Gîndul de sîmbătă, 21 mai 2016

Ce păcat că nu suntem bolivieni!

Ieşit pe piaţă în 2015, fără a sparge cerul în materie de box office, filmul Our brand is Crisis (Brandul nostru e criza), se inspiră dintr-un caz real.
În 2002, politicianul şi omul de afaceri Gonzalo Sánchez de Lozada Sanchez de Bustamante candidează pentru prezidenţialele din Bolivia.
El a mai avut un mandat prezidenţial, între 1993-1997.
Pe lîngă reforme politice, regimul Lozada procedează la o privatizare a bogăţiilor boliviene în beneficiul companiilor străine.
Pierderea capitalului de simpatie şi vîrsta (62 de ani) fac din el un politician expirat, fără nici o şansă la prezidenţialele dominate de tînărul Evo Morales (în vîrstă de doar 43 de ani, om de Stînga, carismatic).
Politicianul bolivian apelează la o firmă americană de consultanţă.
Aceasta face minuni.
Sanchez de Lazada ajunge preşedinte.

Filmul se inspiră din acest fapt real.
Dacă el ţine cont de datele realităţii sau născoceşte, n-are importanţă.
Importanţă are adevărul pe care-l pune în valoare.
În film, candidatul la prezidențiale se numește Pedro Castillo. Cel de pe primul loc în sondaje e Rivera. Într-o tentativă disperată de a înfrînge realitatea dură a sondajelor, politicianul expirat o angajează pe una dintre cele mai bune specialiste americane în campanii electorale:
Jane Bodine, poreclită şi Jane Calamity.

De la început, văzîndu-l pe Castillo, proclamă că n-are nici o şansă.
Şi totuşi ea se angajează în bătălie, reuşind, în final, o minune.
Principalul mijloc îl constituie ceea ce Jane numește Să schimbăm naraţiunea, nu Candidatul! constînd în manipularea opiniei publice astfel încît Bolivia să pară într-o Criză din vecinătatea Apocalipsei din care doar un preşedinte cu experienţă şi hotărît precum Castello o poate salva, începe să dea roade. De observat că șmecheria cu narațiunea a fost folosită cu brio de Traian Băsescu în 2004 și în 2009 prin transformarea Corupției în pericolul mortal pentru România. În cazul lui Castillo, campania a început prea tîrziu însă pentru ca favoritul lui Jane, ajuns pe locul doi printr-un salt spectaculos, să-l întreacă, totuşi, pe Rivera, cel de pe primul loc.

Jane socoteşte că pentru asta trebuie să apeleze la o manevră clasică de campanie.
Cîştigarea de către cel de pe locul al III-lea (Salvador Velasco) a unor puncte prin luarea de la primul, avînd în vedere că şi Rivera şi Salvador Velasco au acelaşi electorat. Manevra a fost folosită de Traian Băsescu în 2009 prin mimarea slăbiciunii faţă de Crin Antonescu, în două confruntări. La vremea respectivă, anti-băsiştii au jubilat exploziv după cele două întîlniri tv, convinşi că Traian Băsescu e terminat. Crin Antonescu, aflat pe locul 3, împărţea electoratul cu Mircea Geoană. Creşterea lui Crin Antonescu se făcea în detrimentul lui Mircea Goană. Slăbiciunea era mimată de Traian Băsescu, actor politic desăvîrşit, gata să concureze chiar cu actorii profesionişti.

Pentru săltarea lui Salvador Velasco se cerea o manevră. Jane apelează la şefa echipei, Nell, plecînd de la ştiinţa că aceasta are relaţii la Departamentul de Stat al SUA. Asta însemna că ambasadorul american în Bolivia avea să primească ordinul de a se implica în campania electorală.
Cum?
Iată o întrebare la care românii ar răspunde prompt şi în cor:
Făcînd gestul menit a arăta bolivienilor cu Salvador Valesco e omul americanilor.

La noi, ambasadorul american l-ar fi vizitat pe candidatul de pe locul trei arătîndu-se naţiunii pupîndu-se cu el în bot.
În campania din film, care se petrece, totuşi, în Bolivia, ambasadorul american, Alan Grant, ţine o Declaraţie de presă în care pur şi simplu ameninţă că America va acţiona în consecinţă dacă Salvador Velasco, acuzat de a pleda pentru producerea cocainei (un fel de corupţie de la noi), va fi ales.

Brusc, Salvador Velasco urcă în sondaje.
Filmul arată bolivieni care anunţă c-au renunțat la Rivera în favoarea lui Velasca.
Se înţelege că ambasadorul american a contribuit decisiv la creșterea lui Salvador Velasco în sondaje anunțînd opoziţia SUA faţă de alegerea sa.
Efectul e atît de puternic încît Salvador Velasco declară presei că-l va angaja consilier pe ambasadorul american.

Explicaţia?
Pe de o parte şi-au spus cuvîntul sentimentele antiamericane din America Latină, pe de alta reacţia firească, de demnitate naţională jignită, a unui popor revoltat de intervenţia brutală a ambasadorului american în opţiunile electoratului bolivian.

Dincolo de adevărul că ambasadorul american din Bolivia se implică în campania electorală la ordinul Departamentului de Stat, care Departament de Stat e sensibil la pile, rămîne întrebarea:
Ar fi fost posibil aşa ceva la noi?
Da, dacă am fi fost bolivieni, şi nu români!

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii