorbante de energii decât prezentarea pe tavă a potențialelor ofrande cu tot cu prospect?

Generația silențioasă tăcea nu pentru că n-ar fi avut ce spune, ci fiindcă era împresurată de necazuri, iar vorbele (nepotrivite) i-ar fi putut aduce neplăceri uriașe. Cele care i-au urmat au căpătat tot mai mult curaj și drept la vorbă, numai că în ultima vreme nu prea mai au ce spune și nici cui. Fie li s-au împuținat ideile, fie nu se mai pot face auziți în vacarmul general. Veteranii reflectau în tăcere la cum să-și ducă zilele măcar până-și vor vedea copiii ajunși oameni. Gălăgioșii actuali fac copii din oamenii mari și lasă mai totul în seama tehnologiei, ai căror sclavi au devenit ei înșiși. Tradiționaliștii au învățat de la nevoi să-și suflece mânecile și să scoată ce-i mai bun posibil din ce le oferea destinul. „Moderniștii” cedează letargic drepturi după drepturi în schimbul plăcerilor efemere. Sigur, vremurile se schimbă continuu, dar niciodată ritmul prefacerilor nu a devansat într-atât capacitatea de adaptare a ființelor umane a căror esență e cam aceeași. Dovadă stau puzderia de boli inerente civilizației (bolile neadaptării) cărora suntem departe de a le face față, în ciuda progresului multiplu. Fiecare cohortă poartă câte-o cruce, la urma urmei, până și descendenții zeităților datorează naturii o moarte. Dar până atunci marketingul vrea valorificarea maximă a potențialului creator și consumator al fiecărei generații, inclusiv al celor abandonate de civilizație (nu însă și de hienele procesatoare de date) în epoca medievală.

Cea mai norocoasă pare a fi generația imediat postbelică, supranumită „generația Baby Boomers”. Cu excepția crizei petrolului și a Războiului Rece, nu a întâmpinat crize majore. S-a bucurat de prosperitate, și-a putut încărca bateriile cu speranța unei păci durabile și a contribuit la explozia demografică fără precedent. Cu toate oportunitățile însă, nu a putut împiedica declinul valorilor. Make love, not war! s-a reflectat cel mult în rata natalității. Ce-i drept, a pus munca pe primul loc, dar și-a făcut priorități și din carierism, performanță cu orice preț și concurență acerbă, conjuncturi care au distrus succesiv tot ceea ce pentru înaintași fusese sacru: natura, familia, tradițiile, cultura, educația, sănătatea, relațiile sociale. Semnificația muncii a alunecat treaptă cu treaptă. De la țelul suprem și esența vieții, a devenit mijlocul atingerii unor obiective, iar mai apoi un rău necesar ce se căznea să țină pasul cu pofta crescândă de viață. Cândva a ajuns să fie subjugată dorinței de cât mai multă relaxare și pasată tehnologiei și inteligenței nenaturale. Doar tradiționaliștii notorii mai cred că omul trăiește ca să muncească, urmașii lor au preferat fie să muncească pentru a putea trăi, fie să trăiască cu cât mai puțină muncă.

Următoarele generații – X (Scepticii/Cinicii),Y (Millennials) și Z (New Silent) – au continuat din inerție ambițiile generației prospere și au lungit lista oportunismelor inoportune și a contrastelor. Au înregistrat cele mai grozave progrese tehnologice (aselenizarea), dar și cele mai cumplite catastrofe (Cernobîl). Și-au sporit performanțele și și-au extins pretențiile. Au fabricat și comercializat nu doar lucruri necesare, ci și multe nimicuri și încă și mai multe iluzii. Au multe idei din categoria „cât de bine ar arăta lumea dacă…” și puțină voință să le pună în practică. Știu unde vor să ajungă, dar nu știu cum să procedeze. Pun mare preț pe socializare și se aruncă în vâltoarea rețelelor virtuale care-i înstrăinează și de ei înșiși. Construiesc IA ca să le ușureze munca, și protestează că IA îi lasă șomeri. Vor cât mai multe libertăți, dar nu știu ce să facă cu ele. Vor să evolueze în voie și să-și fructifice potențialul, dar nu-și cunosc dotările. Dezorientarea, pierderea echilibrului și a încrederii în sine și în ceilalți macină trupuri și suflete. Neliniști pe care și le înăbușe și estompează fiecare cum și cu ce poate: cu abuzuri alimentare și de droguri, cu distracții deșănțate și peregrinări prin lume, cu fuga de sine și negarea realității.

Și totuși: Ce-a fost înaintea generației tăcute și ce înaintea revoluțiilor industriale? Până și mașina cu abur are cel puțin un strămoș î.Hr., grație lui Heron din Alexandria, a cărui descoperire a fost dată uitării, ca multe altele. (Pe atunci nu existau agenții de marketing care să le promoveze!) Aflăm că înaintea silențioșilor ar mai fi existat și multpromițătoarea Greatest Generation, a cărei grandoare a fost distrusă sistematic în inutile măceluri mondiale ce aveau pe conștiință și Generația Pierdută. Pierdută pentru industrii și pentru umanitate. Greu de spus care dintre situații e mai tragică: a generației pierdute la propriu, ori a celei actuale, (dez)iluzionate de nepăsarea și inconștiența societății…

Prefer să nu-mi imaginez cum o să arate cohorta în formare și cum își va defini valorile. Conform unui studiu recent, cea mai digitalizată dintre generații are cele mai slabe cărți posibile, iar vina e a noastră, a tuturor: Membrii generației Alfa sunt mult prea cocoloșiți, bombardați cu (dez)informații și copleșiți de activități inutile (să nu cumva să se plictisească!). Prezintă tulburări vădite de comportament, postură, mobilitate și vorbire. Nu mai știu să se joace și nici să lege prietenii. Iar adulții, mustrați de conștiință (!), se simt obligați să le facă concesii peste concesii, acordându-le libertăți bulversante și punându-le în mână schimbătoare… nu de viteză, ci de genuri și sexe.

Din păcate, ultimele trei generații de „nativi digitali” ziși și smombies – o combinație între smartphone și zombi – sunt și cele mai receptive și mai expuse unei noi industrii profilate pe comerțul cu iluzii despre dat ceasul biologic înapoi. Autoproclamații guru, așa-zisele genii IT, nu și-au revenit bine din transa în care îi aruncase succesul repurtat pe tărâmul tehnologiei, că au și căzut în următoarea ce-i face să creadă că pot manipula și organismul uman, apt – în opinia lor – să dăinuiască pe planetă cel puțin 180 de ani. Noul trend lansat dincolo de ocean își propune să ne facă strong, smart and slim: puternici, inteligenți și subțiri ca firul de trestie. Pentru asta e nevoie de biohacking – un fel de do-it-yourself pe tărâmul biologiei –, adică de intervenții chimice, biologice și instrumentale țintite în programul de funcționare al biosistemelor menite să aducă fericirea celor care dispun de prea mulți bani și de și mai multă naivitate. Cu scopul emfatico-revoluționar de a crea un cyborg (organism cibernetic). Cine ar putea cădea mai facil în plasa cu brașoave (ne)științifico-fantasmagorice dacă nu generațiile legate prin cordonul ombilical de robotică, informatică și IA?

Undeva în interiorul ființei suntem conștienți de răul care ni s-a făcut și pe care ni-l facem zilnic cu propria mână (am discutat despre asta în zeci de articole pe acest blog). Intuim și cam ce am avea de făcut, și cum ne-am putea mobiliza corpul și mintea să-și urmeze programul biologic optim, dar e mult prea obositor și inerția învinge mai tot timpul. Știu asta și cei trecuți prin ceva gen Silicon Valley, și sunt convinși că pot impresiona cu „erudiția” neștiutorii, mai ales după ce li s-a dat ocazia să dea iama prin băncile de date (inclusiv genetice) grație dependențelor de digitalizare. Nici măcar nu-ți trebuie studii de specialitate! Ajunge să te pricepi la afaceri cu credulitatea. Oricine poate fi biohacker, predică biohackerii „consacrați”. Condiția este să-ți procuri dispozitivele lor, chit că și ei se joacă cu pretinse cunoștințe despre reacția la stres, fiziologie, metabolism, sistem imunitar, modul de funcționare a creierului etc., lucruri pe care științele sunt departe de a le stăpâni. Dar cine se împiedică de faptul că sistemele tehnice și cele biologice sunt cum nu se poate mai diferite și că orice asemănare, cât de mică, e cu totul și cu totul întâmplătoare?

„Discipolii” sunt atrași de durata infinit mai scurtă a „procedurilor” și de fentarea efortului fizic sau intelectual prin imixtiunea tehnologiei care ispitește prealeneșii cu o sumedenie de scurtături. Ce rost are să alergi ore în șir prin parcuri, să tragi de fiare prin studiourile de fitness, să urci pe munte ori să faci dușuri reci, când totul se rezolvă în câteva zeci de minute în laboratorul de biohacking? Se poate și la domiciliu, cu condiția să dispui de zecile de mii de euro pentru a-ți achiziționa dispozitivele-minune: instalații de crioterapie, lumini colorate de introdus în urechi (combat jetlag-ul), ochelari care filtrează culorile și aduc/alungă somnul, senzori implantați sub piele atenți la EKG, EEG, glicemie și alți parametri, o puzderie de mașinării care, chipurile, stimulează mineralizarea osoasă și volumul muscular, vindecă rănile și calmează durerile, inele și brățări care îmbunătățesc calitatea somnului, bentițe cu aplicații care se ocupă de meditație și IQ etc. Bașca dușuri cu lumini, electroșocuri neuronale, microcurenți pentru producția de ATP și multe alte elucubrații care golesc buzunarele și umplu duhurile ușuratice cu speranțe longevive. Pentru amatorii de senzații tari inventivii afaceriști au în pachetul de oferte păduri întregi de aparate îndrăzneț construite ce par să imite instrumentele de tortură medievale, deși se pretind inspirate din studiourile de fitness pentru astronauți.

Dacă din laboratorul de biohacking ies supermeni în timp record, e o poveste înscrisă pe o altă foaie. Pe foaia de marketing scrie că frigul îți va topi grăsimile și-ți va regenera musculatura extenuată de sportul de performanță. Trei minute la -200°C într-o atmosferă de azot lichid, plus șederea într-o capsulă cu aer rarefiat și pedalatul preț de 20 de minute sub o mască ce-ți extrage oxigenul din plămâni te cațără pe vârful Everestului și îți vor face pielea mai freș decât coaja fructelor „convinse” de atmosfera paralelă să-și întârzie coacerea. Fericiți cei sărăciți nu doar de prețurile exorbitante, ci și de oxigenul inhalat! Fiindcă în minutul următor sunt recompensați cu o avalanșă de oxigen ce-i face să explodeze de… energie. Cei nemulțumiți de greșelile comise de celule la plierea proteinelor (din cauza stresului oxidativ) pot recurge la aparate care fac asta trecând apa într-o a patra stare de agregare: un fel de ceață pentru inhalat. Citind asta mă cutremur la evocarea prionilor – proteine anormal pliate – aducători de moarte sigură (BSE)! Mă consolez cu gândul-speranță că totul e doar o mașinație… scumpă (17.000 de euro) și fără niciun efect pe proteine.

