Gîndul de marți

O legendă – importanța la vot a Confruntării dintre cei doi candidați

Pentru prima oară după 1992, între cele două tururi confruntarea dintre cei doi candidați s-a transformat în confruntarea între jurnaliști despre Confruntare.
Dacă m-ar întreba cineva pe mine, care am trăit ca jurnalist șase alegeri prezidențiale, ce cred despre confruntarea privind confruntarea, aș răspunde că I.L. Caragiale, cel mai mare critic al presei noastre autohtone, autorul tabletei Contribuția presei la tîmpirea poporului, ar trebui să ne invidieze că suntem martorii unei asemenea prostii uriașe alcătuite din mai multe prostii mai mici.
Una dintre aceste prostii, scrise sau rostite, e cea potrivit căreia absența confruntării între cei doi ar o lovitură dată democrației.

Cum adică?
Asemenea tuturor momentelor din campanie, confruntarea face parte din strategiile electorale ale celor doi candidați.
În 200o, de exemplu, Ion Iliescu a refuzat să se confrunte cu al doilea clasat, C. Vadim Tudor. Ca urmare, Ion Iliescu a fost singur la Antena 1, cea care se ocupase de confruntările tv, iar Vadim, la rîndu-i, a venit, a doua seară, singur. Din cîte-mi amintesc, Vadim adusese cu el pe lîngă niște diplome și două lumînări mari, ca de nuntă, între care a vorbit de unul singur.
Cu toate acestea, Ion Iliescu a cîștigat turul al doilea.

O altă prostie, de data asta, dodoloață, de referă  la ceea ce unii  numesc caracterul crucial al confruntării. Un pițifelnic de la Realitatea Tv, chibiț de-al lui Klaus Iohannis, firește (se putea altfel) scria recent pe site-ul SRI că o confruntare i-ar putea aduce lui Klaus Iohannis victoria asupra lui Victor Ponta.

Măi, să fie!
Eu, care am urmărit pînă acum toate confruntările finale dintre cei doi rămași în turul al doilea, declar pe proprie răspundere că întîlnirea dintre cei doi nu schimbă cu nimic scorul din primul tur sau dacă-l schimbă e într-o proporție infimă. Desigur, cei care n-au trăit ca mine electoralul postdecembrist, au aflat de la bunici de replici precum Credeți în Dumnezeu, domnule Iliescu? sau Cum se face, Adriane, că poporul trebuie să aleagă între doi comuniști? sau De ce-ai fost aseară la Vântu? Pentru că aceste replici au fost rostite de învingător, s-a creat iluzia că ele au răsturnat scorul din primul tur.

Nici vorbă de așa ceva.
Atît Emil Constantinescu, cît și Traian Băsescu vă vor spune că în clipa dezbaterii scorul dat de sondaje era în favoarea lor. Noi am reținut vorbele lor celebre, pentru că au cîștigat.
Vor fi spus și Adrian Năstase și Mircea Geoană niște chestii.
Nu le reținem, pentru că au pierdut.

De ce n-are atîta importanță confruntarea finală?
Pentru că imensa majoritate a telespectatorilor sunt chibiții unuia sau altuia dintre candidați.
Confruntarea finală e văzută prin ochii de chibiț.
Prestația candidatului lui, al chibițului, a fost cea mai bună, a celuilalt, al candidatului chibițului adversar, a fost cea mai proastă.