În 2015, candidatul Trump „desena” Franței că are o „societate paralelă” construită subteran prin radicali islamiști. În 2020, președintele Macron confirma că „desenul” lui Trump era corect

În 2015, Donald Trump declara public că vrea să oprească Statele Unite să aibă „zone radicalizate no-go, precum cele din capitale europene”. El făcea referiri directe spre Paris, chiar în ciuda unui baraj de critici sosite dinspre roboțeii cvasi-neosocialiști din Paris și Bruxelles. În 2020, după uciderea unui profesor de către un radical islamist, Macron devoala public existența unei „societăți paralele” clădită în Franța prin extremiști: astfel, liderul francez confirma practic spusele lui Trump din 2015. O „societate paralelă” furnizează nu doar nesiguranță publică și sustragerea de sub control civil a unor hălci din Educație, din Piața de Muncă, din Taxe sau chiar Justiție (cu „tribunale din comunitate”), dar și imaginea unor autorități publice și a unei mass-media care, ani de zile, pe „corectitudine politică” și „multiculturalism”, au fost doar martori muți ai unui fenomen, pe care probabil l-au cunoscvut și care nu avea nicio legătură cu valorile Republicii Franceze: fenomen care a crescut în timp, încurajat de inacțiunea Statului.

Evident, „sistemul paralel” radical de pe Sena

… la care făcea Macron referiri, nu a ”crescut” peste noapte: mai degrabă, izbucnirea prezidențială de la Paris trăda doar o stare de exasperare mai veche, în contextul în care un lung șir de atacuri din stradă afectase imaginea Franței pe mai multe planuri: imaginea de ”țară sigură”, care are și o ”rețetă de succes” a conviețuirii cetățenilor săi, dar și imaginea de țară capabilă să se impună la conducerea UE. Arogantul Macron știe precis ce îi vor aminti permanent adversarii săi politici din țară și străinătate: un politician incapabil să ofere liniște unei țări, nu poate capabil să ofere liniște unui continent.

Cele mai recente atentate islamiste din Franța

…nu indică neapărat un Sistem de Migrație slab (ambii atacatori au fost solicitanți de azil),  cât un Sistem francez fără soluții imediate: rămâne ca investigații oficiale să decidă cum a fost posibil ca un ”Sistem Paralel” al radicalismului de care vorbea Macron să crească în cartierele din Paris, fără să fie sesizat de autorități, respectiv dacă și în ce proporție, migrația necontrolată a fost folosită de extremiștii locali francezi.

Între septembrie – octombrie 2020, în mai puțin de o lună

… doi azilanți- un etnic pakistanez și un cecen – care au avut în Franța toată protecția și toate drepturile de a-și practica religia, au încercat să ucidă respectiv au asasinat în numele religiei. Anterior, liderul francez Emmanuel Macron chemase aiuritor (în sept. 2019) la împărțirea azilanților între statele membre UE. Evident, el nu făcuse referiri la un amănunt important: nu știe nimeni astăzi câți alți ”radicalizați” se află printre solicitanții de azil din Franța, Germania, Olanda sau alte state ”multiculturaliste” din Vestul Europei- care au acceptat necondiționat, și chiar sprijinit, migrația ilegală și necontrolată dinspre țări cu terorism activ ale Africii sau Asiei.

Pe 25 septembrie 2020, doi jurnaliști au fost răniți grav

…de un individ înarmat cu un satâr de bucătărie, în plină stradă, lângă birourile firmei de producție TV Premières Lignes din Paris. Atacatorul a fugit și a fost ulterior arestat de poliție, fiind identificat ca Zaheer Hassan Mahmud (25 ani), un solicitant de azil născut în Pakistan. Presa a dezvăluit că Mahmud sosise ilegal în Europa, pe ruta Iran-Turcia-Italia-Franța, iar atacul fusese organizat „pentru a răzbuna” republicarea caricaturilor cu Profetul Mahomed într-o revistă satirică franceză.

Pe 16 octombrie Abdullah Anzorov (18 ani) l-a atacat

… și ucis barbar în stradă pe profesorul de Istorie Samuel Paty, care ar fi arătat elevilor non-musulmani aceleași caricaturi ale Profetului Mohamed. La ieșirea elevilor din școala din Conflans Sainte-Honorine (cca 24 km nord de Paris), Anzorov a întrebat un copil cine este Paty, l-a plătit pentru informație, a fugit după profesor, l-a lovit cu un cuțit, a fotografiat cadavrul cu un telefon mobil și a părăsit în grabă locul faptei urmărit de poliție: cecenul a purtat cu el un pistol cu bile cu care a amenințat ofițerii și a fost ulterior împușcat de nouă ori.

Anzorov a trăit ultimii ani

…în Franța, nu în Cecenia: radicalizarea sa s-a realizat pe Sena. Părinții lui au sosit în Franța după războaiele ruso-cecene (1994-1996, respectiv 1999-2009) și după ce Kremlinul lui Vladimir Putin a instalat ca și conducător autoritar al Ceceniei pe Ramzan Kadârov (2007), el însuși un fost insurgent. De cealalată parte, pakistanezul Zaheer Hassan Mahmud a crescut într-un mediu radical-religios: presa occidentală a vehiculat declarații ale tatălui său, care ar fi lăudat gestul fiului de ataca oameni neînarmați. În ambele cazuri au fost atacați civili și, mai precis, a fost atacată „libertatea de expresie” cultivată de o revistă: doi jurnaliști și un profesor au plătit cu sănătatea, respectiv cu viața.

Se impunea, desigur

… o întrebare esențială: dacă Franța, prin relațiile internaționale și prin cheltuielile enorme pe Siguranță Națională alocate, nu a reușit să identifice prematur doi extremiști periculoși și nici nu cunoaște câți alții găzduiește pe teritoriul său, atunci cât de realist mai poate fi planul avansat de Macron, de „distribuire” pe state membre ale UE a maselor de azilanți din Vest? Cu atât mai mult cu cât azilanții sunt în continuare preluați de guvernele cvasi- neosocialiste din Italia sau Spania (chiar și în condiții incredibile, de pandemie Noul Coronavirus), majoritatea sunt migranți „economici” (nu se califică pentru azil politic) și nici nu sunt trecuți prin filtrele legale de verificare ale UE și statelor naționale: mare parte din ei au sosit ilegal în Europa, sprijiniți eventual prin presiunile exercitate de o așa-zisă „ societate civilă”-o sumă de ONGuri finanțate prin Fonduri Norvegiene și cluburi globaliste din New York, Berlin sau Bruxelles. Probabil că este timpul ca politicianul Emmanuel Macron și liderii UE să pună migrația ilegală sub control și să gestioneze acest fenomen direcționat spre Uniune dinspre zone cu risc terorist ale lumii (Africa, Asia etc).

Emmanuel Macron este președintele Franței

…din mai 2017: în aroganța sa maladivă, care l-a silit ultimativ să gestioneze crize ale Statului Francez și nu un Stat Francez, el a ignorat de-a lungul timpului informații simple, care i-ar fi ușurat misiunea de lider politic. Donald Trump a vorbit de „radicalismul no-go” din Paris pe când era un simplu candidat la Casa Albă. După ce a ajuns președinte și unul dintre cei mai bine informați oameni din lume, Trump a declarat public (în 2017) că Pakistan a devenit (nota bene, pe bani americani) un „paradis al terorismului”. Altfel spus, Trump sugera un joc dublu: Pakistan primea finanțări Occidentale pentru combaterea terorismului, dar grupările extremiste anti-occidentale de pe teritoriul său se înmulțeau nestingherite de guvernările de la Islamabad. Mai precis, finanțarea anti-teroristă „la sursă” nu avea rezultatele scontate de SUA și aliații săi: în schimb, finanțarea anti-teroristă costa scump contribuabilul occidental.

A ținut regimul Macron cont

…de astfel de avertismente în verificarea și acceptarea pe teritoriul Franței (și implicit al UE) a unor azilanți precum Zaheer Hassan Mahmud? Evident că nu: arogantul Macron nu are de învățat de la nimeni, nici măcar când e vorba de riscuri la adresa siguranței naționale a francezilor și europenilor, așa cum este de presupus că investigațiile curente din Franța nu vor expune vreodată slăbiciunile Sistemului păstorit de el: probabil, aceste „defecte de Sistem”, care vulnerabilizează pe orizontală și securitatea UE (prin Spațiul Schengen), vor fi îngropate o dată mai mult pentru a salva aparențe, persoane, salarii și funcții pe Sena.

În mod cvasi-similar, autoritățile franceze

…au știut foarte puține despre cecenul Anzorov, mediul și cercurile frecventate de acesta, când l-au acceptat ca solicitant de azil. UE a continuat să primească, fără verificări minuțioase, azilanți dinspre Cecenia– care ani de zile a fost doar o zonă intens militarizată datorită conflictelor și de unde au sosit (și sosesc) informații extrem de sărace despre oameni și evenimente.

Având slabe performanțe în gestionarea

… fenomenului migrației necontrolate spre UE, Macron se alătură azi celorlalți roboței lustruiți în garajele globaliste (Angela Merkel în Germania sau Mark Rutte în Olanda) și susține distribuirea azilanților pe state-membru UE: în afara oricărei logici, „elitele” doresc „rezolvarea” unui fenomen (devenit uriaș) la „efectele” sale și nu la „cauzele” sale. Este inutil de adăugat că rezolvarea „la cauze” ar fi presupus normalitatea: aducerea migrației ilegale sub domnia legilor naționale și pan-europene: dar Macron și Merkel urăsc „soluțiile simple” și au dovedit-o de atâtea ori. Soluția agreată cel mai frecvent de ei este una complexă, numită „Statul sunt Eu”!

(https://blogtraianhoria.wordpress.com/)