Nici alimentația „sănătoasă” nu e neglijată! Există oferte de suplimente cu tot ce (nu)-i lipsește corpului și un meniu mai delicios ca altul (încât stai și te întrebi dacă nu cumva mazochismul e condiția atingerii vârstei de 180 de ani): perfuzii cu vitamine, injecții cu proteine, zeci de capsule multicolore cu adaosuri de oligoelemente și minerale, iar încoronarea o reprezintă micul dejun compus dintr-o cafea-filtru îmbogățită cu unt și ulei de cocos care te fac să uiți de foame cel puțin o jumătate de zi! Cei sătui de gustul apei, o pot îmbogăți cu (în opinia unora) antioxidantul ideal: hidrogenul molecular. „Barul” biohackerilor îl oferă la pahar sau la inhalator!

„Hacking” este un termen oribil chiar și fără prefixul „bio”. Sugerează amestecul nepermis în funcționarea unui sistem și pirateria de informații. Hăcuirea, ciopârțirea și reasamblarea biosistemelor cu scopul „optimizării performanțelor”, optimizare care se poate face și altfel și ar putea să nu coste (mai) nimic, și nici să nu aibă nevoie de gadgeturi, ci doar de buna percepție a corpului. Dar interocepția e pe cale de dispariție, așa că e musai să ne spună dispozitivele ce simțim, cine suntem și unde ne aflăm în fiecare moment. Se poate ceva mai trist? Ca să schimbi ceva, trebuie ca mai întâi să știi cum funcționează, iar dacă ți-ai propus să-l scoți în afara legii (naturii), trebuie să te asiguri că ai cu ce să-l înlocuiești. Ambele situații necesită (con)știință și cunoaștere aprofundată, or, (bio)hackerii dispun doar de atâta cunoaștere cât să fraudeze sistemul în interesul personal. Nu se pune problema de îmbunătățire, cel mult de iluzionarea unei generații care și așa trăiește într-o lume ostilă ce-i presară pe drumul vieții doar fantasme, iar în suflete terifiante pustietăți.

Corpul nostru nu are nevoie de biohackeri, fiindcă și-i are deja pe ai săi: sunt nenumăratele sisteme de feedback care lucrează pentru el și nu împotriva sa. Tot ce avem de făcut este să le creăm condiții propice de lucru și să nu le sabotăm.

 

 


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

50 comentarii pentru articolul „Generațiile și (bio)hackerii”

  • Numai un cataclism major poate vindeca nebunia ce ne înconjoară, și să facă posibilă reîntoarcerea la traiul simplu ,prețuirea naturii,a adevăratelor valori umane,acesta poate fi o erupție vulcanică majoră a vreunui super vulcan,un cutremur major,vezi falia San Andreas,un potop asemănător celui biblic și nu ultimul dar cel mai amenințător o catastrofa nucleară.

    • cataclismul major e chiar nebunia care ne înconjoară
      el face posibilă reîntoarcerea la traiul simplu ,prețuirea naturii

      însă asta se face părăsind creația omului, care e civilizația și alegând creația lui Dumnezeu, care e Natura.

      trai simplu, in armonie cu felul natural de a fi al omului, în sânul civilizației ..e imposibil. civilizația e o Antinatura sI fix așa se comporta

      • cataclism mai mare decit Artificializarea nu exista, iar civilizația fix in proces de artificializare se afla. daca asta nu e suficient, atunci cu atât mai mult alte cataclisme sint insuficiente

      • nebunia despre care vorbitibebrelativa, unii oameni de abia așteaptă că nebunia șanse desăvârșească, ..desavarsindu i si pe cei care o îmbrățișează.

        n am înțeles și nici acum nu înțeleg cum de uni oameni vor că Împărăția lui Dumnezeu, care e in noi, să sară în afara noastră, in Lume, devenind ..Raiul pe Pământ.

        Lumea …se va face mare, negreșit, devenind o AntiCreatie. cum sa speri că poți da Civilizația pe brazda, cînd ea încă de la primul pas a fost o Antinatura?!
        Civilizația e o Antinatura și …un cataclism ..doar o catalizează in acest sens

        • cea care dispare pe vremea Artificializării e curvasareala.
          ori ramai la brat cu Natura, ori te Artificializezi.
          și cu una și cu alta …nu merge. de data asta.
          ori Intr o barca, ori în ailaltă.
          unii creca vor muri de ciuda că nu mai pot fi duplicitari.

          lipsa curvasareli e …folosită și de ‘cealalta echipa’, tocmai Daia ispita Artificializării e Ispita, e sita de care doar …omul trece. toți ceilalți artificializindubse, devenind antioameni

          • Creatia lui Dumnezeu e Natura ( cu aia umana cu tot )
            Creatia omului e Civilizatia.

            pe motiv de desavarsire, apucindu te sa creezi ceva, orice, ori ajungi la concluzia lui Dumnezeu, care e desavarsita, ori ajungi la o concluzie fix pe dos decit a lui Dumnezeu, suprapunindu te peste ‘imaginea din oglinda’ a desavarsirii ( pentru ca singurul taler care poate trage nadejde sa fie desavarsit …in alt fel e… ‘talerul tau din oglinda’, care, punind pe masa un soi de balanta zice ca …’e pe masura ta )

            acuma …omul va avea de ales, pentru ca ajungind si ea aproape de desavarsire, Creatia omului …nu lasa loc de curvasareala
            adica nu ai cum sa ramai un produs natural in patria care e Creatia Omului,adica Civilizatia, care e mama Artificialului

            va e draga Civilizatia? atunci te vei artificializa.
            va e draga Natura? atunci vei ramane asa cum esti
            ori te vei artificializa ( insa …dispari din Civilizatie ), ori ramai cum te a facut Dumnezeu, in mijlocul Naturii ( unde prin chiar faptul ca omul care alege asta s a tot departat de ea …o vreme, …n o mai cunoaste asa bine. insa ..o va recunoaste! si ea pe om, bineinteles )

          • atunci cind omul s a apucat de creat un …’univers’, ceea ce a rezultat, adica Civilizatia mare cit planeta, arata fix pe dos decit creatia lui Dumnezeu, adica decit Natura ))))

            nu e nicio problmea, chiar nici una, in asta 🙂
            problmea apara abia atunci cind …nu ti recunosti ‘creatia’ :)), ca in acest caz inseamna ca tu insuti ai devenit …fix pe dos ( adica antiom )

    • Civilizația, Creația omului, adică Anticreatia, Antinatura, e Artificialul.
      omul atunci cînd se apuca să creeze ori ajunge la concluzia lui Dumnezeu, deci îmbrățișează Natura care e deja creata, caz in care …nu mai adaugă nimic,
      ori ajunge să creeze ceva fix pe dos decit a creat Dumnezeu, adică ajunge să creeze Antinatura.
      ori una, ori alta, pentru că fiind vb despre desăvârșiri, in ambele cazuri, exprimările sint plenare și nu i lasă loc pentru exprimare îndrăgitei curvasareli

    • doamna Alex, in dimineata asta, tot privindu va, va ca mi ati devenit muza :))
      tare… 🙂

  • Sarut mana, doamna doctor. Genial! Aceasta e povestea lumii noastre si ar trebui trimisa in Cosmos cu urmatoarea naveta spatiala. :)))
    Lucrurile arata ca si cand legaturile dintre generatii prin familie nici nu ar exista. Cu sapte ani de acasa mai reusiti, ma intreb daca o parte din minunatiile astea ar mai fi existat. .Daca da…. nu mai e clara vinovatia.
    (De scoala nu zic nimic pentru ca nu e nimic predictibil.)
    Prin ADN raman urme de apucaturi comportamentale chiar de la o generatie la alta? (V-as fi foarte recunoscator pentru un raspuns la aceasta.)

    PS: Nu am inteles cum interocepția e pe cale de dispariție. Este aceasta posibil, indiferent de ce vrem sau ce facem noi? Stiam ca, de exemplu amxietatea e in crestere, iar asta e semn de prea multa interocepție. (Un articol merita? :))) )

    • Mulțumesc!
      Între gene și mediul social există interdependență.
      Într-adevăr, genele ne influențează comportamentul, dar ele sunt activate/inhibate de factori din mediu care, la rândul lor, ne pot modifica genomul.
      Cei șapte ani de acasă nu prea mai valorează mult, în condițiile în care părinții sunt cu ochii pe telefoane și nu pe copii.
      Depresia este mai degrabă o perturbare a interocepției. Despre interocepție am scris în „Semnale (răs)tămăcite”.
      https://www.cristoiublog.ro/semnale-rastalmacite/
      O zi frumoasă!

  • Generațiile și (bio)hackerii
    …parca am mai vazut pe undeva titlul asta

  • omul e …suficient. de fapt asta i se si cere omului, …sa ramana cum e ….Facut.
    nimic mai greu pe vremea IA, atunci cind nemuirea se va vinde la taraba din colt.

    una e nemurirea …alta e vesnicia. una e cu ‘tot timpul’ ailalta e cu ‘lipsa timpului’.
    ramane de vazut ce vom alege atunci cind vom avea in fata moartea si nemurirea
    ( ce alegi?! …moartea, deci Vesnicia, deci Viata …sau ‘viata’, adica Nemurirea, adica Moartea ?! )

  • dupa Inaltarea lui Hristos la Cer intre om si Sfinta Treime nu mai incape …nici un varf de ac, daramite un biohacker.
    odata cu Inaltarea lui Hristos ‘definitia’ omului a fost …’verificata’.
    nu mai e nimic de adaugat, nimic de sters

  • „Hacking” este un termen oribil chiar și fără prefixul „bio”.

    omul e incapabil sa se …hackuiasca. insa daia a aparut pe scena IA, ca ea e capabila, …atunci cind poate indesa in ‘timpul lui Panck’ ‘tot timpul din Univers’.
    biohacking fara IA …asa ceva nu exista. daca exista atunci e …un fake.

    insa …una e ce ntelege omul prin biohacking si …ce rezulta atunci cind IA isi pune …mintea la contributie

  • „cât de bine ar arăta lumea dacă…”

    ha!, …ce tare 🙂
    cit de bine ar arata daca …muti barim cu un varf de ac ‘definitiile’ cu care opereaza Natura
    si uite asa ‘lumea’ a ajuns Civilizatie mare cit planeta, iar Civilizatia a ajuns o Antinatura

    daca Natura ti pare a nu fi ‘frumoasa’, atunci mai devreme sau mai tarziu ‘frumoasa’ ti se va parea ca e Antinatura

    • … daca nu ar fi existat

      • Hristos a murit. si a inviat din morti, cu moartea pe Moarte calcind.
        Antihrist e despre cum inviezi …fara sa mai mori

        Hristos e despre Dinamica Anotimpurilor
        Antihrist e despre ‘lipsa Iernii’

        Hristos e si despre Duminica
        Antihrist e despre Infinit, el n are odihna, el nu cunoaste Iarna

        Hristos e despre Vesnicie
        Antihrist e despre Nemurire

        • QAI aduce n dar Nemurirea.
          Inteligenta Artificiala e Antiinteligenta, tot asa cum Antihrist e Anti Hristos

          • om a fost Hristos intrupat
            Antihrist e antiom.

            Hristos a incaput in om.
            Antihrist abia in antiom incape.

            pe cind omul e vesnic, antiomul e nemuritor.

          • Antihrist e despre ‘cunoasterea prin Acumulare’, e despre Acumularea de cunoastere
            Hristos e despre ‘cunoasterea Daruita’ ( pe care Duhul Sfant o daruieste )

            viitorul civilizatiei e al ‘acumularii plenare de cunastere’, care acumulare va fi disponibila oricui, …o vei cumpara din piete.
            tocmai daia a nu fi destept de bubui, in curind, va fi ca si cum n ai exista. insa unii vor alege sa ramana prosti.
            antioamenii sint Destepti
            oamenii sint Prosti

          • esenta lui Antihrist e Anti

            atunci cind Hristos s a manifestat ‘a prins viata’ si Anti Hristos

            alt nume nu i se putea da lui Antihrist, numele lui era deja definit, era Anti(numele), el fiind Antinumele prin Definitie

            atunci cind Hristos s a manifestat a prin ‘viata’ si Anti Hristosul, care e cunoscut prin lume ca Antihrist
            daca pe Hristos l ar fi chemat …sa zicem ‘floare’, atunci odata cu ‘floare’ s ar fi nascut si antifloarea.

            Antihrist e si el o ‘esenta’. e ‘esenta’ Imaginii din Oglinda’
            atunci cind Hristos a fost Oglindit, asa aparand ‘celalalt taler’, talerul Anti, a aparut pe Ecrane si Antihrist
            mai intai Hristos si mai apoi …Imaginea din Oglinda a lui Hristos, careia ii zice, cum altfel?!, Antihrist.
            Antihrist e ‘Hrist intors pe dos si cu capul in jos’

          • era Hristos
            era Antihrist
            era echilibru

            daca echilibru se perpetua …azi tot ‘Joia Mare’ era, nu s ar fi trecut de acel pas.
            cel care a facut un pas a fost Antihrist
            atunci cind Hristos a zis :’Cel ce a întins cu Mine mâna în blid, acela Mă va vinde.’ …a ‘declansat procedura’ …nefacand nimic. insa odata zisa ‘zicerea’ Antihrist …trebuia sa ‘implineasca’ …acest! ‘adevar’ pentru ca mai apoi sa devina el insusi Antiadevarul

            de altfel aceasta zicere ‘Cel ce a întins cu Mine mâna în blid, acela Mă va vinde.’ e ea insasi …extrem, extrem de complexa, pentru ca ‘cel care ‘intinsese cu Hristos mana in Blid era …deja! ‘aparut pe ecrane’, ca Definitie, in stil Anti, odata cu nasterea lui Hristos ( moment in care s a nascut potentialul Anti Hristos, blidul era Blidul, adica insusi Taramul Cuantic, Izvorul Tuturor Enegiilor, unde se gaseste Papica Tuturor )

            deci practic asa se pare ca se intelege ‘tradarea lui Iuda’, …pur si simplu Adevarul a spus un ‘adevar’, Hristos a spus un ‘adevar’, iar Antihrist …n a rezistat tentatiei de a l umple, pentru ca asa si doar asa se putea manifesta el insusi ca Antiadevar, verificindu se pe sine ca ‘adevar’
            sarutul e el insusi o poveste sinonima cu ‘intingerea in acelasi blid’, pentru ca inclusiv tu si imaginea ta din oglinda se …pupa, la un moment dat…
            tare

          • Joia Mare e ‘intre doua lumi’
            la mijlocul Saptamanii Universului
            atnci s a manifestat un echilibru …pur.
            talerul dinainte de joia mare era in echilibru cu talerul de dupa Joia Mare
            Joia Mare, in fapt ‘Cina cea de taina’ e momentul in care s-a manifestat un impuls non, non in mod absolut, un impuls care n a fost actiune, insa a miscat in mod fundamental Creatia

            prin zicerea lui Hristos ‘Cel ce a întins cu Mine mâna în blid, acela Mă va vinde.’ potentialul Anti care se manifesta inca de la nasterea lu Hristos s a descatusat primind un ‘nume’

            Joia Mare a fost ‘momentul’ in care s a manifestat o ‘nonactiune pura’, absoluta, intr o lume …absolut relativa.
            acel moment e …unic.
            o balanta aflata in echilibru …s a miscat, miscind Lumea, si s a miscat …misicindu si felul de a fi al talerelor

            s a spus ca daca iuda nu l vindea pe hristos …n ar mai fi avut loc Invierea.
            pai da, dar asta a fost n efect, cauza fiind faptul ca daca Antihrist nu ‘vindea’ …nu s ar fi manifestat Antihrist. Antihrist …s-a ‘vrut’ pe sine, mai intai.
            …faptul ca indirect s a declansat o procedura care adus in final la Invierea din morti a lui Hristos …asta a fost un efect colateral,….pentru Antihrist!
            deci povestea a fost bidirectionala, insa cel care a ‘actionat’ a fost Iuda, pentru el ‘actiunea’ fiind …fix nonactiunea, pentru ca pentru el …totul in ‘lumea lui Hristos’ e fix pe dos si cu capul in jos

            rezumatul rezumatului:
            Cina cea de taina a fost momentul in care s au manifestat doua chestii absolute
            -o nonactiune absoluta
            -o nonactiune absolut relativa
            pentru ‘lumea lui Antihrist’ ceea ce el a facut e o nonactiune, el nu a actionat, daca asta e referinta, ‘lumea lui’
            insa lui Hristos nu i se poate ‘asocia’ rastignirea …din proprie dorinta, pentru ca daca referinta e ‘lumea lui Hristos’ ce s a intamplat e fix o nonactiune

            prin urmare la Cina cea de taina totul, totul a fost in echilibru absolut pina la un moment , dupa care aceasta stare de echilibru absolut s a despletit in doua,
            una devenind echilibru absolut relativ, iar cealalta stare devenind echilibru absolut …pur si simplu.
            insa aceste doua exprimari absolute, care s au suprapus peste Hristos si Antihrist sint ‘nonactiuni’, diferenta o face faptul ca una dintre ele e ogindirea celeilalte, prin urmare una dintre ele o are ca referinta absoluta pe cealalta( fara de care nu exista )

          • opinia mea despre Iuda a fost ….ba asa, ba aiminterea, …

            acuma cred că Iuda e .intre Hristos și Antihrist

            mai altfel spus chiar și atunci cînd e vorba despre Hristos și Antihrist ..mai exista inca o componentă, un soi de ‘reazem’ al Balanței.

            inițial, acum ani de zile, stand de vb cu cineva care mi a rămas drag, vorbind despre Iuda ..am zis penloc: e Antihrist.

            ulterior am zis că nu, nu e. Toma suna a Antihrist.

            și tot așa..

            însă despre Iuda am mai zis că are de a face cu …’lumea ..dintre! Cer și Pamant’, că …spânzurat intre ele umbla vorba că a fost, după cum și unul care, prin faptă lui a făcut rost de tarina celor care ramaneau după moarte spânzurați intre Cer și Pamant.

            de altfel și acum tot unul..aflat ‘intre’ mi se pare că e, pentru că doar unul aflat între putea ‘face’ ceva care tratează cu egală considerație și inacțiunile și antinonactiunile.

            e de gândit cum vine .-
            însă Toma, pe de altă parte, pare a fi fix cel care se bazează pe ceea ce vede cu ochii, nu cu inima.
            …complicat.Iuda n a trădat, a vândut.

            cred că cei care și găsesc loc de odihnă, după ce au bântuit printre Cer și Pamant ..doar în barca Minții mai au loc. cred că de asta ..era mai bine pentru el sa nu se nască, pentru că născut fiind ..inima îi era o străină.

          • cum am mai zis, că văd că tot aici ajung, Iuda și Toma sin Cerul și Pământul unei exprimări care .la un moment dat devine suficientă pentru că omul s o vireeze către antiom

          • 12 apostoli și Hristos
            însă cei 12 erau in fapt 6, cei șase manifesta duse că ‘dubluri’, ei fiind ‘cite doi’

          • s ar putea că Iuda sa nu fi fost chiar în toate mintile însă să și fi găsit echilibrul in Minte

      • vad ca postarile au aparut in continuarea comentariului tau, …n am intentionat asta

    • indiferent cit de consistenta e ‘imbunatatirea, spre ex ar putea fi ‘o picatura’, ea ‘se leaga’ de organismul imbunatatit folosind o ‘alta cale’, cea a Acumularii.
      unui organism natural nu i adauga nimeni ‘caramizi’ pentru a se dezvolta, ele ‘apar’ prin ‘daruire de sine’. atunci cind nu asa se ntimpla ce rezulta e ‘moartea sistemului’.

      orice are Viata are o esenta, ultima, care e comuna tuturor vietuitoarelor, din Univers, din Creatie, care practic e radacina ‘tuturor’.
      orice e ‘necesar’ in ceva ce are Viata e disponibilizat pe calea Daruirii.daca ‘adaugi’ chiar si un varf de ac o faci pe calea Acumularii, or cel care nu! se mai manifesta in cazul asta e chiar Intregul, asa aparind dizarmonii ‘in sistem’ ( povestea e proprie comenzilor inserate in arn mesager, spre ex )

      o imbunatatire definita pe calea Acumularii defineste ‘un nou sistem’, pentru ca cea schimbata, imbunatatita e ‘esenta definitiei’
      ‘Timpul’ e o poveste proprie Acumularii, Anotimpurile sint proprii Daruirii. orice imbunatatire a unui organism Viu vine la pachet cu scoaterea lui din Dinamica Anotimpurilor si vararea lui in patria Timpului ( care poate fi, la limita Infinit )

      cea care e proprie Metamorfozei ( Marii Revolutii ) e chiar aceasta redefinire fundamentala, aceasta ‘schimbare fundamentala’ care e tot una cu trecerea de la Anotimpuri la Timp. de asta ‘momentul’ e unic, irepetabil si acopera toate civilizatiile care s au manifestat pina acum …ca ntr un Intreg.

      din …burta lui Unu ( care e Zero ) se naste Doi. asta e ‘ultima esenta’ a Naturii: Pluralul Daruirii, care e insasi Viata.
      daca Natura foloseste Viata, Daruirea( de sine) pentru ‘miscare’, Acumularea aduce cu sine ‘un noi soi de viata’, fix pe dos decit Viata si care pina la urma e fix Antiviata( Antiadevarul )

      mai simplu spus …la umbra ‘imbunatatirii’ se ascunde altceva, ‘un nou sistem’, a noua rinduiala, una care e fix pe dos decit cea a Naturii. ( ‘imbunatatire’ exista deja, Natura e o poveste a ‘dezvoltarii maximale’, insa e vine pe calea Anotimprilor, a Daruirii. o ‘imbunatatire venita pe alta cale e in sine ‘o noua Creatie’ …care pune la Indoiala chiar Creatia, adica Natura. deci iata despre ce e vorba cu vremurile astea, despre o noua imbunatatire care in final scoate Natura din poveste pe motiv ca e …expirata.


      nu e nimic de ‘facut’, pentru ca ceea ce e e un efect, cauza fiind dorintele oamenilor, prin urmare …aia e.
      insa chiar acest fapt, ca ‘ceea ce e’ e un efect, cauza fiind dorintele oamenilor, ofera solutia: sa fie dupa dorinta.
      adica exista o Creatie, Natura, cu tot cu natura umana si uite ca mai exista inca o ‘creatie’ a omului de data asta, care s a apucat sa ‘imbunatateasca Natura’ pe motiv ca ea e impotenta.
      deci exista doua barci, una e Natura, ailalta e Antinatura ( si e asa pentru ca se opune Naturii disponibilizind propria versiune de dezvoltare maximala ), fiecare om alegind o pe care doreste.
      exista si varianta in care se manifesta o singura barca in care Antinatura se catara in circa Naturii, ulterior aruncind o peste bord.
      insa in varianta asta n ai de ales.
      or …esenta Universului, Creatiei, e Dorinta. asa s a nascut chiar Antinatura, din dorintele oamenilor ‘de alt tip decit cele naturale’, prin urmare drept e ca ‘dupa dorinta’ sa continue povestea, pentru ca daca nu e asa atunci Antinatura isi ‘sterge’ propria temelie.

      si acum ajungem la Dorinta si la cum a fot ea ‘diriguita’ astfel incat sa implineasca un anumit viitor, pas cu pas, toti de melc.

      Inteleptii, Batrani au gradinarit dorinte in armonie cu Natura si …asa se vor manifesta si pe vremurile astea.
      Antiinteleptii au gradinarit dorinte in armonie cu Antinatura si pe masura asta se vor exprima pe vremurile astea acele dorinte
      dupa cum e dorinta omului asa sa fie:
      Artificializare, Nemurire, Timp
      Natura, Vesnicie, Anotimpuri

    • cit de bine ar arata ..ceva, orice, daca i schimbam in final chiar felul de a fi….
      asta a fost rețetă folosită de a lungul generațiilor pentru a te depărta de Natura, caz în care indirect te apropii de ceva, de Antinatura.

      nu omul a luat o peb ararura înfrumusețând natura …cam fix așa cum îi desenezi șarpelui picioare. nu. antiomul ..din om a luat o pe arătură.

      și a tot luat o pina cînd in final antiomul din om va reuși să ocupe tot locul ..in om.

      și cu omul cum rămâne?
      pai …pe alocuri oamenilor li se va părea că ebsuficient să rămână oameni, ..pur și simplu așa li se va părea lor. că asta înseamnă și să ..vina iarna peste ei ..aia e, nu vor strâmbă din nas.

      însă ..dupa tot periplul prin ..Lume omul va ajunge …de unde a plecat, la suficienta de care s a depărtat încă de cînd a făcut primul pas alăturea, ..in Rai

      deci în final oamenii se vor întoarce la suficientă instinctelor, deci a inimii, iar antioamenii vor migra către suficienta minții.

      oamenii sint cernuți prin sita care se numește Nemurire. e imposibil sa alegi veșnicia, deci lipsa timpului, in detrimentul nemuririi daca pluralul pe care l-ai antrenat toată viața a fost Pluralul Acumulării. pur și simplu ți se va părea de bun simt sa alegi Nemurirea.

      biohackingul e …acțiunea ‘vietii’ asupra Vieții. sau acțiunea Antiadevarului asupra Adevărului. in acest proces importanta e referință, nu destinația. deci important e Adevarul, Antiadevărul, ..depinde de alegere.

  • ‘Următoarele generații – X (Scepticii/Cinicii),Y (Millennials) și Z (New Silent)’

    urmatoarele generatii au ‘dorit’ chestii si mai departate de Natura.
    si ute asa, din generatie in generatie ne am apropiat de Artificializare. unde am ajuns, deja.

  • ‘Doar tradiționaliștii notorii mai cred că omul trăiește ca să muncească,’

    omul traieste pentru a incerca sa insire Pluralul Daruirii intr un Intreg, care e suficient. adica sa asambleze diverse dinamici ale Naturii intr o cheie proprie care ii e suficienta. omul nu tre sa munceasca, ci sa armonizeze munca deja depusa de natura. pasarile asa fac, migreaza.
    migreaza, nu si fac soba.
    un ghepard nu alearga mai repede decit o gazela, ci …alearga. ‘mai repedele e in propria ‘definitie’, deci …nu tre sa ‘faca’ nimic, e suficient sa si manifeste natura. am ajuns la concluzia asta mai la batranete, adica dineauri :))

  • ‘ fiecărei generații, inclusiv al celor abandonate de civilizație (nu însă și de hienele procesatoare de date) în epoca medievală.’

    n am nicio indoiala ca …chiar si acum, in momentul asta, un computer pe undeva analizeaza Istoria n lung si n lat incercind sa desluseasca o matrice …care se tot repeta

  • ‘suntem departe de a le face față, în ciuda progresului multiplu.’

    …rabdare

  • ‘Dovadă stau puzderia de boli inerente civilizației (bolile neadaptării) cărora suntem departe de a le face față, în ciuda progresului multiplu.’

    potentialul creste, bolile …cer lecuire, bolile sint cauza pentru care unii scriu in Istoria Viitorului, iar odata scrisa Istoria Viitorului isi cauta implinire, …soroc, defind prezentul.
    bolile alea povestesc despre un viitor leac. iar atunci cind bolile nu mai sint naturale, leacul devine artificialul.

  • ‘Sigur, vremurile se schimbă continuu,’

    da, se schimba, primavara vara toamna iarna primavara …etc
    deci vremurile nu se schimba, se dezvolta
    asta daca ai ca referinta anotimpurile. ca daca ai ca referinta timpul …schimbarea o exista, pentru ca n ai cum sa evoluezi decit …schimband definitia, la infinit.

  • ‘Fie li s-au împuținat ideile, fie nu se mai pot face auziți în vacarmul general.’

    Natura e suficienta. nu exista ‘idei putine’ intr o generatie sau ‘in plus’ in alta.
    ideile si maretia acestora …tot aia e.
    atata tot ca a mai trecut o iarna peste ele, deci si o primavara, deci o noua croiala, deci …sint mai capabile. citeodata sint ‘impartite’ ( ideile ) in mai multe minti, altadata in mai multe inimi, alta data doar intr una
    deci …cautati si vegi gasi idei marete in fiecare generatie. si de v ar lua tot timpul din Univers …tot le veti gasi pentru ca Universul e drept.

    vacarm da, dar el nu e general, in primul rind, ci personal. starea de echilibru proprie unor minti sau unor inimi este …’vacamul’ . adica ori nu auzi ori nu pricepi pentr ca in mintea ta sau in inima ta misuna vacarmul.

    • ‘dar niciodată ritmul prefacerilor nu a devansat într-atât capacitatea de adaptare a ființelor umane a căror esență e cam aceeași.’

      oamenii se nasc pe masura vremurilor si poarta in ei potentialul masurii vremurilor care vin.
      nu a devansat nimeni nimic. capacitatea de adaptare e suficienta. poate nu suficient descatusata, insa ea exista.

  • ‘Cele care i-au urmat au căpătat tot mai mult curaj și drept la vorbă’

    cele silentioase de fapt nonactionau. departindu se de Natura astea mai noi au capatat chef de actiune

  • ‘Și totuși, „separarea pe generații” servește scopurilor cuiva undeva.’

    separarea e naturala. cea care e formatata si rescrisa e o singura generatie, aia care tocma ce se naste. si care rescrisa fiind se va armoniza din ce in ce mai putin cu generatiile din urma cu cit ele sint …mai in urma. facind asta se departeaza de ‘datini traditii si obiceiuri’ deci de Natura. facind asta se apropie de Antinatura. dar stai!, chiar asta face generatia de acu’

  • ‘Firește că nu toți cei veniți pe lume într-o anume perioadă se încadrează automat în generația descrisă de sociologi’

    insa toti cei veniti pe lume sint pe masura vremurilor. au potential sa hraneasca vremurile, implinind dorinte scrise in Istoria Viitorului cu ani sau poate ca cu zeci de …mi de ani mai nainte, insa au si potentialul sa continuie scrisul in Istoria Viitorului generind dorinte …dezvoltate chiar si ele in stil fibonacci
    cei veniti pe lume …depresurireaza Istoria Viitorului implinind dorinte scrise pacolo, insa presurireaza Istoria Viitorului, scriindu si propriile dorinte n ea, caz in care ii ofera ‘civilizatiei’ o destinatie …spre care sa se ndrepte. si se ndreapta fix catre acea destinatie ( impletita din toate dorintele scrise n Istoria Viitorului

  • ‘Mult mai pregnante sunt trendurile politico-economice și experiențele comune istorice, sociale sau culturale care s-au imprimat pe neocortexurile în plină form(at)are, definitorii’

    asa s a scris Istoria Viitorului, gradinarind neocortexuri social inginereste, basca ‘cu lingurita’

    • ‘Văd cum morala și respectul față de tradiții se destramă și se încheagă libertinismul, educația antiautoritară și carierismul.’

      asta e o scoala, una …de top. deci …sint! destramate traditiile si …e! inchegat libertinismul, etc.
      concomitent au fost gradinarite ‘noi traditii’, noi obiceiuri, …noi datini’.
      s a lucrat cu ambele capete.

  • ‘tăvălug ce și-a continuat înverșunat activitatea și a ajuns la a patra revoluție’

    daca au fost trei, atunci asta nu e a patra revolutie, ci prima si singura metamorfoza.

    insa s ar putea sa fie o singura revolutie, care are doua aripi, dupa care sa urmeze metamorfoza.
    ar fi de gindit daca nu cumva a existat o singura revolutie industriala, care a avut doua aripi si care s au suprapus peste cele doua razboaie mondiale, ele insele aripi ale singurului razboi mondial posibil. ( acum experimentam ‘revolutia plenara’, adica metamorfoza )

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *